Cel mai necesar minister al momentului

Nu este vorba aici despre inși cu ochii în ecranul mobilului, sau despre schimbul de generații sau alte imagini repetitive de acest fel, ci despre schimbările majore care apar și care par acum generate de imaginația scriitorilor de ficțiune științifică. Veți putea citi în acest număr al revistei cum jumătate din locurile de muncă din Statele Unite prezintă riscuri de a fi automatizate, preluate de roboți (sunt singura nație care discută deschis și mult pe temă, de unde și datele furnizate). Nu este vorba de domenii unde este nevoie de o implicare umană profundă, cum este medicina, și nu mai este vorba de cele mai amenințate categorii de lucrători, cum sunt lucrătorii la bandă din depozite și fabrici; devin din ce în ce mai vulnerabili, cum este și de așteptat, șoferii de taxi și de camioane, dar și profesii ce aparțin de gulerele albe, cum sunt contabilii, jurnaliștii sau analiștii de date de pe Wall Street. Investițiile în tehnologie cu aplicații în zona financiară s-au triplat între 2013 și 2014 la 12,2 miliarde de dolari.

Au apărut programe care iau decizii legate de credite, în baza unei varietăți de date, filtrate și analizate, despre debitor. Un funcționar bancar s-ar baza pe un simplu punctaj și pe o verificare de background. Consilierii roboți creează portofolii de investiții personalizate, luând locul brokerilor de acțiuni și specialiștilor financiari. Tranzacțiile electronice nu mai sunt o noutate chiar așa de mare pe piețele financiare, derulându-se într-un ritm inaccesibil oamenilor, de mii pe secundă.

Orice administrație întreagă la minți ar trebui să se pregătească pentru așa ceva; unii o și fac, pentru că în Suedia sau în Coreea de Sud există ministere specializate în problematica viitorului și planificarea acestuia. Câteva detalii: nu este vorba de planuri cincinale, ci pe decenii înainte. Și nu este vorba numai de economie sau de slujbe și roboți, ci de un întreg ansamblu de fenomene: o nuanțare a globalizării, noi tratate economice, o diluare a identităților naționale și o polarizare accentuată a societății, instituții financiare internaționale cărora li s-a redus influența, o economie globală condusă nu de mâna invizibilă a lui Adam Smith, ci de multinaționale și de state. Fiecare mișcare de acest tip – și ce am enumerat sunt cele mai evidente, mai palpabile – ar trebui analizate de comitete multidisciplinare, de sociologi, economiști și de artiști, care să pregătească trecerea nației peste pragul celei de-a patra revoluții industriale.

Cred că un om politic adevărat trebuie să pună astăzi niște semințe și să fie conștient că nu va mânca fructele. Și o să dau un exemplu pe care l-am mai invocat, dar care se potrivește cât se poate de bine: orașul indian Bangalore este un Silicon Valley asiatic, cu o economie de  miliarde de dolari și cu 10.000 de milionari. Înainte de a avea atâția milionari, Bangalore era un oraș exotic și atât. La un moment a venit acolo o trupă de trimiși ai lui Jack Welch de la General Electric, care voia musai scăderi de costuri, iar software-ul produs de indieni tocmai acest lucru asigura.

La aeroport erau așteptați de câteva mașini oficiale, limuzine impozante, negre, de producție locală. Delegații americani urcă, coloana începe să meargă, soare, pitoresc, amabilități, deodată se aude o bufnitură puternică și coloana se oprește; ce să vezi? Capota unei mașini din cele negre și oficiale se deschisese în timpul mersului și din cauza curentului de aer se proptise zdravăn în parbriz. S-au evaporat instantaneu și soarele și pitorescul și amabilitățile, iar americanii s-au privit pe furiș: “…aici am venit noi să cumpărăm software?”. Nu numai că au venit, dar au și rămas. Dar temelia miliardelor de astăzi ale orașului Bangalore a fost pusă de lideri politici ai statului indian Karnataka, între 1970 și 1976, pe vremea când managerii lumii occidentale își puneau flori în păr și țipau la festivaluri rock. Lideri politici indieni care prin 1970 visau dezvoltarea unor orașe ale electronicii și niște șefi de guvern care în 1976 chiar înființau Electronics City în Bangalore; iar roadele muncii lor au fost culese decenii mai târziu.

De aia zic, Ministerul Viitorului este cel mai necesar minister al momentului.

„Fier și cărbune“, de William Bell Scott