Cine este Sanjeev Gupta, omul de afaceri indian care cumpără Sidex Galați

Supranumit de către Financial Times „Salvatorul Oțelului”, Sanjeev Gupta a făcut o serie rapidă de achiziții, de la topitorii de aluminiu în Scoția la oțelării în Australia, ce  au condus la crearea imaginii sale de salvator al industriei oțelului în țările respective. Mai mult decât atât, Gupta a spus în cadrul interviurilor din presa internațională că a ajutat la dezvoltarea comunității în ansamblul ei în acele țări.

Pe numele său complet Sanjeev Kumar Gupta, omul de afaceri cu origini indiene este fondatorul și președintele executiv al companiei Liberty House, care a avut în 2017 o cifră de afaceri de aproape 15 miliarde de dolari. Compania Liberty House a fost fondată în 1992 de către Sanjeev Gupta, potrivit site-ului Liberty House, și are sedii în Londra, Singapore, Dubai și Hong Kong. În 2017, compania a achiziționat divizia companiei Tata Steel Europe de fabricare a oțelului din mai multe zone din Marea Britanie. Tot în 2017, Liberty House cumpăra Arrium, companie australiană din industria metalurgică.

Gupta conduce și alianța mondială GFG (Gupta Family Group), care are afaceri în mai multe sectoare, printre care bancar, minier, energetic, metalurgic, dar și în construcții și imobiliare. Alianța are peste 14.000 de angajați în întreaga lume.Cel mai recent pariu al său și al companiei Liberty House este achiziția combinatului Sidex de la Galați.

Cum resuscitezi o industrie?

Unul dintre cele mai ambițioase planuri ale lui Sanjeev Gupta la Galați este să producă pentru industria auto din România. Deși în România sunt doi mari producători din industria auto, Dacia și Ford, Sidex nu furnizează tablă de caroserie pentru niciuna din ele două fabrici. Înainte de 1989 Sidex era unicul furnizor de tablă pentru caroserie din industria auto românească, dar astăzi calitatea tablei pe care o produce Sidex a rămas la fel cu cea dinainte de comunism.

„Sunt primele zile pentru noi în România, dar ce pot spune este că 100% vom explora toate oportunitățile din industria auto (fabricile Renault și Ford – n.red.), pentru că este, de asemenea, o parte cheie a strategiei noastre. În Marea Britanie suntem un furnizor important pentru industria auto, atât de componente de aluminiu, cât și de oțel. Vrem să facem și în România același lucru ca și în Marea Britanie. România are anumite avantaje cheie în ceea ce privește industria auto.

Aceasta este legată foarte mult de costuri. Să fii prezent în Europa și să ai o bază de cost bună este o oportunitate cheie”, descrie Gupta una dintre liniile de dezvoltare a combinatului. El observă că alte țări din regiune au valorificat deja acest avantaj, însă România nu, „dar noi intenționăm să examinăm acest lucru“.

În primă fază, compania vrea să mărească producția de oțel cu 50%, de la 2 milioane de tone de oțel anual la 3 milioane. Planul de investiții este pe 3-5 ani și bugetul este de 330 de milioane de euro.

„Intenționăm să participăm în România nu doar pe partea de oțel. Putem aduce aici chiar și partea de aluminiu, energie sau chiar afacerile din domeniul bancar, pentru că avem și bănci, sau partea de construcții și imobiliare. Vom explora oportunitățile de dezvoltare din România. Aș spune că fiecare problemă ar putea fi o oportunitate”, spune Sanjeev Gupta.

Acesta oferă ca repere țări precum Australia și Marea Britanie, unde au avut probleme cu energia, acolo fiind unele dintre cele mai mari prețuri din lume.

„Noi folosim cuptoare cu arc electric, care sunt mari consumatori de curent electric, și cu prețurile de acolo nu puteam supraviețui. Am rezolvat problema creându-ne propriile parcuri eoliene și acum divizia de energie este una dintre cele mai importante din grupul nostru. Acesta nu furnizează curent doar pentru noi, ci și pentru piață“, explică omul de afaceri.

El mai spune că, în viitor, își dorește să readucă combinatul de la Sidex Galați la adevăratul său potențial, de a produce chiar și 6 milioane de tone de oțel anual. Pentru acest lucru, un punct vital este cocseria, care în 2009 a fost închisă de către Mittal, fostul proprietar.
„Există o posibilitate de a reporni activitatea de producere a cocsului la Galați.

Este o posibilitate foarte interesantă, pentru că în mod normal nicio unitate mare de producție de oțel nu se poate baza pe cocs adus, ci pe un cocs, dacă se poate, produs local, pentru că sunt multe implicații comerciale, dar și legate de eficiența energetică de a aduce versus a-ți produce cocsul.”

Potrivit explicațiilor indianului, o cocserie este o parte critică a unui lanț de producție în industria oțelului. Din păcate, cocseria de la Galați a fost închisă în timpul crizei financiare din 2008, dar dacă vor să readucă producția la nivelul de 6 milioane de tone de oțel anual, au nevoie de o baterie de cocsificare la Galați.“

Cocseria de la Galați ar urma să fie aprovizonată cu cărbune cocsificabil de la minele GFG din Australia.
„Avantajul nostru este că avem propriile mine de cărbune cocsificabil din Australia și în loc să vindem acest cărbune pe piață, așa cum facem acum, ar avea mai mult sens să-l integrăm în producția de oțel de la Galați. Există o viziune pentru 3 milioane de tone producție anuală, dar și mai mult de atât, lucru care va implica foarte multă muncă și investiții foarte mari. Este nevoie de sprijin, dar în acest proiect există și o componentă de eficiență energetică și de protejare a mediului și ar trebui să ne calificăm pentru sprijinul pe care guvernul ar putea să ni-l acorde“, explică Sanjeev Gupta. Băncile au fost reticente în ultimii ani în ceea ce privește finanțarea investițiilor din industria metalurgică, dar Gupta spune că nu este îngrijorat în ceea ce privește finanțarea afacerilor sale.

„Este cât se poate de adevărat că industria metalurgică în ultima vreme nu a fost una dintre favoritele eforturilor investiționale, dar sunt soluții. Este, într-adevăr, o problemă, dar fiecare problemă vine cu o soluție. Una este parteneriatul cu guvernul și accesarea fondurilor europene, sprijinul european, pe regulile locale”, spune el. Alte soluții includ participarea lor în sectorul de finanțare, cu servicii financiare foarte puternice care vor avea un rol cheie în finanțarea proiectelor.

Exporturile, parte din strategie

La închiderea cocseriei și limitarea capacității de producție a combinatului din trecut, 5% din exporturile țării s-au evaporat; Gupta spune că și-a propus să crească exporturile combinatului de la Galați.

„Cu siguranță vor fi schimbări în ceea ce privește exporturile. Dacă vom urca de la 2 la 3 milioane de tone de oțel anual și chiar peste 3 milioane, ne vom concentra mai mult pe exporturi. Când vorbim de exporturi, vorbim de Europa. Ne vom concentra pe piața europeană, iar exporturile vor crește în această zonă. Este o parte-cheie a planului nostru.”

Alianța mondială GFG are partea de laminare dezvoltată în Macedonia, Italia, Belgia, Luxemburg, unitățile recent cumpărate și unitățile din Marea Britanie. Produsele de la Galați vor alimenta aceste laminoare: „Sigur că vom mai avea nevoie de investiții pentru a mări calitatea produselor, însă intenția este foarte clară – să integrăm aceste unități și să facem un lanț care ne va da competitivitate în Europa. Avem oportunitatea de a deveni un competitor important în Europa”.

Gupta spune că România are multe probleme, însă el vede fiecare problemă ca pe o oportunitate, atât pentru dezvoltarea României, cât și pentru dezvoltarea afacerilor.
„Sunt, într-adevăr, probleme de infrastructură în România. Dunărea este una dintre probleme, pentru că navigația pe Dunăre poate fi limitată iarna din cauza înghețului. Conexiunile feroviare și porturile sunt o problemă, iar partea de autostrăzi este vizibilă. Acestea sunt provocările-cheie în a moderniza Galațiul”, descrie Sanjeev Gupta câteva dintre provocările pe care le vede în atingerea obiectivelor sale de business în România.
Combinatul de la Galați are nevoie de investiții majore pentru a reveni la gloria de odinioară, însă infrastructura acestuia este o oportunitate pentru Sanjeev Gupta.

„România are și multe dezavantaje, dar și avantaje. Primul avantaj este că acest combinat are o infrastructură grozavă. Sigur, unele părți ar trebui modernizate. Avem și un cost relativ bun și vom folosi aceste avantaje pentru a moderniza combinatul și pentru a ne apropia de standardele europene. Este un drum interesant și suntem entuziaști.”

Din punctul lui de vedere, aceste provocări oferă companiei pe care o reprezintă posibilitatea să participe la dezvoltarea infrastructurii din România.„Am fost foarte încurajat de întâlnirea cu autoritățile române, în cadrul căreia am vorbit specific de un posibil parteneriat public-privat la care noi putem participa pentru dezvoltarea infrastructurii. Suntem aici nu numai să sprijinim Galațiul și să-l ridicăm, ci vom sprijini România și prin divizia noastră de infrastructură.”

Gupta spune că din ecuația dezvoltării combinatului face parte și dezvoltarea comunității Galațiului. „Am avut aceeași inițiativă în Australia, unde este o situație foarte similară cu Galațiul. Este un oraș de oțel, așa cum și Galațiul este, și cei mai mulți din comunitate lucrează în combinat. Este un oraș izolat și găsim la fel de multă pasiune pentru producția de oțel ca în Galați.”

Compania pe care o conduce participă în Australia la construcția unei școli cu sprijin guvernamental, precum și la modernizarea unei universități locale și a școlilor tehnice și profesionale, de unde își ia viitorii angajați.

„Combinatul nostru intră în parteneriate cu aceste instituții pentru programe intensive de pregătire a elevilor și studenților și pentru a aduce competențe noi în unitățile noastre. Suntem foarte hotărâți să facem același lucru în Galați. Vom începe discuțiile cu comunitatea chiar înainte de a face această tranzacție. Vrem să vedem cum putem face din Galați un oraș cu viitor, cu posibilitate de creștere, iar noi să avem posibilitatea să facem produse cu valoare adăugată mai mare și într-un final ca oamenii să câștige mai mult. Acesta este planul general.”

Omul de afaceri locuiește în Australia în prezent, însă viziunea sa asupra industriei metalurgice se întinde pe toate continentele. 
„Cererea de oțel în Europa crește. După criza financiară din 2008, când a fost o scădere bruscă și importantă a cererii de oțel, acum vedem o creștere maximă în Europa în privința producției. Europa nu este totuși decuplată de restul lumii, iar o țară precum China poate avea o influență majoră.

Cea mai mare schimbare în industria metalurgică chineză este că devine din ce în ce mai conștientă de impactul asupra mediului și există inițiative de protecție, precum Blue Sky, în cadrul căreia ei reduc anumite capacități de producție a oțelului pentru a proteja mediul, dar China continuă să exporte oțel”, descrie el principalele tendințe globale ale industriei metalurgice. Totodată, observă că se pune din ce în ce mai mult accentul pe zona de „oțel verde”, pentru că reciclarea fierului vechi este o activitate constantă și benefică, atât pentru industrie, cât și pentru mediu.

El este de părere că lucrurile se pot schimba, iar companiile asemeni celei pe care o conduce el trebuie să fie competitive și să supraviețuiască în orice condiții. „Dacă ești un producător care are costuri optimizate, vei putea supraviețui chiar și când vor veni vremurile grele”, a subliniat Gupta.

Povestea pe scurt a combinatului Sidex Galați, „mândria siderurgiei românești”

Combinatul Siderurgic Sidex Galați a fost construit în anii ’60, acesta fiind unul dintre cele trei combinate europene din generația sa, la vremea respectivă fiind proiectat pentru o capacitate de producție anuală de aproape 9 milioane de tone de oțel.
Apogeul combinatului Sidex Galați a fost atins în 1988, când a produs aproape 9 milioane de tone de oțel, aflându-se în primii 10 producători de oțel din Europa. În 1996 a explodat furnalul 6, cel mai mare din Europa, astfel reducându-se capacitatea de producție la 6 milioane de tone de oțel. Lovitura finală a venit prin închiderea cocseriei în 2009, când capacitatea a scăzut la 2 milioane de tone de oțel anual, iar redeschiderea cocseriei este imposibilă, încetarea activtății acesteia ducând inevitabil la demolare.
În 2001, anul privatizării, combinatul de la Galați producea 4,5 milioane de tone de oțel anual cu cinci furnale și obținea o cifră de afaceri de 800 de milioane de dolari, potrivit lui Petrișor Peiu, președintele Sidex Galați în 1999-2000. Când grupul Mittal a cumpărat combinatul, acesta avea 27.000 de angajați. După un an de la cumpărare, combinatul, care avea capacități operative de 6 milioane de tone de oțel, a produs 4,5 milioane tone și a avut un profit de peste 100 mil. euro. Cumpărarea s-a realizat contra sumei de 77 mil. dolari, însă specialiștii din industrie sunt de părere că de fapt Mittal nu a plătit nimic pentru cumpărare.
Mittal a scos la vânzare combinatul în 2018, fiind nevoit să satisfacă rigorile legislației concurenței din Uniunea Europeană, în urma anunțării intenției de achiziție a combinatului Ilva din Italia, cel mai mare din Europa și din aceeași generație cu Sidex. Sidexul a rămas la producție de oțel anuală înjumătățită și cu numai un singur furnal funcțional din cele cinci pe care le avea la privatizare.