Centralele nucleare sunt împinse la limită pe măsură ce cererea continuă să crească: Occidentul mizează din ce în ce mai mult pe energia nucleară, în contextul crizei energetice și a obiectivelor climatice

Atracția energiei fără emisii de carbon este mai puternică ca niciodată. În timp ce țările încearcă cu disperare să reducă emisiile și să atingă obiectivele climatice, lumea se confruntă, de asemenea, cu o penurie de combustibili fosili tradiționali. Răspunsul la această contradicție a luat o turnură improbabilă: Menținerea în funcțiune a reactoarelor nucleare pentru mult mai mult timp decât se aștepta cineva vreodată.

Cât de mult timp? Deja, multe dintre instalațiile din lume sunt programate să funcționeze cu mult peste ceea ce se consideră a fi o durată de viață tipică de 40 de ani. Operatorii fac presiuni pentru ca unele reactoare să funcționeze până la 80 de ani – chiar peste speranța medie de viață de 77 de ani a americanilor. Ba chiar mai mult, cercetătorii încep chiar să se gândească dacă reactoarele pot continua să genereze electricitate timp de 100 de ani, potrivit Bloomberg.

„Oamenii de știință nu s-a așteptat ca reactoarele să funcționeze atât de mult timp”, a declarat Chris Gadomski, analist șef în domeniul nuclear pentru BloombergNEF. „Nu sunt sigur că aș vrea să locuiesc lângă un reactor vechi de 100 de ani”.

Cu doar câțiva ani în urmă, ideea de a genera energie de la un reactor vechi de un secol era de neconceput. Relativ recent, SUA și Uniunea Europeană s-au angajat să reducă poluarea cu gaze cu efect de seră cu cel puțin 50% până în 2030, peste 70 de națiuni din întreaga lume țintind către o lume a viitorului total vidată de orice tip de emisii. Presiunea este din ce în ce mai mare pentru a găsi modalități de a atinge aceste obiective – și rapid. Acest lucru forțează lumea să pună în balanță riscurile energiei nucleare, care nu produce emisii de carbon, dar care poate crea dezastre bine cunoscute de umanitate, cu schimbările climatice necontrolate și dezastrele naturale provocate de emisiile tradiționale.

Regatul Unit, unde reactoarele generează în prezent aproximativ 15% din energia electrică, dorește să crească această cifră la 25% până în 2050. Între timp, SUA alocă 6 miliarde de dolari în subvenții nucleare pentru a-și menține infrastructura nucleară îmbătrânită. Franța intenționează să construiască noi centrale, în timp ce țări precum Belgia, Finlanda și Slovacia prelungesc durata de viață a reactoarelor. Germania, una dintre cele mai mari țări din lume care nu a renunțat la energia nucleară, a acordat o amânare pentru trei unități programate să se închidă în 2022. Chiar și Japonia – țara în care s-a produs dezastrul de la Fukushima din 2011 – se reintegrează în energia atomică.

Majoritatea reactoarelor din SUA ar putea necesita reparații extinse până în 2050. 

Înainte de recenta schimbare, zeci de ani de critici, opoziție și lupte financiare au forțat închiderea – uneori prematură – a reactoarelor nucleare din economiile occidentale. De asemenea, investițiile se scurseseră din industrie, iar construcția de noi centrale a scăzut. Chiar dacă dezvoltatorii ar începe să pună bazele astăzi, construcția de noi centrale necesită adesea mai mult de un deceniu, ceea ce nu va fi suficient de rapid pentru sarcina urgentă de a reduce emisiile de carbon până în 2030.

Cu atât de puține centrale noi în pregătire, renașterea nucleară nu va avea loc decât pe seama reactoarelor vechi.

Cele mai mari riscuri sunt evidente: betonul și oțelul fragile din instalațiile îmbătrânite pot crește amenințarea accidentelor dacă nu sunt întreținute și reparate corespunzător. Ca să fim corecți, de când centralele nucleare comerciale au început să funcționeze în anii ’50, au avut loc doar câteva accidente. Deși sunt rare, acestea au un potențial enorm de dezastru.

Există, de asemenea, cheltuielile și riscurile de mediu legate de eliminarea deșeurilor nucleare, care rămân periculos de radioactive timp de mii de ani. La șapte decenii după ce primele reactoare au început să genereze energie, majoritatea țărilor nu au construit încă depozite centralizate în care să poată fi reținute deșeurile pe termen lung. Toate acestea subliniază motivul pentru care producția de energie nucleară a fost în declin constant: de la aproximativ 18% din energia electrică mondială la mijlocul anilor 1990 la aproximativ 10% în prezent.

Țări precum Germania, care a fost mult timp divizată în ceea ce privește energia nucleară, se află acum într-o situație dificilă. Aprovizionarea cu gaze naturale este limitată, iar războiul prelungit al Rusiei în Ucraina face ca situația să fie și mai precară. Între timp, dependența de energia eoliană, solară și hidroelectrică s-a dovedit a fi dificilă – așa cum s-a văzut în cazul amenințării aparent constante a penei de curent din California în timpul verii și în cazul creșterii prețurilor la energie în Europa anului trecut. O parte din atractivitatea energiei nucleare constă în faptul că, spre deosebire de energiile regenerabile, reactoarele furnizează energie 24 de ore din 24, în zilele înnorate sau în timpul nopții.