Cine este antreprenorul român ce nu fost niciodată în criză, deși are afaceri de peste 30 de ani în România, iar țara noastră a fost lovită de mai multe momente de glorie foarte grele

În 32 de ani de când a înființat firma, Ioan Simion nu a întâmpinat momente dificile, afirmă el, în ciuda tuturor evenimentelor care au modelat economia. Acum are 1.200 de angajați în cele două afaceri pe care le-a clădit. Pe lângă activitatea Confind, care are activități mai cu seamă în zona de echipament petrolier, și spitalul Sanconfind, antreprenorul vrea să facă acum pași pe un teren nou: colaborarea cu industria de echipament militar. Ce așteptări și planuri are pentru viitorul apropiat și îndepărtat povestește chiar el.

N-am avut momente dificile în istoria Confind. Pe mine nu mă surprinde nimic, pentru că mă gândesc și ziua și noaptea ce facem mâine, ce facem peste un an, încotro bate vântul, ce se întâmplă în Europa, ce se întâmplă în România. Nimic nu este imprevizibil în cazul în care nu lucrezi cu statul”, afirmă antreprenorul Ioan Simion, care povestește cum a clădit afacerile între o discuție legată de participarea la o licitație și o rundă de negocieri cu parteneri din Israel – toate acestea doar în prima parte a zilei, într-o marți.

Atitudinea sa ca lider al unei afaceri este neobișnuită; în miile de discuții pe care le-am avut de-a lungul anilor nu a mai spus nimeni asta, mereu fiind indicat, la capitolul greutăților, vreun element ca vreo criză, instabilitatea legislativă, dificultatea de a recruta sau cine mai știe câte probleme au avut nevoie de abordări ieșite din comun.

Aproape 56 de milioane de euro este cifra de afaceri înregistrată de Confind anul trecut, firmă care s-a dezvoltat în sfera echipamentului petrolier; spre comparație, în 2021 cifra de afaceri s-a plasat la 37,3 milioane de euro. „Avem mult de lucru”, spune antreprenorul care și-a clădit afacerile în Câmpina și precizează că toate lucrările sunt contractate numai prin licitații publice, dar nu cu statul. „Mai pierdem și noi licitații, cam jumătate din cele la care participăm, pentru că sunt alții cu prețuri mai mici sau încearcă să intre pe piață și sublicitează și apoi își dau seama că au greșit”, spune proprietarul Confind, ai cărui clienți principali sunt OMV, Petrom, Romgaz, ExpertPetroleum. „Pe lângă ei facem și alte lucrări, dar cu pondere mult mai mică. Exportul parcă a început să crească în ultima vreme”. Compania a avut perioade în care exportul însemna 70-80% din producție, când avea lucrări contractate în Sudan, Kazahstan; embargoul și blocajul Rusiei au dus la închiderea agenției pe care o avea la Moscova, pentru vânzarea de scule de foraj – extracție. „Acum exportul este foarte mic, 8-10%, dar constat o tendință de creștere. Și țările din Vest, potențialii noștri clienți, suferă de lipsă de forță de muncă și încep să vină către noi cu tot mai multe lucrări pentru că în România încă mai există forță de muncă. Noi avem 1.000 de oameni, avem să le dăm de lucru cu vârf și îndesat. Mai ales trimestrele 3 și 4 mereu au fost mai aglomerate pentru că orice client vrea să-și cheltuie bugetele pe anul acesta, să nu rămână cu banii de investiții necheltuiți”, adaugă Ioan Simion.

Confind are, punctează antreprenorul, o structură diferită de a altor companii, cu diverse activități, complementare, care se leagă una de alta – proiectare, execuție de echipamente, transport, montaj, punerea în funcțiune. Altfel spus, predă clientului o lucrare la cheie. „În general, lucrările pe care le luăm sunt mari, se întind pe parcursul unui an întreg. Executăm la noi în curte vase, schimbătoare, utilaje, schiduri. Suntem printre puținele companii din România – în domeniul acesta – care poate face astfel de lucrări de la cap la coadă”, arată Ioan Simion. Compania cumpără motoare, cabluri electrice, AMC-istică (aparate de măsură și control pentru presiuni, temperatură, semnalizatoare, traductoare); în proporție de 99% acestea sunt aduse de peste hotare, „până și robineții sunt din import. Dar în rest facem noi”.

Cât privește previziunile pentru anul în curs, deși volumul de lucru este mare, încasările nu vor ajunge la același nivel ca în 2022 (55,9 mil. euro), pentru că lucrările au termen lung de execuție, și vor fi finalizate în 2024, an în care cifra de afaceri va urca iar.

La capitolul noutăților, antreprenorul spune că în ultimii ani a fost dezvoltată mult partea de prelucrări mecanice cu comandă numerică. „Specialiștii ni-i «fabricăm» singuri, pentru că nu există operatori pentru mașini cu comandă numerică pregătiți în școală. Nu există școli pentru așa ceva. Am fost nevoiți să ne calificăm singuri sudorii, operatorii CNC, și mi-e teamă că o să extindem activitatea de a ne forma personal. Pentru că la angajare nu mai vine nimeni. Absolvenții și cei care au o diplomă (care nu servește la mare lucru pentru că tot nu știu nimic), nu știu unde se duc. Cred că se ocupă de alte lucruri”, declară Ioan Simion. Tot el spune că în domeniul în care activează telemunca nu se poate aplica, „la noi trebuie să butonezi strungul sau mașina, în niciun caz telefonul și calculatorul. Tineretul crede că dacă știe să umble pe «mobil», meseria asta e ușoară, dar când îl pun să apese pe un buton la strung îl tamponează și reparația costă mii de euro”.

Ioan Simion își amintește cum a ales calea antreprenoriatului. După Revoluție, când situația economică era incertă, se întreba ce-ar putea face dacă este concediat. Așa că în 1991 s-a gândit să-și facă o firmă, dar spune franc că nu știa mai nimic. „Dacă mă uit pe codurile CAEN pe care le-am ales atunci, cred că am copiat toată lista. Nu știam ce voi face, chiar dacă am început cu cea mai complicată piesă dintr-o mașină – șurubul. După ce am luat prima comandă pentru șuruburi mi-am dat seama că până să încasez banii, trebuie să cumpăr material, să plătesc salarii, mi-am dat seama că mai trebuie echipamente”, rememorează Simion gândurile de la începutul drumului ca antreprenor. Și-a dat seama că era singur, nemaifiind – ca la întreprinderea de stat – o parte dintr-un sistem de lucru. „Când toate sunt în cârca ta, nu e simplu. Mai ales dacă azi pregătești de lucru – comenzi, contracte –mâine rămâne gol în producție. În primul an am avut 2-3 angajați, la criza din 2008 aveam 1.600 de oameni”.

Câmpineanul evaluează că în prezent se numără printre cei mari mari contractori ai OMV. „Mai sunt și alții, dar pe domenii mai înguste, noi putem să facem o lucrare complexă, mai luăm și noi subcontractori pentru partea de betoane, de exemplu. Noi ne ocupăm de partea de metal, de echipamente. Noi trebuie să facem echipamentele să funcționeze. Acesta este atuul nostru”, explică Simion care adaugă că marja de profit a firmei se plasează în jur de 3-4% din cifra de afaceri.

Un „copil” de crescut. „La un moment dat, am zis că profitul Confindului trebuie folosit. Mi-am pus problema ce să fac cu acești bani – să dezvolt afacerea până la infinit nu consideram că e necesar pentru că sunt niște limite pe care nu le poți depăși cu una cu două”, explică antreprenorul. A identificat două domenii ca fiind interesante pentru viitor: sănătatea și agricultura. Ca urmare, s-a hotărât să facă un spital (Sanconfind) și a investit și în agricultură, dar după șapte ani a decis să renunțe la această activitate, care s-a dovedit nerentabilă.

Sanconfind, care are 58 de medici dintre care 27 angajați permanenți și restul colaboratori, se adresează populației din Câmpina până la Predeal și spre București, pentru că în această zonă nu există niciun alt spital privat; ca pondere, cei mai mulți pacienți sunt din Câmpina, Ploiești și București. Nu s-a gândit niciodată că spitalul poate funcționa doar pentru angajații Confind, pentru că 1.000 de oameni nu sunt suficienți. Cinci dintre medici sunt români care au lucrat în Belgia, în Franța, Canada, UK și s-au hotărât să se întoarcă, „nu de dragul meu, dar în România și au considerat că spitalul – după ce l-au vizitat și analizat din toate punctele de vedere, medical vorbind că pe medic nu îl interesează partea financiară, toți au fost mulțumiți”, spune antreprenorul care completează că atunci când a investit în orice aspect legat de spital, a ales „Mercedesul din domeniu”.

Un avantaj al spitalului se leagă de terapiile de recuperare cu apă sărată, pentru care a trebuit să concesioneze un teren pentru a exploata resursa de apă. „Partea de recuperare cu apă sărată constituie un avantaj net pentru noi pentru că în București nu există varianta de recuperare cu apă sărată, ci doar în alte zone – Techirghiol”.

Au trecut aproape opt ani de când spitalul a fost pus în funcțiune, treptat, pentru că nu antreprenorul a așteptat să fie complet construit și echipat, pentru că ar fi fost imposibil de recrutat brusc personalul, ajuns acum la 200 de angajați. La început veniturile au fost mai mici pentru că activitatea era mai restrânsă, dar în momentul de față am ajuns la aproape tot ce s-a prevăzut – avem vreo 20 de specialități. „Abia acum consider că spitalul a ajuns la nivelul la care ne-am imaginat că trebuie să fie”. Și tot acum se întrevede orizontul de break-even, care ar fi fost atins anul acesta, dacă nu ar fi intervenit majorările de taxe și de prețuri la energie, gaze șamd. În primele nouă luni ale acestui an față de 2022, creșterea cifrei de afaceri a spitalului este de 11%, cifră care se regăsește și în previziunile pentru întregul an. Dar și cheltuielile au crescut. Previziunile pentru anul în curs se referă la încasări de 27 de milioane de lei, față de 25 de milioane de lei în 2022. „E o creștere lentă, fără fluctuații mari. Pe timpul pandemiei a mers mai bine la noi decât la alte spitale, pentru că nu erau primiți la stat”, afirmă antreprenorul, care se așteaptă ca în următorii ani avansul cifrei de afaceri să se plaseze la circa 10% pe an. Anul trecut 100.000 de pacienți au trecut pragul spitalului, iar așteptările pentru 2023 se referă la un total de  120.000 de pacienți. „Sunt foarte mulțumit de activitatea medicală. Sunt mai bucuros când constat că cineva care și-a pus proteză la genunchi, de pildă, se simte foarte bine și îl văd mergând normal peste un an. Sunt mai bucuros decât că dacă spitalul ar fi rentabil”, spune Ioan Simion.

Întrebat dacă e dispus să renunțe la spital, antreprenorul spune hotărât: „Nu vreau să vând nimic. Am făcut spitalul ca să ajut oamenii și cât timp va trăi Confindul, va acoperi cheltuielile sau pierderile”.

Un nou orizont. Și cum antreprenorul gândește diverse strategii în avans, a sesizat o oportunitate. „Am constatat că în România există ROMARM. În general, întreprinderile militare au dotare veche, îmbătrânită, oamenii au ieșit la pensie sau sunt în pragul retragerii. Iar noi putem face lucrările cerute de ei, pentru că avem dotarea necesară”, suține Ioan Simion. A încercat ani de zile să înceapă o cola­borare cu ROMARM pentru produse, echipamente, piese de schimb. Povestește că nu știa că vor începe războaie, „dar îmi părea rău că știm să facem, avem dotare, avem oameni. Ne-am autorizat pentru a participa ca subcontractori – pentru că nu avem experiență similară și nu am fi primiți la licitație – pentru mașimi 4×4 blindate, ca un ARO blindat”, afirmă antreprenorul care completează că Confind trebuie să lucreze în primă fază ca subcontractor, pentru o anumită parte din echipamente. „Îmi place că sunt pretenții diferite față de industria civilă, lucruri deosebite, interesante tehnologic. Sper să evoluăm. Am făcut dotări suplimentare, cum ar fi o mașină de debitare a tablei cu laser, cu o tehnică diferită față de cum procedăm în momentul de față, o presă de 800 de tone forță”, afirmă antreprenorul care adaugă că este vorba despre mașini uriașe și importante în procesul de execuție al pieselor. Ca nivel de investiție, cele două echipamente au costat peste 1,2 milioane de euro. Au fost achiziționate și alte lucruri mai mărunte – necesare la verificări, la măsurători. „Am început timid, pe o direcție nouă dar cred că va crește afacerea în zona asta”.

În rest – deopotrivă la Confind și Sanconfind – nu mai sunt necesare investiții majore, ci doar, atunci când e necesar, pentru modernizare.

Și la întrebarea pe care o califică drept „abruptă”, legată de dificultăți pe parcursul antreprenoriatului, spune, în treacăt, că „am avut un singur caz, dar nu pot să spun că este un capăt de țară. Ne-a comandat un italian un cazan pe biomasă (cu rumeguș, coji de floarea-soarelui etc.) și ne-a lăsat cu el în curte. Am cheltuit vreo 2,8 milioane de euro și nu l-am valorificat, dar sper să o rezolvăm. E un incident în activitatea noastră, deși mai lucrasem cu el înainte”.

Care este cea mai mare reușită în afaceri? „Că am stat în picioare 32 de ani, indiferent de ce s-a întâmplat în economia românească. Să ne uităm la alte întreprinderi private care au apărut și dispărut în câțiva ani, s-au tranformat, spart, închis. Confind are căutare.” Iar povestea afacerii va continua și pe termen lung, pentru că fiul său, Cristi Simion, care lucrează la Confind, îi va urma.