Cine este înotătorul de performanță pasionat de artă? El cântă la pian și a devenit investitor și mentor pentru sute de afaceri la început de drum

Pablo Fernández Álvarez, fondator și CEO al Clidrive, este un antreprenor de origine spaniolă care jonglează cu suc-ces între multiple pasiuni și provocări. Fost înotător de performanță, actual investitor și mentor pentru sute de start-up-uri, Pablo Fernández combină disciplina sportivă, dragostea pentru tehnologie și o abordare umană în afaceri, cu un stil de viață care inspiră nu doar comunitatea antreprenorială, ci și pe cei care aspiră la un echilibru între viața personală și cea profesională. 

Cânt la pian și mi-aș dori foarte mult să reiau această activitate, pentru că am compus muzică la conservator, dar nu mai am timp acum, fiindcă îmi dedic timpul înotului, alergatului și investițiilor în afaceri. Următoarea mea provocare va fi să reiau compoziția de muzică clasică. Tatăl meu cântă la chitară și compune cântece. De la el a pornit această pasiune. De asemenea, și fratele meu cântă la chitară”, a povestit Pablo Fernández Álvarez într-un interviu pentru BUSINESS Magazin. 

Dar timpul alocat artei este limitat atunci când viața este o cursă între antreprenoriat, sport de performanță și men-toring. Pentru că Pablo este omul care nu doar creează companii, ci le transformă în modele de succes – un exem-plu fiind compania Clidrive, pe care a fondat-o în 2023, o platformă de finanțare auto care conectează proprietarii de mașini cu instituții financiare. Platforma a generat venituri de 10 milioane de euro în primul an de activitate. 

„În Spania, de unde provin, există peste un milion de oameni care sunt respinși de bănci atunci când cer un împru-mut sau o opțiune de leasing. Cu Clidrive, aceștia pot avea acces la o mașină, indiferent de situația lor financiară, iar costul este mult mai mic – în jur de 200 de euro pe lună, comparativ cu 400 de euro. Misiunea noastră este să oferim acces la mobilitate tuturor, să nu mai fie limitat doar la persoanele bogate, cu scoruri de credit bune și salarii mari.”

De asemenea, Pablo este un mentor activ, având în portofoliu peste 100 de start-up-uri în care a investit. „Îmi place să investesc timp și bani în alți antreprenori din două motive: unul, pentru că îmi investesc capitalul și obțin un ran-dament; doi, pentru că este ca și cum un jucător de fotbal retras devine antrenor. Nu mai alergi la fel de repede, dar ai mai multă experiență și poți ajuta următoarea generație.”

Un punct important în dezvoltarea unui start-up este momentul în care acesta trece de la o echipă de câțiva an-gajați la o echipă de 50-100 de angajați, a punctat investitorul spaniol. „Cred că atunci când treci de la 5-10 mil-ioane de euro la 50-100 de milioane este una dintre cele mai dificile etape, pentru că, în cazul meu, am avut un mare succes în primul an, obținând venituri de aproximativ 10 milioane de euro, dar apoi trecerea la următoarea fază este o provocare. Și multe dintre afacerile românești pe care le-am întâlnit se află în această etapă, unde au atins primul obstacol, adică între 1 și 5 milioane, dar de acolo la nivelul următor este foarte greu. Și este greu pentru că nu mai este vorba doar despre tine, ca antreprenor. Când ai o echipă mică, ca antreprenor ești șef de vânzări, șef de marketing, șef de operațiuni – practic, ești în mijlocul tuturor lucrurilor.”

Însă, pentru a trece la nivelul următor, businessul are nevoie de o echipă solidă, cu un nivel de conducere de tipul C”. „Nu mai este vorba despre tine ca antreprenor, ci despre construirea și atragerea unei echipe, iar acest lucru este foarte dificil. Ceea ce este cel mai dificil și interesant, dar și trist, atunci când crești atât de repede este că oa-menii care au abilitățile necesare pentru a duce o companie de la zero la unu sau de la zero la cinci nu sunt aceiași care pot duce compania de la unu la zece sau de la zece la o sută.”

Astfel, una dintre cele mai mari provocări este să gestionezi aceste tranziții cu oamenii și să înțelegi că uneori trebuie să lași oamenii care te-au ajutat la început să plece, a explicat Pablo. „Este ca și cum ai spune: «Acum aducem un alt executiv». Și uneori nu îți place, pentru că acei oameni se simt împuterniciți, au fost implicați, dar acum simt că nu mai sunt la fel de necesari. Unii pleacă, pe alții trebuie să-i concediezi, iar uneori noii executivi pe care îi aduci au acreditări și competențe, dar nu se potrivesc cu cultura organizației. Personal, am avut o rată de succes de 50% cu noii executivi aduși în această etapă. De aceea, această tranziție este cea mai dificilă – trebuie să lași să plece unele persoane, să aduci altele, iar mulți dintre cei pe care îi aduci nu se potrivesc culturii compa-niei. Este o perioadă de reconstrucție a echipei pentru următoarea etapă.”

Întrebat care sunt atributele unui antreprenor de succes, Pablo a spus că nu există o trăsătură unică, însă pentru a putea avea succes și a crește un business trebuie să fii flexibil, deschis la ideile celor din jur, iar un element comun și regăsit la majoritatea antreprenorilor este „reziliența”. „Antreprenorii de succes nu renunță. Sunt încăpățânați. Și mulți dintre ei sunt modești – nu în sensul că nu sunt încrezători, ci că sunt deschiși la învățare. Sunt flexibili și înțeleg că, dacă ceva nu funcționează, trebuie să facă schimbări. Un alt aspect important este că acești antrepren-ori știu să asculte și să se înconjoare de oameni buni. Când spun oameni buni, mă refer la mentori, investitori și ex-ecutivi de calitate. Sunt foarte buni la atragerea talentelor și a capitalului și sunt povestitori excelenți – trebuie să poată transmite un mesaj puternic, astfel încât oamenii să își dorească să li se alăture, fie ca investitori, fie ca an-gajați.”

De asemenea, antreprenorii trebuie să știe să evolueze odată cu afacerea lor. „Asta presupune o autoreflecție pro-fundă și capacitatea de a înțelege dacă la un moment dat ajută sau nu compania. Mulți antreprenori, de exemplu, la un moment dat își aduc un CEO care să conducă compania sau un COO puternic pentru a gestiona operațiunile sau un CFO bun. Ei identifică propriile puncte slabe și se concentrează pe ceea ce aduce valoare – fie că este vorba de produs, tehnologie sau vânzări”, a punctat Pablo.

Atunci când caută să investească într-o nouă idee sau să devină mentorul unui entuziast la început de drum, Pablo se uită mai întâi la trăsăturile persoanei cu care stă de vorbă, spunând că este mai interesat de om decât de busi-nessul lui. „Abordez investiția ca pe un interviu de angajare. Îmi pun întrebarea: aș angaja această persoană în compania mea? Sau aș lucra pentru ea? Persoana trebuie să fie inspirațională, să atragă talent și capital. Caut trăsături excelente – poate fi orice, de la performanțe academice la realizări ca sportiv sau artist, dar trebuie să fi făcut ceva la care să se fi descurcat excelent. De asemenea, mă interesează etica muncii – dacă persoana a demonstrat că muncește mult și este rezilientă. Flexibilitatea este un alt aspect – ascultă, se adaptează, poate schimba direcția”, a spus Pablo. În plus, el consideră că pentru un start-up este mai bine ca echipa să aibă doi cofondatori. „Este foarte greu pentru un singur fondator. Doi cofondatori sunt ideali – unul poate ridica fonduri, celălalt poate executa strategia.”

De obicei, Pablo investește în companii aflate în etapa pre-seed sau seed – moment în care start-up-urile au veni-turi sub 1 milion de euro, dar deja au o echipă de 5-15 oameni și au început să obțină tracțiune. „În această etapă, evaluările sunt mai mici, deci intri într-un moment bun. Apoi ajut compania să definească obiective clare prin metodologia OKR (Objective and Key Results) și să le atingă în unu – doi ani. Ofer sfaturi despre organizare, atragerea de talente, folosirea opțiunilor pe acțiuni pentru a motiva echipa, focus pe produs, piață și experiența clientului. După ce ajung la etapa profesională (series A), rolul meu ca angel investor se reduce și atunci preiau investitorii in-stituționali.”

Un pas greșit pe care îl fac antreprenorii la început de drum este faptul că „se întind” de la început pe prea multe piețe în loc să aștepte până când își consolidează activitatea în țara în care au avut lansarea. „Mulți antreprenori cred că trebuie să cucerească lumea imediat. Dar majoritatea afacerilor mari au început într-un singur loc și s-au extins abia după ce s-au consolidat bine. De exemplu, în cazul primei mele afaceri, Clicars, am ajuns la venituri de jumătate de miliard doar în Spania. Am realizat un IPO și a fost un exit de succes, doar într-o țară. Sau dacă te uiți la Amazon – a rămas 10 ani doar în SUA înainte să se extindă.” În cazul Clidrive, Pablo se concentrează în prezent doar pe piața din Spania. „Ideea mea este să mă axez pe această piață și să ating venituri de peste 100 de milioane, iar apoi, poate, să mă extind. Cred că este mai valoros să fii prezent în mai puține piețe, dar să ai o cotă de piață mare și să fii mai profitabil, decât să te extinzi prea rapid și să ai mai multe francize slabe sau neprofitabile.”

De asemenea, CEO-ul Clidrive consideră că succesul unui start-up stă în echilibru. „Antreprenoriatul este ca un sport de anduranță, nu un sprint. Trebuie să-ți controlezi nivelul de energie, să nu consumi totul într-o zi, ci să înțelegi că este o cursă pe termen lung.” Această filosofie, inspirată din cariera sa sportivă, este susținută de un stil de viață sănătos. „Fitnessul mental este un rezultat al fitnessului fizic. Dacă vii la birou obosit, fără să fi dormit bine, după ce mănânci prost și bei multă cafea, nu vei începe ziua în mod productiv. Dar dacă începi ziua făcând exerciții, obținând dopamină și adrenalină, ajungi la birou energizat și gata să «cucerești lumea».”

Pe de altă parte, pentru Pablo înotul este mai mult decât un sport. Este un refugiu, un loc unde își regăsește energia și claritatea. „Când înot, nu mă gândesc la problemele de business și asta mă ajută să mă întorc la treabă reener-gizat. Mulți antreprenori intră într-un ciclu negativ sau de supra-gândire și cred că trebuie să înțeleagă că pauzele sunt esențiale pentru a rupe acest cerc. Înotul zilnic îmi oferă această energie pentru afaceri. Este și un mod de a scăpa de stres. Mulți antreprenori suferă de probleme de sănătate mintală, depresie sau stres excesiv. Cred că trebuie să fii sănătos pentru a avea o companie sănătoasă”, a spus Pablo adăugând că abordează înotul într-un mod științific, fiind un sport foarte tehnic.

„Înotul necesită îmbunătățiri constante – modul în care îți miști degetele, felul în care lovești apa. Totul se bazează pe testare. Am un laborator de înot în Madrid, cu camere și mănuși speciale, unde îmi analizez zilnic tehnica și primesc feedback pentru a mă îmbunătăți. Încerc să progresez puțin câte puțin în fiecare zi. Este foarte asemănător cu ceea ce se întâmplă într-un start-up. La început testezi lucruri, găsești potrivirea produs-piață, încerci noi abordări, revii asupra lor și îți îmbunătățești constant produsul.” Pablo este optimist și în privința ecosistemului an-treprenorial românesc, chiar dacă, comparativ cu piața din Spania, cea locală este în urmă cu 15-20 de ani. „România este acum unde era Spania acum 15-20 de ani. Costurile sunt mai mici decât în restul Uniunii Europene, vorbiți engleză și multe alte limbi, dar capitalul este mai reticent. Va dura ceva timp să ajungă la nivelul Spaniei. Spre exemplu, acum 10 ani, în Spania nu existau companii unicorn (evaluate la peste un miliard de dolari). Acum avem 18. Suma totală investită în start-up-uri era de 500 de milioane de euro, iar acum este de 4 miliarde de euro. Dar astfel de lucruri nu se întâmplă peste noapte – trebuie să plantezi semințele acum și să aștepți cinci ani sau mai mult pentru rezultate.”

Un avantaj al României este diaspora și faptul că există milioane de români care trăiesc în Spania, Italia, Marea Britanie sau alte țări, care dețin cunoștințe și capital, este de părere Pablo. „Dacă reușiți să atrageți acest talent să revină acasă, obțineți un potențial imens. În cazul meu, am studiat în SUA, am lucrat în investment banking și strat-egie, iar apoi m-am întors în Spania cu capital și cunoștințe pentru a începe afaceri.” Dar pentru a atrage acest tal-ent înapoi „acasă” România trebuie să implementeze politici interesante, cum ar fi taxe mai mici pentru cei care se întorc, reducerea impozitelor pentru investiții în start-up-uri și alte măsuri care să încurajeze expații să revină și să fructifice local ce au adunat de peste hotare, punctează investitorul. El crede că România are potențialul de a pro-duce mai mulți unicorni, urmând exemplul UiPath. 

„Este o chestiune de timp. Ecosistemele antreprenoriale necesită răbdare. Trebuie să creștem numărul startup-urilor în fază de scale-up, să atragem capital și să dezvoltăm o bază de antreprenori care pot deveni modele pub-lice. Din experiența mea, în alte ecosisteme pe care le-am observat în cadrul Endeavor, este nevoie de multă răbdare. În Spania, până în 2016, nu existau unicorni – Cabify a fost primul. Apoi, în 2018, a apărut Glovo, iar în anul următor au apărut trei unicorni, apoi cinci. Este un fenomen exponențial.”

Un lucru ce ar putea ajuta ar fi sprijinirea acelor antreprenori care conduc start-up-uri ce se află în etapa de 1-10 milioane. „Organizații precum Endeavor selectează companiile care au potențialul să devină unicorni și le oferă suport. Uneori, nu este necesar ca acești unicorni să fie exclusiv pe piața românească. Poate că România nu este o piață suficient de mare pentru a susține o cerere internă puternică pentru mulți unicorni, dar poate fi un loc bun pentru a construi companii care să creeze cerere în afara României.”

De asemenea, investitorii străini sunt interesați de companii care pot deveni globale și care au acces la piețe mari. „Acesta este un mare provocare pentru România, care nu este o piață mare sau matură.”

 ânt la pian și mi-aș dori foarte mult să reiau această activitate, pentru că am compus muzică la conservator, dar nu mai am timp acum, fiindcă îmi dedic timpul înotului, alergatului și investițiilor în afaceri. Următoarea mea provocare va fi să reiau compoziția de muzică clasică. Tatăl meu cântă la chitară și compune cântece. De la el a pornit această pasiune. De asemenea, și fratele meu cântă la chitară”, a povestit Pablo Fernández Álvarez într-un interviu pentru BUSINESS Magazin. 

Dar timpul alocat artei este limitat atunci când viața este o cursă între antreprenoriat, sport de performanță și men-toring. Pentru că Pablo este omul care nu doar creează companii, ci le transformă în modele de succes – un exem-plu fiind compania Clidrive, pe care a fondat-o în 2023, o platformă de finanțare auto care conectează proprietarii de mașini cu instituții financiare. Platforma a generat venituri de 10 milioane de euro în primul an de activitate. 

„În Spania, de unde provin, există peste un milion de oameni care sunt respinși de bănci atunci când cer un împru-mut sau o opțiune de leasing. Cu Clidrive, aceștia pot avea acces la o mașină, indiferent de situația lor financiară, iar costul este mult mai mic – în jur de 200 de euro pe lună, comparativ cu 400 de euro. Misiunea noastră este să oferim acces la mobilitate tuturor, să nu mai fie limitat doar la persoanele bogate, cu scoruri de credit bune și salarii mari.”

De asemenea, Pablo este un mentor activ, având în portofoliu peste 100 de start-up-uri în care a investit. „Îmi place să investesc timp și bani în alți antreprenori din două motive: unul, pentru că îmi investesc capitalul și obțin un ran-dament; doi, pentru că este ca și cum un jucător de fotbal retras devine antrenor. Nu mai alergi la fel de repede, dar ai mai multă experiență și poți ajuta următoarea generație.”

Un punct important în dezvoltarea unui start-up este momentul în care acesta trece de la o echipă de câțiva an-gajați la o echipă de 50-100 de angajați, a punctat investitorul spaniol. „Cred că atunci când treci de la 5-10 mil-ioane de euro la 50-100 de milioane este una dintre cele mai dificile etape, pentru că, în cazul meu, am avut un mare succes în primul an, obținând venituri de aproximativ 10 milioane de euro, dar apoi trecerea la următoarea fază este o provocare. Și multe dintre afacerile românești pe care le-am întâlnit se află în această etapă, unde au atins primul obstacol, adică între 1 și 5 milioane, dar de acolo la nivelul următor este foarte greu. Și este greu pentru că nu mai este vorba doar despre tine, ca antreprenor. Când ai o echipă mică, ca antreprenor ești șef de vânzări, șef de marketing, șef de operațiuni – practic, ești în mijlocul tuturor lucrurilor.”

Însă, pentru a trece la nivelul următor, businessul are nevoie de o echipă solidă, cu un nivel de conducere de tipul C”. „Nu mai este vorba despre tine ca antreprenor, ci despre construirea și atragerea unei echipe, iar acest lucru este foarte dificil. Ceea ce este cel mai dificil și interesant, dar și trist, atunci când crești atât de repede este că oa-menii care au abilitățile necesare pentru a duce o companie de la zero la unu sau de la zero la cinci nu sunt aceiași care pot duce compania de la unu la zece sau de la zece la o sută.”

Astfel, una dintre cele mai mari provocări este să gestionezi aceste tranziții cu oamenii și să înțelegi că uneori trebuie să lași oamenii care te-au ajutat la început să plece, a explicat Pablo. „Este ca și cum ai spune: «Acum aducem un alt executiv». Și uneori nu îți place, pentru că acei oameni se simt împuterniciți, au fost implicați, dar acum simt că nu mai sunt la fel de necesari. Unii pleacă, pe alții trebuie să-i concediezi, iar uneori noii executivi pe care îi aduci au acreditări și competențe, dar nu se potrivesc cu cultura organizației. Personal, am avut o rată de succes de 50% cu noii executivi aduși în această etapă. De aceea, această tranziție este cea mai dificilă – trebuie să lași să plece unele persoane, să aduci altele, iar mulți dintre cei pe care îi aduci nu se potrivesc culturii companiei. Este o perioadă de reconstrucție a echipei pentru următoarea etapă.”

Întrebat care sunt atributele unui antreprenor de succes, Pablo a spus că nu există o trăsătură unică, însă pentru a putea avea succes și a crește un business trebuie să fii flexibil, deschis la ideile celor din jur, iar un element comun și regăsit la majoritatea antreprenorilor este „reziliența”. „Antreprenorii de succes nu renunță. Sunt încăpățânați. Și mulți dintre ei sunt modești – nu în sensul că nu sunt încrezători, ci că sunt deschiși la învățare. Sunt flexibili și înțeleg că, dacă ceva nu funcționează, trebuie să facă schimbări. Un alt aspect important este că acești antrepren-ori știu să asculte și să se înconjoare de oameni buni. Când spun oameni buni, mă refer la mentori, investitori și ex-ecutivi de calitate. Sunt foarte buni la atragerea talentelor și a capitalului și sunt povestitori excelenți – trebuie să poată transmite un mesaj puternic, astfel încât oamenii să își dorească să li se alăture, fie ca investitori, fie ca an-gajați.”

De asemenea, antreprenorii trebuie să știe să evolueze odată cu afacerea lor. „Asta presupune o autoreflecție pro-fundă și capacitatea de a înțelege dacă la un moment dat ajută sau nu compania. Mulți antreprenori, de exemplu, la un moment dat își aduc un CEO care să conducă compania sau un COO puternic pentru a gestiona operațiunile sau un CFO bun. Ei identifică propriile puncte slabe și se concentrează pe ceea ce aduce valoare – fie că este vorba de produs, tehnologie sau vânzări”, a punctat Pablo.

Atunci când caută să investească într-o nouă idee sau să devină mentorul unui entuziast la început de drum, Pablo se uită mai întâi la trăsăturile persoanei cu care stă de vorbă, spunând că este mai interesat de om decât de busi-nessul lui. „Abordez investiția ca pe un interviu de angajare. Îmi pun întrebarea: aș angaja această persoană în compania mea? Sau aș lucra pentru ea? Persoana trebuie să fie inspirațională, să atragă talent și capital. Caut trăsături excelente – poate fi orice, de la performanțe academice la realizări ca sportiv sau artist, dar trebuie să fi făcut ceva la care să se fi descurcat excelent. De asemenea, mă interesează etica muncii – dacă persoana a demonstrat că muncește mult și este rezilientă. Flexibilitatea este un alt aspect – ascultă, se adaptează, poate schimba direcția”, a spus Pablo. În plus, el consideră că pentru un start-up este mai bine ca echipa să aibă doi cofondatori. „Este foarte greu pentru un singur fondator. Doi cofondatori sunt ideali – unul poate ridica fonduri, celălalt poate executa strategia.”

De obicei, Pablo investește în companii aflate în etapa pre-seed sau seed – moment în care start-up-urile au veni-turi sub 1 milion de euro, dar deja au o echipă de 5-15 oameni și au început să obțină tracțiune. „În această etapă, evaluările sunt mai mici, deci intri într-un moment bun. Apoi ajut compania să definească obiective clare prin metodologia OKR (Objective and Key Results) și să le atingă în unu – doi ani. Ofer sfaturi despre organizare, atragerea de talente, folosirea opțiunilor pe acțiuni pentru a motiva echipa, focus pe produs, piață și experiența clientului. După ce ajung la etapa profesională (series A), rolul meu ca angel investor se reduce și atunci preiau investitorii in-stituționali.”

Un pas greșit pe care îl fac antreprenorii la început de drum este faptul că „se întind” de la început pe prea multe piețe în loc să aștepte până când își consolidează activitatea în țara în care au avut lansarea. „Mulți antreprenori cred că trebuie să cucerească lumea imediat. Dar majoritatea afacerilor mari au început într-un singur loc și s-au extins abia după ce s-au consolidat bine. De exemplu, în cazul primei mele afaceri, Clicars, am ajuns la venituri de jumătate de miliard doar în Spania. Am realizat un IPO și a fost un exit de succes, doar într-o țară. Sau dacă te uiți la Amazon – a rămas 10 ani doar în SUA înainte să se extindă.” În cazul Clidrive, Pablo se concentrează în prezent doar pe piața din Spania. „Ideea mea este să mă axez pe această piață și să ating venituri de peste 100 de milioane, iar apoi, poate, să mă extind. Cred că este mai valoros să fii prezent în mai puține piețe, dar să ai o cotă de piață mare și să fii mai profitabil, decât să te extinzi prea rapid și să ai mai multe francize slabe sau neprofitabile.”

De asemenea, CEO-ul Clidrive consideră că succesul unui start-up stă în echilibru. „Antreprenoriatul este ca un sport de anduranță, nu un sprint. Trebuie să-ți controlezi nivelul de energie, să nu consumi totul într-o zi, ci să înțelegi că este o cursă pe termen lung.” Această filosofie, inspirată din cariera sa sportivă, este susținută de un stil de viață sănătos. „Fitnessul mental este un rezultat al fitnessului fizic. Dacă vii la birou obosit, fără să fi dormit bine, după ce mănânci prost și bei multă cafea, nu vei începe ziua în mod productiv. Dar dacă începi ziua făcând exerciții, obținând dopamină și adrenalină, ajungi la birou energizat și gata să «cucerești lumea».”

Pe de altă parte, pentru Pablo înotul este mai mult decât un sport. Este un refugiu, un loc unde își regăsește energia și claritatea. „Când înot, nu mă gândesc la problemele de business și asta mă ajută să mă întorc la treabă reener-gizat. Mulți antreprenori intră într-un ciclu negativ sau de supra-gândire și cred că trebuie să înțeleagă că pauzele sunt esențiale pentru a rupe acest cerc. Înotul zilnic îmi oferă această energie pentru afaceri. Este și un mod de a scăpa de stres. Mulți antreprenori suferă de probleme de sănătate mintală, depresie sau stres excesiv. Cred că trebuie să fii sănătos pentru a avea o companie sănătoasă”, a spus Pablo adăugând că abordează înotul într-un mod științific, fiind un sport foarte tehnic.

„Înotul necesită îmbunătățiri constante – modul în care îți miști degetele, felul în care lovești apa. Totul se bazează pe testare. Am un laborator de înot în Madrid, cu camere și mănuși speciale, unde îmi analizez zilnic tehnica și primesc feedback pentru a mă îmbunătăți. Încerc să progresez puțin câte puțin în fiecare zi. Este foarte asemănător cu ceea ce se întâmplă într-un start-up. La început testezi lucruri, găsești potrivirea produs-piață, încerci noi abordări, revii asupra lor și îți îmbunătățești constant produsul.” Pablo este optimist și în privința ecosistemului an-treprenorial românesc, chiar dacă, comparativ cu piața din Spania, cea locală este în urmă cu 15-20 de ani. „România este acum unde era Spania acum 15-20 de ani. Costurile sunt mai mici decât în restul Uniunii Europene, vorbiți engleză și multe alte limbi, dar capitalul este mai reticent. Va dura ceva timp să ajungă la nivelul Spaniei. Spre exemplu, acum 10 ani, în Spania nu existau companii unicorn (evaluate la peste un miliard de dolari). Acum avem 18. Suma totală investită în start-up-uri era de 500 de milioane de euro, iar acum este de 4 miliarde de euro. Dar astfel de lucruri nu se întâmplă peste noapte – trebuie să plantezi semințele acum și să aștepți cinci ani sau mai mult pentru rezultate.”

Un avantaj al României este diaspora și faptul că există milioane de români care trăiesc în Spania, Italia, Marea Britanie sau alte țări, care dețin cunoștințe și capital, este de părere Pablo. „Dacă reușiți să atrageți acest talent să revină acasă, obțineți un potențial imens. În cazul meu, am studiat în SUA, am lucrat în investment banking și strat-egie, iar apoi m-am întors în Spania cu capital și cunoștințe pentru a începe afaceri.” Dar pentru a atrage acest tal-ent înapoi „acasă” România trebuie să implementeze politici interesante, cum ar fi taxe mai mici pentru cei care se întorc, reducerea impozitelor pentru investiții în start-up-uri și alte măsuri care să încurajeze expații să revină și să fructifice local ce au adunat de peste hotare, punctează investitorul. El crede că România are potențialul de a pro-duce mai mulți unicorni, urmând exemplul UiPath. 

„Este o chestiune de timp. Ecosistemele antreprenoriale necesită răbdare. Trebuie să creștem numărul startup-urilor în fază de scale-up, să atragem capital și să dezvoltăm o bază de antreprenori care pot deveni modele pub-lice. Din experiența mea, în alte ecosisteme pe care le-am observat în cadrul Endeavor, este nevoie de multă răbdare. În Spania, până în 2016, nu existau unicorni – Cabify a fost primul. Apoi, în 2018, a apărut Glovo, iar în anul următor au apărut trei unicorni, apoi cinci. Este un fenomen exponențial.”

Un lucru ce ar putea ajuta ar fi sprijinirea acelor antreprenori care conduc start-up-uri ce se află în etapa de 1-10 milioane. „Organizații precum Endeavor selectează companiile care au potențialul să devină unicorni și le oferă suport. Uneori, nu este necesar ca acești unicorni să fie exclusiv pe piața românească. Poate că România nu este o piață suficient de mare pentru a susține o cerere internă puternică pentru mulți unicorni, dar poate fi un loc bun pentru a construi companii care să creeze cerere în afara României.”

De asemenea, investitorii străini sunt interesați de companii care pot deveni globale și care au acces la piețe mari. „Acesta este un mare provocare pentru România, care nu este o piață mare sau matură.”

Carte de vizită:

1.  A absolvit Harvard Business School și Universitatea Complutense din Madrid (premiul național pentru cel mai bun parcurs academic din Spania).

2.  Deține șase recorduri mondiale Guinness la înot maraton, inclusiv cel mai lung înot în ocean (250 km) și cel mai rapid înot neasistat pe 100 km în ocean (de două ori nominalizat de World Open Swimming Association pentru „Per-formanța Anului” și „Omul Anului”).

3.  Pablo Fernández Álvarez este în prezent fondator și CEO al Clidrive, din 2023, o platformă de finanțare auto care conectează proprietarii de mașini cu instituții financiare. Platforma a generat venituri de 10 milioane de euro în primul an de activitate. 

4.  Anterior, a fost fondator și CEO al Clicars, business evaluat la 500 de milioane de euro, cea mai mare platformă de e-commerce pentru achiziția de mașini second-hand din Spania, achiziționată ulterior prin IPO de Stellantis, al doilea cel mai mare producător auto din lume.

5. Pablo Fernández este și investitor în peste 100 de start-up-uri. A lucrat la Boston Consulting Group și Santander Bank, fiind cel mai tânăr vicepreședinte executiv al grupului, conducând strategia corporativă din SUA.

Recomandările lui Pablo Fernández Álvarez pentru dezvoltarea ecosistemului antreprenorial din România: 

1. Răbdare: construirea unui ecosistem antreprenorial solid necesită timp. Rezultatele nu se văd în 1-2 ani, ci pe termen de 5-10 ani.

2. Modele de succes: e nevoie de mai multe companii „far” care să demonstreze că România poate produce afaceri de succes, nu neapărat unicorni, dar companii evaluate la 100-300 de milioane de euro.

3. Dezvoltarea rețelelor de business angels: aceștia sunt esențiali pentru etapa „zero la unu” a start-up-urilor. Dacă acum avem 10 companii în programul scale-up, ar trebui să vizăm 100 sau 200.

4. Roluri inspiraționale: antreprenorii de succes ar trebui să devină modele publice pentru a inspira următoarea generație.

5. Efect de multiplicare: când un antreprenor face exit, ar trebui să folosească banii pentru a sprijini alte afaceri și a crea un efect de multiplicare în ecosistem. Așa cum angajații din start-up-uri de succes devin adesea antreprenori, același principiu poate crea o rețea sinergică.