Cine sunt „ăștia”: Alo, România? Aici Australia. Povestea unui executiv român care s-a mutat în celălalt capăt al lumii și continuă să își ridice cariera în telecom

Ana Bordeianu s-a mutat în urmă cu un an la capătul celălalt al lumii, în Australia, unde continuă să își scrie povestea carierei pe care și-a construit-o în domeniul telecom.

Era ianuarie 2018 când a decis să plece în „the land of down under”, acceptând poziția de director customer operations și membru în echipa executivă a Vodafone Hutchison Australia, o companie cu venituri de 3,5 mld. dolari australieni (2,2 mld. euro) în anul financiar 2017. Despre cum este traficul într-una dintre cele mai dezvoltate economii ale lumii, ce gust are cafeaua la 15.000 de kilometri de casă și de ce îi e cel mai dor din România povestește chiar executivul român pentru Business Magazin.

Australia este o țară suficient de mare cât să „acopere” de aproape două ori Uniunea Europeană și suficient de dezvoltată cât să își facă loc în top 10 mondial. Despre acest stat-continent s-au spus și s-au scris multe lucruri pozitive. Și totuși, ce mi-a rămas în minte este ce mi-a spus în timpul unui interviu o avocată întoarsă recent din vacanță aici. „Este un loc despre cum ne imaginăm că ar trebui să fie lucrurile. Australia însă mi-a oferit liniște, pace și fericire cât să-mi ajungă o viață.” Pornind de la aceste afirmații, nu este greu de înțeles de ce Ana Bordeianu a decis să se mute cu jobul în Australia.

„Am început să lucrez în industria de telecomunicații în timpul facultății, din dorința de a căpăta experiență de muncă. M-am angajat în call centerul companiei, care pe atunci era Connex și care ulterior a devenit Vodafone”, spune executivul român. Uitându-se în urmă, afirmă că nu a avut un plan de carieră, s-a bazat mai degrabă pe a experimenta și a descoperi. A rămas însă în companie pentru că i-au plăcut mult atât activitatea, cât și echipa și s-a regăsit în ceea ce făcea.

“Apoi, lucrurile s-au întâmplat cumva natural, am aplicat la pozițiile de management pe care ulterior le-am preluat și am trecut prin multiple roluri în departamentul operațional.” Activitatea din zona operațională i se potrivește, spune ea. Este incredibil de dinamică, face cumva legătura între concept, produs și clienți și aduce și feedbackul clienților înapoi în companie ca să ajute la îmbunătățire.

Despre operatorul telecom Vodafone – un gigant internațional și al doilea jucător de pe piața românească de profil după cifra de afaceri – ea spune că are o cultură care susține dezvoltarea carierei și care face posibilă mutarea pe diferite joburi, avansarea, învățarea.

„Vodafone, fiind o companie globală, încurajează și oferă posibilitatea de face mutări internaționale și așa am ales să merg în Vodafone Qatar și să mă ocup acolo timp de un an de construirea programelor care să îmbunătățească experiența clienților.”

A ales această schimbare pentru că și-a dorit să învețe inclusiv din experiența de a lucra cu și mai mulți oameni din culturi diferite și într-un mediu care are o bază comună prin prisma industriei și a companiei, dar și cu multe diferențe datorate pieței și a amestecului de culturi.

„Dezvoltându-mă în cadrul aceleiași companii, mi-am pus la un moment dat întrebarea: ce fac că să îmi extind orizontul și să dobândesc o perspectivă mai largă asupra businessului?” A învățat foarte mult din mutarea în Qatar, atât profesional, cât și despre sine și zonele prefesionale care necesită îmbunătățiri, zone care i s-au revelat odată scoasă din zonă de confort a țării și a organizației în care s-a dezvoltat.

„Am revenit apoi în Vodafone România și am preluat departamentul operațiuni clienți, făcând parte din echipa executivă; din ianuarie 2018 am ales provocarea de a face din nou o mutare internațională, de data această înspre Australia, în cadrul Vodafone Hutchison Australia ca director customer operations și membru în echipă executivă.”

Vodafone Hutchison Australia a obținut în anul financiar 2017 venituri de 3,5 miliarde de dolari australieni (2,2 miliarde de euro). Compania are peste 2.500 de salariați și circa 6 milioane de clienți.

„Echipa pe care o coordonez eu este mare, formată atât din angajați direcți – care lucrează în Sydney și în Tasmania – cât și din parteneri cu care colaborăm și pe care îi gestionăm în Australia, India, Filipine și Fiji.”

Despre piața pe care lucrează astăzi, Ana Bordeianu spune că simte o altă dinamică, există așteptări diferite ale clienților, reglementări diferite, deci noutate și oportunitate de a învăța.

În rolul actual, Ana Bordeianu este responsabilă de echipele de relații cu clienții, vânzare la telefon, facturare și colectare, de departamentul digital precum și partea de logistică. O zi obișnuită înseamnă pentru executivul român în primul rând mult timp petrecut în discuții – fie cu echipa sa, fie cu celelalte departamente din companie – despre cum merg diferitele proiecte de dezvoltare la care lucrează, ori revizuind rezultatele activității curente.

„Îmi aloc mai bine de jumătate din timp în discuții cu echipele inter-departamentale care lucrează la lansarea de noi proiecte pentru clienții noștri și cu colegii mei din echipa executivă pentru a discuta prioritățile, a agrea decizii, a ne alinia ca viziune și abordare.”

Pentru multe din aceste discuții își face timp înainte ca să poată citi documente care să o ajute să înțeleagă rezultatele, blocajele, dar și ce merge bine.
„Încerc să îmi dedic timpul mai mult în direcția creării de cadre de lucru și pregătirii viitorului și mai puțin managementului problemelor de zi cu zi.”

La întrebarea dacă se gândește să se întoarcă în România, ea reafirmă că nu și-a făcut niciodată în carieră un plan bătut în cuie, mai degrabă a ales să experimenteze, lăsându-și flexibilitatea de a alege ce urmează.

„Am acceptat acest job în Australia deschisă la experiența în sine. Ce urmează după aceea, nu am stabilit clar. Îmi doresc mai întâi să iau maximul din acest rol și din lucrul pe această piață, vreau să învăț, să contribui prin experiența mea. La momentul potrivit cred va veni și pasul următor care să mi se potrivească, fie în România, fie în altă parte.”

Ultima dată a fost în București la jumătatea lunii octombrie, și doar pentru câteva zile. Nu s-au schimbat multe în anul în care nu a fost în țară, nu notabil cel puțin. „E drept că atunci când ajung în România sunt mai degrabă absorbită de a petrece timp cu cei dragi și mai puțin interesată de aspectele exterioare.”

Cel mai dor îi e de prieteni și de familie. Stau mult de vorbă la telefon, dar din cauza diferenței de fus orar de 9 ore, chiar și telefoanele cu cei apropiați trebuie programate. „Am citit la un moment dat un mesaj amuzant care zicea ceva de genul: «Nu te îngrijora în legatură cu ziua de azi, în Australia este deja mâine». Si chiar așa este.” La polul opus, cel mai puțin dor îi e „de frig, iarnă și zăpadă”, glumește ea. „Nu cred că pot compara chiar în felul acesta. Adică peste tot sunt și lucruri care îmi plac și lucruri care îmi displac. Oricum ar fi, România rămâne acel «acasă».”

Trei lucruri care ar trebui îmbunătățite în România.

Dacă este să mă uit la transportul în comun din Sydney – pe care îl folosesc frecvent, cu autobuze și trenuri care vin des și sunt suficiente și foarte punctuale – și la câți oameni care lucrează în business aleg să meargă cu transportul în comun și nu cu mașina pe drumul uzual casă-muncă, cred că un transport în comun mai dezvoltat ar ajuta și România.

Sydney este un oraș în care vezi frecvent oameni de business care au funcții de mare răspundere și care merg la birou cu trenul (metroul de suprafață) și cu autobuzul, și asta e absolut normal.

Și tot legat de acest aspect, cred că partea de infrastructură a fost o altă mare diferență pe care am observat-o de când m-am mutat aici. Asta nu înseamnă că Sydney nu e aglomerat, dar nici nu îmi pot imagina cum ar fi traficul dacă nu ar exista atâtea tuneluri și autostrăzi care brăzdează orașul.
Un alt aspect care m-a impresionat pozitiv a fost legat de organizarea și simplitatea interacționării cu autoritățile și cu alte companii ale căror client sunt aici (de la eliberarea permisului de conducere până la deschiderea unui cont bancar, cumpărat mașină etc.). Cam totul poate fi făcut prin e-mail, pe portaluri online și foarte puține sunt situațiile în care este necesar să te deplasezi undeva ca să semnezi ceva. Am simțit că mi-au făcut viața mai ușoară și m-au scutit de multă alergătură.

Cum e traficul în România față de unde locuiți? Dar cafeaua și scena culinară?

Și Sydney este un oraș aglomerat la orele de vârf de dimineața și seara. Am ales să locuiesc destul de aproape de birou, astfel încât să minimizez timplu petrecut pe drum. Dar un lucru este clar, șoferii sunt mult mai civilizați în trafic decât în București. Nimeni nu parchează în locuri care nu sunt destinate parcării (amenzile sunt consistente și chiar se aplică), extrem de rar auzi vreun claxon și majoritatea locurilor de parcare se plătesc serios. Iar experiența cu autobuzul sau trenul este foarte interesantă: există carduri de transport pe care le încarci cu bani, dai cu cardul la urcare în autobuz și apoi la coborâre.

Șoferul numără pasagerii ca să se asigure că respectă numărul maxim de persoane, oamenii zic bună ziua șoferului când urcă în autobuz și îi mulțumesc, iar când coboară își iau la revedere.

Același Sydney este un oraș plin de cafenele și restaurante, iar oamenii au o cultură a ieșitului în oraș la cafea, la restaurant. Prin prisma faptului că mulți din cei care locuiesc aici sunt originari din țările asiatice, sunt foarte multe opțiuni de restaurante cu specificul acesta. Este un oraș cosmopolit și mă bucură mult acest lucru, realmente poți alege să mănânci în fiecare zi mâncare cu specific dintr-un alt colț al lumii. Dar asta nu mă face să îmi fie mai puțin dor de sarmale… Câteodată.

Ce presupune jobul actual și cum arată o zi obișnuită?

Deocamdată, cariera mea are sens în genul de companie în care mă aflu, multinațională, într-o industrie dinamică și foarte interesantă, lucrând cu echipe mari și făcând lucruri de impact în relația cu clienții și în rezultatele financiare ale companiei.

Merg pe principiul că făcând lucrurile bine și în acord și cu valorile mele, la timpul potrivit îmi voi găsi noua etapă.

Sunt organizată și planificată în business, cu opțiuni secundare pregătite pentru cazul în care prima opțiune nu merge, dar și cu flexibilitatea și acceptarea că sunt și situații în care trebuie să ne adaptăm rapid și să lăsăm deoparte planul. În ceea ce privește cariera, am făcut pașii mai degrabă intuitiv decât planificat pe termen lung și m-am lăsat să mă bucur de fiecare etapă. Așadar, vom vedea care va fi următorul pas, încă mă bucur din plin de actuala etapă.