Cine sunt eroii care ajută țara să funcționeze în perioada în care soldații duc lupte grele împotriva armatei ruse, care distruge totul în cale

Oksana, o femeie din estul Ucrainei, își mărturisește povestea dureroasă pentru The Economist de la adâncimea de 500 de metri, dintr-o mină din apropierea orașului Ternivka. Pandemia i-a luat mama și soțul, iar conflictele armate ulterioare i-au răpit tatăl și fiul cel mare. Cu orașul natal distrus și familia aproape complet dispărută, Oksana s-a reinventat ca miner, găsind în munca subterană o modalitate de a bloca amintirile dureroase. Schimbările aduse de război au remodelat piața forței de muncă din Ucraina, aducând femeile într-un rol tot mai evident și important în economie.

Oksana spune că și-a pus viața pe pauză. Pandemia de Covid-19 i-a răpit mama și pe soțul ei în urmă cu doi ani. Artileria rusă i-a ucis tatăl și pe fiul cel mare în această primăvară. „M-am cufundat în munca mea”, povestește ea pentru The Economist undeva la adâncimea de 500 de metri, într-o mină de lângă Ternivka, un oraș din estul Ucrainei. Albul ochilor ei strălucește în întunericul din jur. În vremurile când locuia în Bahmut, locul unora dintre cele mai crunte bătălii ale războiului, Oksana, în vârstă de 49 de ani, era profesoară de dans la un internat pentru copii săraci.

Astăzi, cu fosta ei casă și orașul natal distruse, școala închisă și rudele cele mai apropiate moarte, ea este miner într-o mină de cărbune. După ce rușii și-au pornit invazia în februarie 2022, Oksana s-a refugiat în Polonia, unde a lucrat la spălat vase și ca bucătar la un restaurant. Dar îi era dor de Ucraina. Prietenii i-au spus că minele Ternivka caută muncitori, iar ea s-a înscris. Noul ei loc de muncă plătește mai bine decât majoritatea, crede Oksana, și oferă o pensie bună. Munca o ajută, de asemenea, să-și blocheze amintirile, explică ea în timp ce face o pauză de la trierea cărbunelui. „Vreau să uit totul.”

Războiul a schimbat viața a nenumărați ucraineni, precum și piața muncii din țară. Aproximativ 4,8 milioane de oameni și-au pierdut locul de muncă aproape peste noapte, când Rusia a atacat. Se estimează că șomajul a trecut peste 30% în primăvara lui 2022, acum retrăgându-se la 18%, totuși cu mult peste nivelurile de dinainte de război. Potrivit unui sondaj, 17% dintre muncitorii ucraineni și-au schimbat profesiile de la începutul războiului.

Sute de mii au fost recrutați. Oficialii americani estimează că cel puțin 70.000 de soldați ucraineni au murit în război și că încă 120.000 au fost răniți. Pe măsură ce tot mai mulți bărbați ucraineni sunt chemați în armată sau pentru serviciile de protecție civilă, cererea de muncitori în sectoarele dominate în mod tradițional de bărbați crește.

Aici intervin femeile din Ucraina. Războiul și ocupația rusească au făcut imposibilă colectarea de date bune pentru statistică, dar există semne că femeile conduc din ce în ce mai mult economia ucraineană. Din cele 36.000 de companii mici și mijlocii înregistrate în Ucraina până în acest an, 51% sunt conduse de femei, spune Iulia Sviridenko, ministrul economiei țării. Un număr tot mai mare de femei încep să lucreze în industrie, construcții și minerit. „Vom vedea acest lucru la scară mai mare odată ce începem reconstrucția”, explică ea.

În următorii ani, Ucraina va avea nevoie de o armată de medici și psihologi care să aibă grijă de veteranii săi de război, inclusiv de miile de bărbați, femei și copii cu membrele amputate și de soldați traumatizați. Mulți dintre îngrijitori, dacă nu majoritatea, vor fi femei. Sectoarele de energie, transport și apărare, așteptate să joace un rol uriaș în economie după război, vor atrage, de asemenea, mai multe muncitoare.

La complexul minier de lângă Ternivka, armata a recrutat 600 de oameni, aproximativ o zecime din forța de muncă totală, spune directorul, Dmitro Zabielin. Pentru a compensa deficitul de angajați, aproximativ 300 de femei s-au alăturat colectivului redus. Mina a angajat femei înainte de război, dar niciuna nu lucra în subteran. Peste 100 dintre noii muncitori fac acum exact acest lucru. Oksana operează și întreține o bandă transportoare care aduce cărbunele la suprafață. Alte femei lucrează ca inspectori de siguranță și electricieni.

Se aude că vor avea colege noi. Olena, al cărei soț, fost miner, comandă un pluton lângă Lugansk, învață să conducă trenurile care leagă secțiuni ale minei. Anna, care a împlinit recent 18 ani, va avea grijă de lifturile-cuști care îi transportă pe mineri între niveluri. Ternivka se află cu mult în spatele primelor linii ale frontului, dar zona a fost lovită de rachete de croazieră rusești. „Este foarte înfricoșător”, spune Anna. „Dar atât timp cât sunt în subteran, nu pot să aud exploziile.”

Exploatarea cărbunelui este o muncă periculoasă, epuizantă. Războiul a făcut-o și mai periculoasă. În timpul întreruperilor de electricitate cauzate de atacurile rusești asupra infrastructurii energetice ucrainene iarna trecută, minerii de la Ternivka au trebuit să meargă până la 7 km, apoi să urce 680 de metri folosind scări de evacuare pentru a reveni la suprafață. Datorită noilor generatoare, minele pot menține acum trenurile și ascensoarele în funcțiune suficient de mult timp pentru a asigura o ieșire mai puțin chinuitoare.

Ucraina are un drum de parcurs când vine vorba de egalitatea de gen. Rata de participare a femeilor la forța de muncă era în scădere înainte de război. A scăzut de la 54% în 1990 la 48% în ajunul invaziei. Femeile sunt suprareprezentate în educație, muncile casnice și turism, profesii în care salariile sunt de obicei mici. Diferența de remunerare între femei și bărbați s-a redus de la 26% în urmă cu șapte ani la 18,6% în prezent, dar rămâne cu mult peste media UE (12,7% în 2021). Până în 2017, când a fost în cele din urmă abrogată, o lege care datează din epoca sovietică interzicea femeilor 450 de profesii, de la șofer de camion la sudor. În anul următor, Ucraina a acordat femeilor din forțele armate aceleași drepturi ca ale soldaților bărbați. Aproximativ 43.000 de femei servesc în prezent în forțele armate, dintre care 5.000 în funcții de luptă.

Stereotipurile persistă. „Femeile ar trebui să-și urmărească ambițiile în alte domenii”, apreciază domnul Zabielin, directorul minei, în biroul său. „O femeie este îngrijitoarea casei și a familiei.” Dar el recunoaște că mina probabil că nu va avea de ales decât să angajeze și mai multe femei. Mulți bărbați nu se vor întoarce niciodată de pe front, iar Ucraina va trebui să mențină o armată mare chiar și după încheierea războiului. „Vecinul nostru”, spune el referindu-se la Rusia, „nu pleacă nicăieri.”

Oksanei îi este dor de viața anterioară și de vechea ei slujbă, dar nu are intenția să o părăsească pe cea nouă. S-a obișnuit cu zgomotul, întunericul și praful și cu coborârea lungă în subteran, spune ea. „Nu mai este la fel de înfricoșător ca războiul.”

Dar și numărul de femei este limitat. Războiul a forțat să-și caute adăpost în țări străine aproape 6 milioane de ucraineni. Cea mai mare parte dintre ei sunt femei și copii. 2,8 milioane sunt femei cu vârstă de muncă. Ucraina are și va avea nevoie disperată de ele, scrie Bloomberg.

Eșecul în a le convinge să se întoarcă ar costa Ucraina 10% din Produsul Intern Brut anual de dinainte de război, a calculat Alexander Isakov de la Bloomberg Economics.

Este vorba de 20 de miliarde de dolari pe an în cel mai rău scenariu, o sumă care ar depăși cu ușurință pachetul de ajutor propus de Uniunea Europeană, în care Ucraina ar primi 12,5 miliarde de euro pe an timp de patru ani.

Guvernul are planuri ambițioase de reconstrucție postbelică în care dimensiunea economiei s-ar dubla până în 2032. Însă ministerul economiei spune că Ucraina are cu 4,5 milioane mai puțini muncitori și antreprenori decât ar fi necesar pentru atingerea acestui obiectiv. Kievul își propune să acopere deficitul cu un amestec de refugiați care se întorc – dintre care 60% au diplome – și talent străin.

Dar „doar oamenii fac PIB-ul unei economii”, a spus Oleg Gorohovski, directorul executiv al Monobank, un furnizor de servicii bancare pentru telefonie mobilă, în biroul său din Kiev. „Mă tem că mulți oameni inteligenți și deștepți, tineri, în special femeile, părăsesc Ucraina.”

Femeile, spune el, au un impact disproporționat asupra cererii consumatorilor, deoarece tind să fie principalii factori de decizie atunci când vine vorba de achizițiile casnice. „Fără ele va fi foarte greu”, a adăugat el.

Este probabil ca mulți refugiați să se întoarcă. Cu toate acestea, există puține garanții cu privire la câți, iar  a-i convinge să revină devine mai dificil cu cât războiul durează mai mult: a durat aproape un deceniu de la sfârșitul ultimului război al Europei, cel din Bosnia din anii 1990, pentru ca jumătate din cei 2 milioane de refugiați din timpul conflictului să se întoarcă acasă, potrivit UNHCR, agenția ONU pentru refugiați.

Potrivit calculelor lui Isakov, un rezultat similar pentru Ucraina, în care doar jumătate din toți refugiații se întorc, ar costa economia 10 miliarde de dolari pe an. Adică 5% din PIB. Soți, parteneri și familii s-ar muta în străinătate pentru a se alătura acelor femei care decid să rămână în țările care le-au fost gazdă.

Războiul a schimbat viața a nenumărați ucraineni, precum și piața muncii din țară. Aproximativ 4,8 milioane de oameni și-au pierdut locul de muncă aproape peste noapte, când Rusia a atacat. Se estimează că șomajul a trecut de 30% în primăvara lui 2022, acum retrăgându-se la 18%, totuși cu mult peste nivelurile de dinainte de război.

Potrivit unui sondaj, 17% dintre muncitorii ucraineni și-au schimbat profesiA de la începutul războiului. Sute de mii au fost recrutați. Oficialii americani estimează că cel puțin 70.000 de soldați ucraineni au murit în război și că încă 120.000 au fost răniți. Pe măsură ce tot mai mulți bărbați ucraineni sunt chemați în armată sau pentru serviciile de protecție civilă, cererea de muncitori în sectoarele dominate în mod tradițional de bărbați crește.