Cinci ani de criză. Este sistemul financiar mai bine pregătit?

DUPĂ ANI ÎN CARE GUVERNELE S-AU ÎNDATORAT PENTRU A SALVA BĂNCI ȘI INSTITUȚII FINANCIARE, printre care RBS și Lloyds/HBOS în Marea Britanie, UBS în Elveția și Bank of America, Citigroup și AIG în SUA, rămâne întrebarea dacă sistemul financiar este mai sigur, mai capabil de a suporta pierderi fără a afecta puternic restul economiei și contribuabilii, potrivit BBC.

RĂDĂCINILE CRIZEI. La începutul deceniului trecut, prețurile locuințelor din SUA se aflau în creștere puternică, susținute de dobânzile mici la credite. Apetitul Wall Street de a profita de creșterea pieței era atât de puternic, încât bănci precum Lehman Brothers cumpărau mii de ipoteci pe care le reuneau în instrumente financiare și vindeau investitorilor încasările viitoare. Cererea ridicată a condus treptat la relaxarea regulilor și accesul la împrumuturi al unor persoane care nu-și permiteau să plătească.

Când piața imobiliară a intrat în declin în 2007 și mulți dintre împrumutați au ajuns în situația de a nu putea achita ratele creditelor ipotecare, tot sistemul a început să se prăbușească.

În martie 2008, banca americană Bear Stearns aproape a intrat în faliment și a fost vândută. Șase luni mai târziu, Lehman Brothers a intrat în colaps, pornind o reacție în lanț care a condus la închiderea a zeci de alte bănci și instituții financiare. În câteva săptămâni, Congresul aproba un program de 700 de miliarde de dolari pentru sprijinirea sectorului financiar.

Recesiunea care a urmat a făcut să dispară zeci de mii de miliarde de dolari din avuția americanilor și a împins rata șomajului peste 10% pentru prima dată într-un sfert de secol.

„Fiecare dintre aceste companii era insolvabilă. În mod clar a existat un substrat de fraudă. Nu a existat, însă, niciodată, o investigație amplă. Departamentul Justiției a lăsat treaba în seama Comisiei pentru Bursă și Valori Mobiliare din SUA„, a declarat Neil Barofsky, fost responsabil de supravegherea programului de 700 de miliarde de dolari. Barofsky, care în trecut a fost și procuror federal, susține că statul american nu i-a pus sub acuzare pe cei responsabili de criză.
La cinci ani de la declanșarea crizei, probabilitatea ca vinovații să fie puși sub urmărire penală este tot mai redusă, întrucât majoritatea infracțiunilor de fraudă financiară comise anterior colapsului Lehman s-au prescris deja. șefii din acea perioadă ai marilor bănci din SUA au dispărut din atenția publicului, în timp ce supraviețuitorii – Jamie Dimon la JPMorgan Chase și Lloyd Blankfein de la Goldman Sachs – și-au consolidat puterea, scrie Alison Fitzgerald, jurnalist la Center for Public Integrity.

S-AR PUTEA ÎNTÂMPLA DIN NOU. „Nu am fi mai bine protejați împotriva unor evenimente în lanț acum decât am fost în urmă cu cinci ani„, spune Andreas Dombret, membru în board-ul director al Bundesbank responsabil pentru stabilitate financiară. Înainte de a intra în conducerea băncii ger-mane, Dombret a lucrat în sectorul bancar, iar în septembrie 2008 era șeful operațiunilor Bank of America din Germania. Multe reglementări trebuie implementate mai rapid și transpuse în legi, afirmă el.

„Autoritățile par să uite cât de puternic au zdruncinat colapsul Lehman și evenimentele ulterioare încrederea în economia de piață„, a spus bancherul german, citat de publicația Der Spiegel. În urmă cu câțiva ani, angajamentul pentru schimbarea sectorului financiar era însă mai puternic decât în prezent.

REFORME SUPERFICIALE. Între 2009 și 2011, guvernele celor mai importante 20 de țări industrializate și emergente (G20) au convenit la mai multe summituri nevoia unor reforme fundamentale. Aleșii politici erau deciși ca băncile să nu mai fie niciodată în postura de a șantaja țări întregi pe motivul că erau prea mari și prea puternic legate de economie pentru a fi lăsate să se prăbușească. Rezoluțiile G20 au fost urmate de mai multe încercări de a îmblânzi „monstrul„ piețelor financiare. Rezultatele sunt însă slabe, scrie Der Spiegel.