Cine sunt politicienii din Germania care și-au dus țara la o dependență de Rusia lui Vladimir Putin. Majoritatea sunt acum la conducerea unor companii rusești gigant

Când fostul cancelar german Gerhard Schröder a fost ales și a acceptat în 2017 să fie președintele boardulului colosului Rosneft, companie strategică a Kremlinului, gestul a stârnit multe controverse acasă, în Germania. A fost descris ca fiind un mercenar. Era după ce Rusia ocupase Crimeea și teritorii din estul Ucrainei, forțând Occidentul să reacționeze cu sancțiuni. Dar Schröder, prieten cu mulți oligarhi ruși, cu liderul rus însuși și cu relații importante în businessul GERMAN, este doar una dintre figurile proeminente de germani care și-au găsit loc călduț și comfortabil la sânul lui Putin.

Dar și mai multe firme germane, mii, au continuat să se facă comode pe piața rusă după episodul Crimeea. Pentru ele, relațiile cu Rusia nu țin doar de bani, ci și de prietenie, după cum scrie The New York Times. Dar mai întâi, oamenii mari. Schröder a fost cancelar din partea partidului social democrat, notoriu pentru simpatiile rusești. Tot el este inițiatorul  reformelor care au condus la miracolul economic” german, cele care au flexibilizat piața muncii, au forțat creșterea angajărilor, dar punând presiune pe șomeri, și au transformat în vremea lui Merkel Germania din bolnavul Europei” în locomotiva economică a Uniunii Europene. Schröder a știut să-și cultive influența în lumea de business și politică germană și cu acest bagaj s-a dus în Rusia lui Putin. În 2017, când a fost ales de guvernul rus președinte al boardului Rosneft, compania dominantă din industria petrolului din Rusia, aceasta era deja sub imperiul sancțiunilor occidentale.

Numirea a provocat un scandal în Germania. Deutsche Welle scria atunci că aparenta apropiere a fostului cancelar de oligarhii ruși și de puterea de la Kremlin este o jenă pentru Berlin, care este încă blocat într-o criză diplomatică cu Rusia”. Andreas Scheuer, un lider al partidului CSU din Bavaria, al cancelarului de atunci Angela Merkel, l-a descris pe fostul cancelar „mercenar rus”, în timp ce un alt parlamentar conservator, Norbert Röttgen, a spus că este „complet de necrezut” că Schröder ar alege să „transforme în bani” în felul acesta perioada în care a fost cancelar. Revista Der Spiegel l-a citat chiar pe chiar liderul SPD Martin Schulz ca spunând că „tipul a înnebunit complet”.

Cu toate acestea, Schröder este departe de a fi primul german celebru care a ajuns în vârful companiilor rusești. Cariera fostului cancelar în companiile rusești a început la doar câteva săptămâni după ce și-a părăsit mandatul în 2005. Într-o primă etapă, a fost numit șef al consiliului consultativ al unei firme numite Nord Stream AG, care a fost fondată de Gazprom, o altă companie strategică a Rusiei. A ajuns rapid în fruntea comitetului de acționari al companiei mai mici. Potrivit autobiografiei lui Schröder, această numire a fost aranjată personal de președintele rus Vladimir Putin. Politicianul a devenit președinte al Consiliului de Administrație în Nord Stream 2, proiect care a scindat Europa și la care Berlinul, atât sub conducerea lui Merkel cât și a succesorului acesteia la guvernare, Olaf Scholz (tot SPD), a ținut cu dinții până în ultima clipă. Nord Stream 2 este un gazoduct paralel cu Nord Stream 1 care ar trebui să aducă gaze rusești direct în Germania, ocolind dușmanii Rusiei, Polonia și Ucraina.

Aceste din urmă două țări, dar și SUA, au susținut că acest gazoduct este un instrument politic în mâinile Moscovei și nu face decât să adâncească dependența Germaniei de gazele rusești, făcând țara și UE mai vulnerabilă la politicile Moscovei. Guvernul Berlinului spera ca prin acest gazoduct și cu gazele rusești să devină un jucător important în comerțul cu gaze din Europa. Guvernul german a renunțat (deocamdată) la Nord Stream 2 abia după ce Rusia a invadat cu armata Ucraina, având grijă ca înainte, să arunce Europa într-o criză a gazelor naturale.

Nord Stream 2 este un gazoduct paralel cu Nord Stream 1 care ar trebui să aducă gaze rusești direct în Germania, ocolind dușmanii Rusiei, Polonia și Ucraina. Aceste din urmă două țări, dar și SUA, au susținut că acest gazoduct este un instrument politic în mâinile Moscovei și nu face decât să adâncească dependența Germaniei de gazele rusești, făcând țara și UE mai vulnerabile la politicile Moscovei.

Schröder a deținut și o funcție de conducere într-o altă companie petrolieră importantă, TNK-BP, din 2009 până în 2011. Compania a fost achiziționată de Rosneft în 2014. La scurt timp după aceea, ziarul rusesc Komersant a scris despre un posibil transfer al lui Schröder în Consiliul de Administrație al Rosneft, deși urmau să mai treacă câțiva ani până când acest scenariu avea să devină realitate. În timp ce Schröder și-a valorificat experiența și conexiunile politice, alți germani au luat-o pe drumuri diferite. Înainte de căderea zidului Berlinului în 1989, Matthias Warnig a lucrat în infamul serviciu de securitate Stasi al Republicii Democrate Germane. În 1990, a obținut un loc de muncă la Dresdner Bank și a devenit rapid prima persoană care a obținut o licență pentru a deschide o bancă străină în Sankt Petersburg. Acolo a stabilit contact cu Putin, care abia își începea cariera politică. Potrivit versiunii oficiale a evenimentelor, Warnig și Putin s-au întâlnit pentru prima dată la Sankt Petersburg. Totuși, potrivit anchetelor din presă care îi citează pe foștii colegi ai lui Warnig, cei doi erau deja cunoscuți la Dresda, unde Putin lucra pentru serviciul secret rus KGB. Oricare ar fi adevărul, cert este că între timp Warnig a devenit o figură impunătoare în lumea afacerilor din Rusia, obținând treptat intrarea în topul celor mai mari companii din Rusia. Între 2003 și 2015 a fost membru al Comitetului de Supraveghere al băncii Rossiya, care este controlată de oamenii de afaceri putiniști Yuri Kovalciuc și Nikolai Șamalov. Fostul agent Stasi a fost, de asemenea, CEO al Nord Stream AG și a ajuns și director executiv al Nord Stream 2. A trecut și prin Consiliul Consultativ al băncii VTB și prin consiliile de administrație ale Rosneft și Transneft, care produce conducte pentru petrol și gaze. A ajuns și într-o poziție  de top la gigantul rus al aluminiului Rusal. În 2012 a primit o medalie de la Vladimir Putin pentru „meritul deosebit în dezvoltarea relațiilor bilaterale” cu Rusia. Mai mulți manageri de top din Germania și-au găsit locuri de muncă în Rusia, după ce au ocupat posturi de conducere la marile corporații germane. Unul dintre ei este Burckhard Bergmann. La mijlocul anilor 2000, el a condus gigantul din energie german E.ON-Rurhgas. A fost director independent în Gazprom înainte de a intra în Consiliul de Administrație al Novatek, un alt producător important de gaze naturale din Rusia. A fost distins cu Ordinul Rusiei pentru Prietenie în 2011. Compania de căi ferate de stat din Rusia are și un german în consiliul de administrație, Harmut Mehdorn, un apropiat al fostului cancelar Schröder și fost șef al Deutsche Bahn din Germania. El s-a alăturat consiliului de administrație în 2011, după ce și-a părăsit postul în compania germană din cauza unui scandal care a implicat spionarea angajaților. Un fost președinte al Băncii Centrale Germane, Ernst Welteke, s-a dus la lucreze și el în Rusia. A devenit membru al Consiliului de Administrație al Center Invest în 2005, după ce a părăsit banca germană din cauza unor acuzații de corupție. Un alt manager german de top, Ron Sommer, a preluat în 2009 conducerea consiliului de administrație al furnizorului de telefonie mobilă din Rusia MTS. Anterior, între 1995 și 2002, Sommer a fost șef al gigantului german de telecomunicații Deutsche Telekom. Cel mai mare acționar al MTS este conglomeratul Sistema, care este deținut de unul dintre cei mai bogați oameni din Rusia, Vladimir Evtușenkov. Germanul a primit și un loc în Consiliul de Administrație al Sistema. Un alt oficial de top la MTS este Thomas Holtrop, fostul șef al furnizorului de internet T-Online și membru al Consiliului de Administrație al Deutsche Telekom. În 2015, un alt cetățean german li s-a alăturat lui Sommer și lui Holtrop în MTS – Regina von Flemming, fost CEO al gigantului editorial Axel Springer. Von Flemming a preluat postul după ce compania germană și-a vândut activele în 2015 pentru a se conforma modificărilor aduse legislației mass-media din Rusia. Ea a servit și pe post de consilier al lui Evtușenkov.

Germania depinde de Rusia pentru peste 55% din gazele sale, pentru jumătate din cărbune și pentru 35% din petrol și îi dă fiori ideea unui embargo asupra combustibililor fosili importanți din Rusia.

Aproximativ 3.650 de companii germane erau active în Rusia înainte de războiul din Ucraina, potrivit Asociației Camerelor de Comerț și Industrie Germane (DIHK).

Prezența businessului german și al liderilor săi în Rusia nu este doar o aventură.  Michael Harms a fost cândva alături de Rusia cu trup și cu suflet, scrie Financial Times. Cât timp a fost șeful Camerei de comerț germano-ruse din Moscova, el a promovat legăturile firmelor germane cu această țară chiar și după ce Rusia a anexat Crimeea în 2014. În calitate de director general al Comitetului pentru Relații Economice Est-Europene din Germania, a susținut proiectul Nord Stream 2. Dar când Putin a ordonat invadarea Ucrainei, Harms a știut că munca care i-a definit cariera s-a încheiat. „Este o încărcătură emoțională teribilă când văd oameni murind în țări pe care le cunosc foarte bine… Profesional, mi-am dedicat aproape toată viața acestor relații”, a declarat el pentru FT. „Când vezi că acest efort a fost cumva în zadar, te simți afectat puternic și personal.” Lideri de afaceri cum este Harms au fost energia mentalității germane Wandel durch Handel – schimbare prin comerț –, strategie de interacțiune cu Rusia și cu alte state problematice. Criticii au susținut că aceste legături – și dorința de a nu deteriora interesele economice pe care le-au creat – au făcut Berlinul prea moale față de Kremlin. Acum, pe măsură ce indignarea publică față de invazie a crescut și guvernul german s-a alăturat cu greu eforturilor internaționale de a izola Rusia prin sancțiuni radicale, inclusiv suspendarea Nord Stream 2, comerțul bilateral s-a oprit aproape complet. Aproximativ 3.650 de companii germane erau active în Rusia înainte de războiul din Ucraina, potrivit Asociației Camerelor de Comerț și Industrie Germane (DIHK). Ele au investit 25 de miliarde de euro în piața rusească până în 2019, conform cifrelor Bundesbank, și au 280.000 de angajați acolo. Înainte de război, sute de mii de containere erau transportate anual între Rusia și portul german Hamburg. În ultimele zile, traficul s-a „apropiat de zero”, a declarat Volker Treier, directorul de comerț exterior al DIHK. În ciuda pierderilor comerciale și a perturbărilor bruște la scară largă, a explicat Treier, „nu am auzit nicio voce critică din partea comunității de afaceri germane care să susțină că sancțiunile sunt ceva greșit”. Detașarea din legăturile de afaceri va fi dureroasă pentru ambele țări, cu parteneriate în domenii variind de la producția de automobile și IT până la agricultură. Potrivit datelor oficiale, Germania a importat anul trecut mărfuri în valoare de 33 de miliarde de euro din Rusia, în timp ce exporturile sale acolo au fost de puțin peste 26,6 miliarde de euro. Germania depinde de Rusia pentru peste 55% din gazele sale, pentru jumătate din cărbune și pentru 35% din petrol și îi dă fiori ideea unui embargo asupra combustibililor fosili importanți din Rusia. Cele două țări au, de asemenea, legături academice și culturale puternice – relații deosebit de apreciate în estul Germaniei, unde cinci landuri federale au format cândva Republica Democrată Germană, care se afla de partea sovietică a cortinei de fier. Și după prăbușirea Uniunii Sovietice la începutul anilor 1990 și reunificarea Germaniei, germanii din est au păstrat o atitudine deschisă față de Rusia. Pentru ei, „Rusia era o mare putere, dar o mare putere prietenoasă, la fel cum au fost SUA pentru mine, care am crescut în Germania de Vest”, a spus Oliver Günther, președintele Universității din Potsdam, care în ultimele zile a pus capăt unei mulțimi de relații academice și de cercetare cu instituțiile rusești. Mulți profesori și cercetători ai universității est-germane au menținut programe de schimb cu Rusia timp de mai bine de trei decenii și simt ruptura ca pe o lovitură nu doar profesională, ci și personală. „Devenise chiar o tradiție bună și asta înseamnă că doare și mai mult”, a spus Günther. „Pentru acești germani din est este o amintire foarte diferită… Și asta duce la un fel de disonanță cognitivă.” Günther a subliniat și impactul asupra cercetării științifice. Printre proiectele majore stopate se numără colaborarea dintre DESY, cel mai mare centru de cercetare în domeniul acceleratoarelor de particule din Germania, și instituțiile rusești – un pas niciodată făcut nici măcar în timpul războiului rece. Cooperarea dintre autoritățile din domeniul sănătății și cercetătorii de la Forumul Koch-Metschnikow, care lucra la a aduce asistența medicală din Rusia la standardele UE, a fost, de asemenea, suspendată. Ruperea legăturilor nu a afectat doar companiile și centrele de cercetare cu profil înalt. Orașe, inclusiv Hamburg și Emden, anulează statutul de „oraș înfrățit” cu alte centre urbane rusești. Politicienii locali au demisionat din mica Fundație pentru Marea Baltică – un fond de protecție a climei a cărui dotare inițială a fost furnizată de prima conductă Nord Stream ca plată pentru daunele aduse mediului. Și la Frankfurt, bănci ca Deutsche Bank și ING au intervenit pentru a finanța o echipă locală de hochei pe gheață după ce aceasta a rupt contractul de sponsorizare cu banca de stat rusească VTB. Manuela Schwesig, premierul landului Mecklenburg-Vorpommern din nord-estul Germaniei, unde iau contact cu uscatul conductele Nord Stream și Nord Stream 2, a apărat cândva „Ziua Rusiei”, o festivitate organizată în regiune pentru a promova legăturile economice în același an în care Rusia a anexat Crimeea. Schwesig a anulat în cele din urmă evenimentul, postând pe Twitter că era clar că războiul din Ucraina a „schimbat fundamental” relațiile germano-ruse. „Cu toții sperăm să se încheie rapid violențele”, a scris ea. „Cu toate acestea, relația noastră cu Rusia nu va mai fi la fel ca înainte.” Harms este de acord: comitetul său intenționează acum să sprijine companiile care caută să investească în Polonia sau Asia Centrală. De asemenea, va încerca să mențină legăturile cu întreprinderile ucrainene și să sprijine unele relocari în Germania. Cu toate acestea, nu toate companiile germane se retrag complet din Rusia, a remarcat Harms, iar o parte din el încă crede că era Wandel durch Handel nu s-a încheiat complet. Germanii au preferat să aprofundeze legăturile cu Rusia chiar dacă state aliate precum Polonia și SUA sau vecine, cum este Ucraina, au avertizat că acest lucru nu face decât să aducă Rusiei și mai multă putere. Polonia, cel puțin, a căutat să se detașeze cât mai rapid posibil de lumea rusă, iar prezentul arată că a făcut bine ce a făcut. Despre relațiile Germaniei lui Merkel cu Rusia lui Putin, cifrele vorbesc de la sine. Germania a importat anul trecut petrol și gaze naturale din Rusia în valoare de 19,4 miliarde de euro (21,5 miliarde de dolari), ceea ce a reprezentat 59% din importurile totale din Rusia. Germania este unul dintre cei mai importanți investitori străini ai Rusiei, cu investiții directe de aproximativ 25 de miliarde de euro (28 de miliarde de dolari). Spre comparație, cheltuielile din bugetul federal pentru apărarea națională a Rusiei (Moscova susține că de fapt se apără invadând Ucraina) au fost planificate să se ridice la 154,1 miliarde de dolari pentru perioada 2020-2022 (sume aproximativ egale în fiecare an).