Cine are răbdarea să aștepte 10-15 ani?

Bineînțeles că noi simțim mai bine cum se conduce o țară, un guvern, un minister, o primărie, cum se fac autostrăzile ca la nemți, spitalele ca la francezi, cât trebuie să fie cursul valutar sau cât trebuie să fie dobânzile, cum un pod ar fi trebuit să ducă în dreapta și nu în stânga etc.

Cu toții avem idei și sfaturi pentru cei care conduc o instituție publică sau o companie privată.

Dar din păcate sau din fericire, nu suntem în locul lor, și mai mult decât atât, nu cred că am vrea să fim, mai ales când este criză și lucrurile nu merg.

Cine ar vrea să lase viața relativ bună de acum pentru a fi înjurat, stresat, cu infarctul lângă pernă, mai și ales ca să îi spună alții ce trebuie să facă?

La fotbal, la politică, și mai nou la business, toată lumea se pricepe.

Pentru a ajunge într-o funcție publică în care să fii ales prin vot, trebuie să ai calități pe care mulți alții nu le au: în primul rând trebuie să-ți dorești acel lucru, trebuie să ai ambiție, voință, determinare, energie pentru a mișca lucrurile.

Inteligența nu este pe primul loc. Sunt destul de mulți consilieri pe margine care sunt mult mai inteligenți.

De asemenea, ca să câștigi teren în politică și în business, trebuie să mai ai răbdare, care se măsoară în ani.

De asemenea, trebuie să ai puterea să treci peste înfrângeri, și nu puține, și să o iei de la capăt.

Nicușor Dan nu a obținut Primăria Capitalei „moca”, că i-a dat-o cineva gratis, ci a adunat aproape 15 ani de luptă. Până să câștige alegerile din 2020, a pierdut alegerile din 2016 și din 2012. Notorietatea nu se câștigă peste noapte.

Până la urmă, ca să câștige, s-a lăsat adoptat de PNL și de USR.

La Timișoara, Dominic Fritz, un cetățean neamț, a câștigat primăria în fața eternului Nicolae Robu, intrând în arenă, la luptă, cu cineva care părea de neînvins.

La Iași, Cosette Chichirău ar fi câștigat alegerile pentru primărie dacă Mihai Chirica nu ar fi fost racolat de PNL, după ce în 2012 a câștigat alegerile fiind la PSD. Dar Ludovid Orban a trecut peste istoria PSD, considerând că este mai important să câștige primăria Iașiului, un oraș aflat într-o creștere economică destul de importantă.

Clotilde Armand, o franțuzoaică, a câștigat primăria sectorului 1, la a doua încercare, după o luptă și o hărțuială continuă.

La Vrancea, l-a învins pe baronul PSD Marian Oprișan pentru poziția de șef al Consiliului Județean, demolând toate sondajele, Cătălin Toma. Dacă nu încerci, nu câștigi!

La Brașov, Allen Coliban de la USR a câștigat surprinzător în fața lui George Scripcaru, care părea de neînvins.

La sectorul 2 din București, Radu Mihaiu a câștigat în fața candidatului PSD Dan Cristian Popescu, viceprimar, care a trecut de la PNL la PSD.

La sectorul 4, Simona Spătaru, un avocat anonim, a intrat în luptă cu Daniel Băluță, care ar fi câștigat alegerile cu 110%. Acesta este și motivul pentru care Piedone s-a dus la sectorul 5. Dar Simona Spătaru a luat 35%, iar Băluță 56%, beneficiind de toată infrastructura oficială și neoficială.

Oamenii, alegătorii, generațiile mai tinere, ar fi votat cu altcineva la celelalte primării sau consilii județene dacă acel altcineva ar fi intrat la luptă în fața celor declarați câștigători încă înainte de vot.

Dar prima condiție ca să poți să schimbi ceva este să ai pe cine să votezi. Nu se poate vota de pe Facebook, drumurile sau curățenia orașelor nu se face stând la terase și comentând cât de murdar este în jur.

Alegerile politice sunt ca în business, cei care intră în arenă, cei care au curajul de-a face un lucru sau altul, cei care au determinare, ambiție și nebunie, câștigă.

Toți ceilalți suntem mai buni, dar de pe margine.

România nu poate crește mai repede stând pe margine. Cineva mai trebuie să și lupte, să aibă răbdare, pentru că lucrurile nu se întâmplă peste noapte. Așa cum a avut răbdare și Nicușor Dan.

Dacă în mandatul lui avem apă caldă, și-a îndeplinit un obiectiv.

P.S. Business Magazin, această revistă pe care o citiți săptămânal, a împlinit 16 ani, a avut ambiție, voință și determinare să reziste atât de mult timp.

Să-i urăm ani buni în continuare!

(cristian.hostiuc@zf.ro)