Cine este, de fapt, Elon Musk
Miliardar, om de afaceri, guru tech, vizionar, fost consilier al lui Donald Trump, Elon Musk a crescut în perioada prăbușirii regimului de supremație a albilor din Africa de Sud, urmând mai întâi o școală destinată exclusiv elevilor albi, iar ulterior…
Miliardar, om de afaceri, guru tech, vizionar, fost consilier al lui Donald Trump, Elon Musk a crescut în perioada prăbușirii regimului de supremație a albilor din Africa de Sud, urmând mai întâi o școală destinată exclusiv elevilor albi, iar ulterior una cu o orientare mai liberală. În prezent, el susține fĂțiș și încurajează formațiunile politice naționaliste și de extremă dreapta, chiar și din Europa. De unde vine această poziționare a sa?
La începutul lunii septembrie, Musk a salutat victoria istorică a extremei drepte germane, reprezentată de Alianța pentru Germania, în landul Saxonia-Anhalt – un rezultat care a provocat unde de șoc în establishmentul politic al țării și în întreaga Uniune Europeană. Cum populismul și extremismul sunt așteptate să-și continue ascensiunea, și rolul unor personaje ca Musk este așteptat să crească. Așadar, cine este, de fapt, Elon Musk? Cu clădirea principală impunătoare construită din cărămidă roșie, prevăzută cu două aripi laterale, și cu imnuri școlare preluate direct din repertoriul prestigioasei școli engleze Harrow, liceul de băieți din Pretoria este în toate privințele o oglindă sud-africană a școlilor private englezești pe care a fost menit să le imite încă de la înființarea sa, în 1901, scrie The Guardian. Elon Musk, care a devenit rapid una dintre cele mai influente figuri din lumea de business și din politica din SUA, și-a petrecut ultimii ani de școală – în anii ’80 – ca elev în campusul plin de verdeață și copaci din capitala Africii de Sud; locuia aproape de casa spațioasă a tatălui său din Waterkloof, o suburbie înstărită a Pretoriei, umbrită primăvara de florile mov ale copacilor jacaranda. Africa de Sud era zguduită de revolte pe măsură ce regimul apartheidului se apropia de sfârșit. În 1984, cartierele locuitorilor de culoare din întreaga țară s-au răsculat. Până în 1986, guvernul minorității albe instituise starea de urgență. Însă, în enclavele segregate ale populației albe viața era prosperă și liniștită. „În timp ce întreaga țară era cuprinsă de flăcări și haos, noi ne bucuram de o siguranță deplină în micile noastre suburbii verzi, ducându-ne viața cât se poate de normal”, a povestit Jonathan Stewart, care a fost cu un an mai mare decât Musk la liceul din Pretoria – instituție care i-a avut ca elevi și pe politicianul laburist Peter Hain, pe romancierul Damon Galgut (laureat al premiului Booker) și pe Oscar Pistorius (sportiv paralimpic condamnat pentru crimă). „Exista această categorie socială înstărită – în termeni relativi – în timp ce toți ceilalți erau excluși.”
Musk, născut la Pretoria în 1971, a criticat vehement anul trecut, pe platforma sa de socializare X (fosta Twitter), „legile fățiș rasiste” din țara sa natală și a răspuns afirmativ la afirmația: „Sud-africanii albi sunt persecutați pe criterii rasiale în propria lor țară”. În urma postărilor sale, președintele SUA a semnat un ordin executiv prin care acuza guvernul Africii de Sud de „discriminare rasială injustă” la adresa afrikanerilor albi, invocând o lege care permite exproprierea terenurilor în anumite circumstanțe. Musk a condus o vreme controversatul „Departament pentru Eficiență Guvernamentală” (DOGE), un grup special creat de Donald Trump pentru restructurarea aparatului administrativ al SUA. Ordinul președintelui american a redus ajutorul acordat Africii de Sud – țară care primea din partea Americii 17% din bugetul său destinat luptei împotriva HIV/SIDA – și a oferit azil afrikanerilor.
„In timp ce Intreaga Tară era cuprinsă de flăcări Si haos, noi ne bucuram de o siguranTă deplină In micile noastre suburbii verzi, ducându-ne viaTa cât se poate de normal”,
a povestit Jonathan Stewart, care a fost cu un an mai mare decât Musk la liceul din Pretoria. „Exista această categorie socială înstărită – în termeni relativi – în timp ce toți ceilalți erau excluși.”
Nu este clar în ce măsură Musk – care a părăsit Africa de Sud în 1989 pentru a merge în țara natală a mamei sale, Canada, și ulterior în SUA – a contribuit direct la decizia lui Trump de a emite acest ordin. Trump a manifestat interes față de presupusa persecuție a sud-africanilor albi încă din primul său mandat prezidențial, când un grup care milita pentru drepturile afrikanerilor a călătorit în SUA pentru a susține, în mod fals, că fermierii albi erau uciși pentru a li se lua pământurile, cu complicitatea guvernului. Trump a văzut un interviu cu unul dintre liderii grupului la Fox News și și-a exprimat sprijinul pe Twitter. Trump a fost influențat și de alte interese, inclusiv de grupuri americane critice la adresa acțiunii intentate de Africa de Sud împotriva Israelului la Curtea Internațională de Justiție (CIJ) în legătură cu războiul din Gaza – aspect menționat chiar în ordinul său executiv. Totuși, având în vedere că Musk s-a numărat printre cei mai apropiați consilieri ai lui Trump, este puțin probabil ca el să nu-și fi făcut cunoscute opiniile președintelui, mai ales că acestea sunt legate și de interesele sale de afaceri din Africa de Sud. Musk a susținut că legile privind reforma agrară – într-o țară în care minoritatea albă, reprezentând doar 7% din populație, deține încă peste 70% din terenurile agricole – sunt rasiste și echivalează cu un furt.
În ce măsură anii în care Musk a crescut sub regimul apartheidului, aflat în plin declin, i-au influențat opiniile și acțiunile de astăzi – de la gestul care a semănat cu un salut nazist (o interpretare pe care el o respinge) făcut în timpul festivităților de învestire a lui Trump până la adeziunea sa față de partide politice de extreme dreapta, precum „Alternativa pentru Germania” (AfD), rămâne un subiect de dezbatere.
Sud-africanii albi vorbitori de engleză, precum familia lui Musk, au beneficiat de pe urma ierarhiei rasiale impuse de apartheid, dar au dus vieți în mare parte separate de cele ale afrikanerilor aflați la putere. Musk a parcurs primii doi dintre cei cinci ani de liceu din sistemul sud-african la Bryanston – o școală destinată exclusiv elevilor albi, situată în suburbiile verzi din nordul Johannesburgului. Fondată în 1968, aceasta este o școală de stat mixtă, cu predare în limba engleză și taxă de școlarizare, formată din clădiri dreptunghiulare specifice arhitecturii de la mijlocul secolului al XX-lea. La fel ca întreaga Africă de Sud de atunci și de acum, liceul Bryanston era obsedat de sport. „Era un pic ca în societatea americană”, a spus Lesley Burns, care a absolvit școala în 1984, anul în care a început și Musk. „Erau sportivii și băieții populari din echipa de fotbal.” Musk, care a făcut parte din echipa de șah a școlii în 1985, a fost victima unui hărțuiri brutale. Agresiunile au culminat cu momentul în care a fost aruncat pe scări și bătut atât de rău încât a ajuns la spital. Conducerea școlii a refuzat să acorde un interviu. Tatăl lui Musk l-a transferat pe el și pe fratele său, Kimbal, la liceul de băieți din Pretoria (Pretoria Boys High School), unde acesta a fost bine văzut, potrivit lui Gideon Fourie, care a urmat cursuri de informatică alături de Musk. „Avea o personalitate foarte obișnuită”, a spus Fourie. „Nu era nici pe departe vreun mare sportiv, vreun tocilar extrem sau vreo lepră de elev… Avea grupul lui de prieteni.”
Musk a susținut că legile privind reforma agrară – într-o țară în care minoritatea albă, reprezentând doar 7% din populație, deține încă peste 70% din terenurile agricole – sunt rasiste și echivalează cu un furt.
Presa sud-africană era supusă unei cenzuri guvernamentale stricte. Ziarele apăreau cu secțiuni cenzurate și înnegrite – în special relatările despre tulburările tot mai mari din cartierele de segregare rasială („townships”) și despre arestările în masă – până când și acestea au fost interzise. În schimb, liceul de băieți din Pretoria – o școală cu taxă – avea o orientare liberală pentru acea epocă. În 1981, a devenit prima școală de stat care a admis un elev de culoare. Directorul de atunci, Malcolm Armstrong, a profitat de o lacună legislativă care permitea admiterea fiilor unor diplomați din „bantustanele” (homelands, teritorii destinate populației de culoare) din interiorul Africii de Sud – teritorii pe care regimul de apartheid le considera state independente. „Armstrong chiar a sfidat autoritățile, întâlnindu-se cu reprezentanți ai ANC (Congresul Național African) la Dakar într-o perioadă în care organizația era încă interzisă”, a declarat Patrick Conroy, care a fost coleg de an cu Kimbal, cu două clase mai mic decât Musk. „Le vorbea frecvent elevilor în cadrul adunărilor școlare, subliniind importanța democrației, a drepturilor omului și a justiției sociale.” Actualul director al școlii, Gregary Hassenkamp, a fost și el coleg de an cu Kimbal și păstrează amintiri similare despre predecesorul său, deși a menționat că nu toți profesorii împărtășeau viziunile liberale ale lui Armstrong. „Îmi amintesc cum îi îndemna pe băieți să reflecteze asupra țării în care trăiam și asupra propriilor atitudini”, a spus Hassenkamp într-un interviu acordat în biroul său placat cu lemn, purtând o robă neagră mare, precum și cravată și șosete în culorile școlii: roșu, alb și verde. Musk a declarat anterior că „nu este conservator” și a susținut candidatul democrat la toate alegerile prezidențiale, începând cu victoria lui Barack Obama din 2008, până când s-a orientat spre dreapta spectrului politic. Cu toate acestea, Musk privește cu vădită neîncredere democrația și liderii pe care aceasta îi produce. În anii ’30, bunicul său a condus în Canada o mișcare politică marginală, antidemocratică și cu nuanțe fasciste, care pleda pentru o guvernare exercitată de o elită de tehnocrați. Ulterior, acesta s-a mutat în Africa de Sud, aflată sub regimul apartheid, întrucât sistemul rasist îi era pe plac. În prezent, Musk pare să îmbrățișeze varianta americană a liderului autoritar („strongman”), susținând afirmația lui Trump conform căreia voința președintelui este supremă. Unii dintre foștii săi colegi de școală au speculat că opiniile sale actuale despre Africa de Sud ar putea fi influențate de faptul că a ratat suișurile și coborâșurile negocierilor pentru încheierea apartheidului, precum și „miracolul” alegerii lui Nelson Mandela ca primul președinte de culoare al țării, în 1994. De atunci, guvernele conduse de partidul lui Mandela, ANC, nu au reușit să remedieze inegalitatea economică extremă – cea mai pronunțată din lume. Deși politicile de emancipare economică a populației de culoare oferă facilități fiscale și contracte de stat companiilor deținute de persoane de culoare, probabilitatea ca acestea să fie șomere este de cinci ori mai mare decât în cazul persoanelor albe. Africa de Sud înregistrează, de asemenea, una dintre cele mai ridicate rate ale omuciderilor din lume.
Nu este neobișnuit să auzi sud-africani albi afirmând că sunt discriminați. Anul trecut, la jumătatea lunii februarie, sute de oameni s-au adunat în fața ambasadei SUA din Pretoria, purtând pancarte cu sloganuri precum „Mulțumim lui Dumnezeu pentru președintele Trump” și „Să facem Africa de Sud măreață din nou”. Deși se întâmplă rar ca sud-africanii albi să spună că își doresc revenirea la apartheid, nu este neobișnuit ca persoanele mai în vârstă să își exprime nostalgia pentru acea epocă. „Erau vremuri bune, pentru că nu exista criminalitate. Nu erau probleme. Oamenii – atât cei de culoare, cât și albii – se înțelegeau foarte bine între ei”, a spus Errol Musk într-un interviu video acordat din locuința sa spațioasă din Cape Town, când a fost întrebat despre copilăria fiului său, Elon. „Totul funcționa. Asta e realitatea. Sigur, oamenii nu vor să audă asta, dar acesta este adevărul.” Musk și cei doi frați ai săi mai mici, Kimbal și Tosca, au avut o relație tumultuoasă cu tatăl lor. Kimbal i-a povestit biografului lui Musk, Walter Isaacson, că Errol obișnuia să urle la ei timp de două-trei ore, numindu-i niște ratați și niște oameni jalnici. Mama lor, Maye, l-a acuzat de abuz fizic. „Sunt aberații”, a spus tatăl când a fost întrebat despre aceste acuzații, pe care le-a negat în repetate rânduri. Frații s-au îndepărtat de părintele lor în 2017 – nu pentru prima dată – atunci când acesta a avut un copil cu fiica sa vitregă în vârstă de 30 de ani, Jana Bezuidenhout, potrivit lui Isaacson. În versiunea lui Errol, aceștia s-au supărat pe el când și-a exprimat susținerea pentru Trump în 2016, în timpul unei petreceri organizate la Cape Town pentru a sărbători împlinirea vârstei de 70 de ani de către tată și a celei de 45 de ani de către Musk. „Lucrurile s-au schimbat când a venit Biden la putere, iar Elon și-a dat seama că acesta încearcă să distrugă America”, a spus Errol. „Acum schimbăm mesaje aproape în fiecare zi. Sigur, nu poate răspunde mereu el personal, așa că îmi răspunde asistenta lui.”
TRADUCERE ȘI ADAPTARE: BOGDAN COJOCARU
Cele mai citite acum