Cine își permite săptămâna de lucru de patru zile?

„Mulți dintre avocați sunt nefericiți, mai cu seamă cei care lucrează în marile companii. Poate sunt bogați și devin chiar și mai bogați, dar sunt, totuși nefericiți”, spunea, în urmă cu 20 de ani, un articol al unui profesor de drept și teologie (M Cathleen Kaveny), potrivit unui articol mai contemporan din presa internațională. Motivul nefericirii avocaților ar fi stresul legat de „billable hours” (orele plătite) și cele neplătite, identificat de Kaveny atunci, în contextul în care veniturile avocaților erau foarte mari. Această „comodificare a timpului” despre care vorbesc autorii articolului este din ce în ce mai stresantă și astăzi – și pentru tot mai mulți dintre angajați. Dacă numărul românilor cu venituri de peste 2.000 de euro este în creștere, una dintre principalele știri ale săptămânii trecute, acest lucru înseamnă că, pentru mulți dintre ei a crescut și numărul de ore lucrate. În acest context, nu putem să nu ne întrebăm cât sens are săptămâna de lucru de patru zile în România? Încă două zile de „non-billable” hours par să fie un lux.

Ioana Matei,  editor Business Magazin