Cine sunt miliardarii hotărâți să-l împiedice pe Trump să distrugă lumea

Senatorul de Vermont Bernie Sanders, adversarul democrat al lui Hillary Clinton, și-a bazat întreaga campanie pe lupta pe viață și pe moarte a omului simplu cu cei 1%, elita bogată  a planetei. Așa a făcut și Donald Trump, care a promis ca va „asana mlaștina” și va înfrânge diabolicele „puteri financiare globale”. Salvele lor combinate au avut un rol esențial în a-i transforma pe cei 1% dintr-un fenomen social sclipitor surprins de coperțile strălucitoare ale revistelor într-o filă dintr-o campanie bazată pe furie care arăta că ceva este în neregulă cu America.

Strategia, promisiunea că va reda demnitatea americanului adevărat, a funcționat mai ales pentru Trump. Nici chiar el nu credea că atât de mulți americani își vor lăsa deoparte principiile și valorile pentru a-l aduce la Casa Albă. Doll crede că victoria lui Trump putea fi considerată recunoașterea unui război împotriva clubului său și a membrilor săi – internaționaliști care ignoră frontierele și naționalitățile și care văd doar afaceri de făcut oriunde s-ar afla. Atunci când Trump vorbea contra „globalizării radicale și a excluderii oamenilor muncii de la vot”, el îi ataca pe cei 1%. „Ai putea spune că aceste persoane sunt de vină pentru globalizare – ei sunt cei 1%”, spune Doll.

Doll și-a numit clubul Syneidesis, care în greaca veche înseamnă conștiință; l-a înființat în urmă cu patru ani. Pentru început, se pune întrebarea dacă acuzațiile lui Trump sunt legitime. Este globalizarea cu adevărat de vină pentru relele invocate de președinte în timpul alegerilor? Doll crede că nu. Sistemul economic este, desigur, imperfect. Alegerile au dramatizat ceea ce a fost ascuns, adică faptul că un număr mare de americani nu au acces la fructele comerțului liber și ale frontierelor deschise. Însă Doll încă vede ceva principial în libera circulație a produselor, a ideilor și a capitalului, cu recompensele mergând la acționari și la proprietarii companiilor. Membrii clubului său nu sunt, așa cum pare să  sugereze Trump, niște depravați moral pentru că luptă, spre exemplu, pentru combaterea schimbărilor climatice.

Schimbările din politică l-au făcut pe Doll să ia o decizie personală: până acum, Syneidesis a fost doar terenul de joacă al bogaților. Dar dacă ar identifica clubul cu ceva mai mult – cu un instrument pentru oprirea destrămării țesăturii economice și politice  globale? Syneidesis poate fi un club al „investitorilor responsabili”, a explicat Doll, clubul unor miliardari care nu doar caută compania altor miliardari și să facă și mai mulți bani – așa cum oaspeții săi fac în prezent, ci care încearcă să salveze construcția acum defăimată cunoscută doar prin numele sale abstracte cum ar fi globalizarea și „ordinea mondială liberală”. „Putem fi un grup de investitori care promovează răspândirea acestui tip bun de capitalism și globalizare.”

Că  Syneidesis este un club exclusivist o arată condițiile de acceptare – 1 miliard de dolari sau mai mult în active, inclusiv 100 de milioane de dolari în bani lichizi. Aceasta este principala atracție. Pentru astfel de oameni, o frăție între indivizi de același fel este un elixir esențial. Altă atracție „este promisiunea unei expuneri la oferte de afaceri disponibile nicăieri altundeva, oportunități exclusive cu o șansă mai mare decât media de a deveni mine de aur.“

Cu toate acestea, regulile Doll sunt flexibile. De exemplu, membrii ai clubului sunt Carl Page, un simbol al Silicon Valley cu un simț ciudat al umorului; cu toate că el a câștigat zeci de milioane de dolari prin crearea și vânzarea de companii de tehnologie în anii 1990, averea lui Page este mai mică de un miliard de dolari. Însă are avantajul de a fi fratele mai mare al Larry Page, cofondatorul Google.

Apoi mai este Peter Littlewood, directorul laboratorului federal de cercetare Argonne din Chicago. Nici Littlewood, de origine din Marea Britanie, nu este miliardar și nici nu deține atât de mult cash. Însă el este un membru neprețuit al Syneidesis, vorbind cu farmecul ușor, lustruit al unui diplomat, cu autoritatea sa liniștită a unui fost director al legendarului laborator britanic Cavendish și, înainte de aceasta, al departamentului de fizică teoretică de la Bell Labs. Și, cel mai important, Littlewood este legătura Syneidesis cu cele mai valoroase investiții ale clubului – invențiile de la Argonne, progrese fundamentale în nanotehnologie, informație, baterii avansate și altele.

Doll nu este singurul care s-a gândit că averile miliardarilor ar putea fi mobilizate pentru a crea un sanctuar al globalizării – pentru salvarea aceluiași ecosistem care a hrănit cele mai mari averi din istorie. Printre cei care au luat-o pe o pistă similară este miliardarul Bill Gates.

Însă șansele sunt împotriva lor, în parte pentru că ei par să meargă nu doar împotriva lui Trump și a arhitecților Brexitului, ci și a unei forțe fundamentale, mai puternice – ciclul istoric.

Trebuie să „ne luăm înapoi țara” de la „elite”. „Nu vom mai preda niciodată această țară, sau pe oamenii ei, falsului cântec al globalizării”, spunea Trump în aprilie. Oamenii de rând nu sunt  lăsați să ridice capul sus de superbogați, de regii universului, oameni cu influență poltiică uriașă care lucrează pentru bănci, sau la Washington. Sanders trimitea mesaje similare – doar gălăgie multă, credeau observatorii, având în vedere că actualul context, cu salarii stagnante și o divizare puternică pe clase sociale, este prezent de zeci de ani.

Apoi brusc, lumea, din Brazilia până în Filipine, din Marea Britanie până în Turcia și Polonia, a început să înlăture experiența politică mainstream și să aleagă personaje neconvenționale, diverse tipuri de extremiști și personalități caustice. Milenialiștii din lumea democrată au început să vorbească despre deschidere spre dictatura militară. Unii spun că lumea s-a întors în timp, în anii 1930, sau în 1910, sau chiar mai devreme.

Deci povestea anului 2016 este una dintre buclele unui ciclu, cred mulți observatori. Dar care ciclu? A stabili exact ce fel de ciclu evoluează acum este esențial pentru ca oameni ca Doll să-și dea seama cu ce se luptă.

Dacă ceea ce este pe sfârșit este puterea globală supremă a Americii, atunci ce se observă este finalul erei postsovietice, ceea ce însemnă un ciclu care a durat din 1991 până acum. Aceasta însemnă că lumea intră într-o perioadă definită prin putere globală dispersată. Dar dacă acesta este sfârșitul ordinii mondiale liberale, înseamnă că se apropie de sfârșit o eră care a început după cel de-al doilea război mondial, un ciclu de 70 de ani și dezintegrarea actualului sistem global.