Cine mai taie porcul de Crăciun?

În aceste zile de decembrie se ascultă  muzică populară în centralele termice de la blocuri, iar în comunele din România se încheie vânzările de porci în viu. Cu toată absorbția telecomandată a României în Uniunea Europeană, „fibra“ națională dăinuie. Viața de zi cu zi nu se schimbă precum CV-urile politicienilor ca Florin Roman, din pix.

Impostura probată încă o dată a unuia dintre cei mai vocali lideri ai partidului de la guvernare este „garanția“ că liderii sunt de carton. Cine să te reprezinte în negocierile internaționale și să pună în mod real problemele cu care se confruntă țara? Fiind niște impostori, terenul lor de sub picioare este nisip și niciodată nu vor spune „nu“ celor de deasupra, de stânga, de dreapta cum ori fi ei, de la Bruxelles sau de aiurea. Impostura determină obediență.

În aceste condiții, România își taie porcii pe ascuns, cum se tăiau vițeii clandestin înainte de ‘89 și erau băgați în portbagaje, acoperiți de ochii miliției. România își taie porcii clandestin în comunele înnămolite ale țării pentru că din 2007 până în prezent nimeni nu a știut/ nu a vrut/ nu a putut/ nu i-a păsat să imagineze o schemă prin care dimpotrivă să impulsioneze, în mod legal, creșterea de porci în gospodăriile populației. Sau de vaci. Sau de bibilici. Pe care însă țăranul român, așa cum este el azi, din Ialomița, de exemplu, cu un picior la cules de mere în Anglia, le ține pentru frumusețe.

„Am crescut vreo 10-11 porci anul acesta, că aveam o tonă de porumb pe care o mâncau fluturii“, spune micul fermier, târșâind papucii pe dalele din curte. Îi vinde printr-un anunț strâmb pus la magazinul din satul aflat la 10 km de Lehliu. Acesta este singurul produs local. Restul, tot, 100%, nu e din comună.

La 700 m distanță, treaba este mult mai serioasă. După o poartă grea de metal, un tractor la fel de scump ca un Mercedes, ultimul tip, tronează într-o curte uriașă. Pe laturi, țarcuri joase cu zeci de mangalița îmbrăcați ca niște oi rânesc în noroi așteptându-și clienții. Niciunul nu are crotaliu în ureche, dar toți vor avea clienți. Mangalița este noul hit pe piața porcilor, unii nutriționiști numindu-l „somonul“ pe patru picioare, pentru că are o altfel de grăsime, se zice mai „sănătoasă“.

Descurajat de vânătoarea pestei porcine, țăranul român își crește și vinde porcul în clandestinitate. Ca înainte de ‘89, toată lumea știe, dar merge și așa. Și asta ar mai lipsi, să le ia oamenilor și acest oxigen financiar de Crăciun.

În fiecare dintre cele 3.000 de comune din România probabil că la fiecare a treia sau a patra casă există această situație. Legile se tot discută în Parlament, însă făcute de impostori, de florini romani, normal că nu au nicio aplicabilitate.

Iar de la Bruxelles vine acum o nouă directivă: carbon zero până în 2050. Păi mai carbon zero și lipsă de poluare, ce poate fi decât mărul din grădină, găina și oul din hambar și purcelul din coteț? Ai reciclare, ai tot.

Însă cele 2-3 miliarde euro pe an care vin în agricultura românească, vin în principal pentru marile exploatații. Pentru cei cu tractoare precum Mercedes-ul în curte. Omul cu Mangalița exploatează vreo 300 de ha. Bibilici nu are de frumusețe, dar are o iapă pe care a dat vreo 5.000 de euro, spune. De hobby.  Tot fermier, dar altă categorie. Nu se înțelege de ce de la 500-1.000 de hectare în sus mai  sunt necesare subvenții pentru producție, de ce nu poate fi de la o masa critică încolo exploatarea terenurilor agricole suficient de profitabilă.

Din cele 2-3 miliarde euro anual de la UE,  la micul fermier, cu două vaci (dacă le mai are), patru capre, zece porci și 20 de bibilici (de frumusețe) nu ajunge mai nimic. Doar plățile directe pentru suprafețele deținute, deseori sub 2-3 hectare.

În acest ritm s-a creat o inegalitate uriașă în spațiul rural din România, cu mari fermieri (noii latifundiari?) care lucrează 2-3-7.000 de hectare și comune de unde oamenii pleacă pentru că pur și simplu nu au din ce să se întrețină.

Dar vine carbon zero acum. Poate fi o șansă. Poți impulsiona astăzi autoconsumul, profitând de această întoarcere declarată a Uniunii Europene către consum cu cât mai puțină poluare? Poți, dacă încurajezi autoconsumul și nu îl blamezi ca până acum. Ai 50 de găini sănătoase? Demonstrezi că deții 50 de găini, doi porci și două vaci? Primești cupon valoric prin care poți să achiți dentistul, un computer sau cursuri de engleză pentru copii.

Trebuie găsit un mencanism prin care să îi premiezi pe cei care nu consumă produse ambulate și consumă din propria curte, pentru că ei sunt în prima linie a salvării planetei.

Cât mai puțin iaurt în păhărele de plastic, ceafă de porc în caserole sau ouă în carton, cu atât cantitatea de gunoi pentru reciclat și distrus scade.

Dacă tot suntem încă în faza în care vreun million de gospodării produc propriul porc, vițel și gaină, de ce să nu încercăm să o facem cât mai profesionist și de ce să nu fie încurajată această activitate, mai ales că este în linie cu ceea ce vrem astăzi de la economie? Mai mult verde, mai puțin transport, mai puține ambalaje.

Creșterea păsărilor și animalelor pentru autoconsum sau vânzare în vecinătate/târguri ar putea deveni voga următoare după cea a animalelor de companie. Astăzi, rețelele de magazine cu produse pentru animale de companie, câini, pisici, prosperă. Mâine, Dedeman va vinde cotețe digitalizate, unde purceii vor fi crescuți de pe tabletă.

Toată lumea care stă la computere și în trafic în mijlocul Bucureștiului salivează după un purcel și un vițel crescuți în mod tradițional și mulți corporatiști sau chiar parlamentarii din comisiile unde vor să pună capăt creșterii animalelor în bătătură îl și cumpără în această perioadă.

Realitatea bate legile. Clar, dacă sunt făcute strâmb, de florinei romani.

Din cele 2-3 miliarde de euro anual de la UE,  la micul fermier, cu două vaci (dacă le mai are), patru capre, zece porci și 20 de bibilici (de frumusețe) nu ajunge mai nimic. Doar plățile directe pentru suprafețele deținute, deseori sub 2-3 hectare.