Cine îl poate învinge pe Obama

Asta trebuia să fie seara lui Romney, a reflectat Rick Santorum, după ce a pierdut cu 38% la 41% în fața lui Mitt Romney alegerile primare de marțea trecută din Michigan. “Întrebarea era cât de măreață urma să fie această seară. Și n-a fost prea măreață”, a spus Santorum. În aceeași zi, Romney îl învinsese în Arizona pe Santorum cu 47% din voturi contra 27%, însă în Michigan, miza simbolică era mai mare, fiindcă aici a copilărit Romney pe când tatăl său era guvernatorul statului.

Nici campania de aici n-a fost prea strălucită, și asta pentru ambii candidați, care i-au servit pe tavă lui Barack Obama muniție electorală proaspătă cu declarațiile lor. Vrând să arate ce atitudine patriotică are familia lui față de mașinile fabricate în America, Romney s-a lăudat că soția lui conduce nu unul, ci două Cadillacuri – o gafă într-un oraș ca Detroit, care continuă să aibă cea mai mare rată a sărăciei dintre marile orașe americane. De partea lui, Rick Santorum l-a făcut pe Obama “snob” fiindcă s-a pronunțat pentru politici care să le faciliteze financiar tinerilor accesul în colegii, aducând ca unic argument o insultă în bloc la adresa colegiilor americane, care n-ar fi decât “uzine de îndoctrinare liberală”.

Faptul că Romney n-a atras mai multe voturi în Michigan se explică și prin faptul că alegătorilor nu le-au căzut bine criticile lui față de eforturile administrației Obama, din 2008 încoace, de a salva locurile de muncă din industria auto. Romney n-a ascuns că ar fi preferat ca GM și Chrysler să fie lăsate să falimenteze sau să apeleze la niște inexistenți finanțatori privați, tocmai într-o perioadă când sondajele arată că 56% dintre americani găsesc că împrumuturile date de stat marilor companii auto au fost în cea mai mare parte bune pentru economie și eficiente pentru salvarea locurilor de muncă. Sindicaliștii din United Auto Workers l-au așteptat la Detroit pe Romney cu pancarte ca “Planul lui Romney pentru industria auto? Lăsați Detroitul să dea faliment!” sau “Mulțumim președintelui Obama pentru sprijin”.

În ce îl privește pe Rick Santorum, era puțin probabil ca niște alegători preocupați în primul rând de locurile de muncă și de șansele lor în societate să fie prea atrași de o campanie atât de marcată ideologic, nu numai prin afirmația că e mai bine ca americanii să nu se ducă la colegiu, dar și prin violența verbală cu care Santorum, catolic practicant, a atacat separația dintre biserică și stat, spunând că acest principiu, enunțat de J.F.Kennedy în faimosul său discurs de campanie din 1960, “îl face să verse”.

Stridențele retorice ale campaniei din Michigan sunt un exemplu bun pentru felul păgubos în care candidații republicani înțeleg să abordeze electoratul. Cu cinci luni înainte de încheierea ciclului de alegeri primare pentru desemnarea candidatului la prezidențialele din noiembrie, campania electorală din SUA pare un balet tot mai plicticos, în care cu cât se cheltuiesc mai mulți bani și mai multe energii retorice, cu atât rezultatul e mai puțin interesant. În tabăra democrată, Obama e singurul candidat, iar în tabăra republicană, ierarhia între candidații la nominalizare s-a schițat deja: Romney are asigurat votul a 182 de delegați pentru Convenția Națională din august, Santorum a strâns 79, Newt Gingrich 39 și Ron Paul 38.

În această săptămână, campania intră într-o nouă fază, odată cu tradiționala “super-marți” – 6 martie, când au loc alegeri primare simultan în șapte state (Georgia, Ohio, Massachussetts, Oklahoma, Tennessee, Vermont, Virginia), plus adunări electorale (caucus) în alte trei state (Alaska, Idaho, Dakota de Nord), ceea ce ar trebui să-i departajeze probabil decisiv pe candidații republicani. Conform sondajelor de opinie însă, cel mai bine situat dintre ei, Mitt Romney, a pierdut teren în ultimele luni în fața lui Obama.

Vara trecută, în epoca prăbușirii din august a burselor, șansele republicanilor de a-l detrona pe Obama erau intacte; în timp însă, odată cu redresarea economică, actualul președinte a luat avans în sondaje, uzând de o strategie a discursului cât mai decent și axat exclusiv pe problemele imediate ale americanilor de rând – locuri de muncă, acces la educație, aducerea înapoi a corporațiilor migratoare, justiție socială în raport cu categoriile care au prosperat în vreme de criză. Conjunctura îl slujește: șomajul a scăzut la 8,3%, de la 9,1% în august, încrederea consumatorilor a crescut și până și piața caselor a început să-și revină.