Cel mai bun an de la Revoluție încoace pentru unitățile de producere a energiei

“Din 1990 și până în anii 2000 s-a făcut Unitatea 1 de la Cernavodă. Apoi au mai trecut zece ani pentru ca o altă unitate să fie pusă în funcțiune, iar alături de ea și alte câteva unități de producere a energiei electrice, dar mici. Este o diferență imensă față de anii dinainte de ’89”, spune Răzvan Nicolescu, director de afaceri publice și reglementare în cadrul OMV Petrom.

Această diferență imensă de ritm se vede și în vârsta parcului de producere a energiei electrice din România. Potrivit Strategiei energetice 2011-2035, o strategie care încă este în faza de proiect, pe plan local sunt circa 18.000 MW de capacitate instalată. Unitățile sunt mai mult decât suficiente pentru a acoperi cererea locală, dar acesta este de fapt un confort fals pentru că circa 80% dintre termocentrale au fost instalate în perioada 1970-1980, având în prezent durata de viață depășită. Tot așa, aproape o treime dintre hidrocentrale sunt niște bătrâne doamne care ar trebui să iasă la pensie. Problema este că în ciuda acestei situații, sistemul energetic a fost sistematic neglijat în ultimii 20 de ani, așa că pentru următorii 20 de ani România are în față o notă de plată uriașă, de 40 de miliarde de euro, pentru a înlocui mai bine de jumătate din sistemul energetic. “Din strategia noastră, România are nevoie de circa 1-2 miliarde de euro pe an numai pentru sectorul energetic și între 3 și 4 miliarde de euro pe an dacă intră aici și investițiile necesare în sectorul de petrol și gaze”, a explicat reprezentantul Petrom. Alternativa? Importuri, în creștere înceată, dar sigură, de energie electrică. Anul acesta a adus însă o rază de lumină în acest scenariu deloc îmbucurător pentru o țară oricum dependentă în proporție de 30% de gaze rusești și de 60% de petrol de peste granițe, 2012 fiind cel mai bun an de la Revoluție încoace în ceea ce privește capacitățile noi instalate.

De la începutul lunii august Petrom, cea mai mare companie din România, a pus în funcțiune o centrală pe gaze care de una singură ar putea alimenta cu energie întreg Bucureștiul. Centrala de la Brazi, cu o capacitate de 860 MW, mai mare decât un reactor nuclear al centralei de la Cernavodă, a costat 530 de milioane de euro și este prima termocentrală nouă făcută în România în ultimii 22 de ani. Cert este că Petrom a avut un as semnificativ în mână dat chiar de statul român. Din toamna acestui an, prin ordonanță de urgență, compania a fost scutită de la formarea coșului de gaze, în care intră și importurile scumpe din Rusia, pentru cantitățile pe care le arde în centrala de la Brazi. În acest fel, costurile Petrom sunt mai mici față de orice altă companie care de mâine s-ar apuca să facă o centrală nouă pe gaze, dar care nu ar beneficia de această facilitate acordată exclusiv producătorilor de gaze naturale. În România, marii producători de gaze sunt Petrom și Romgaz. Pe o piață în care tot sunt fluturate concepte precum concurență, transparență, prețuri aliniate la cele din UE, dereglementare, această facilitate importantă acordată cu dedicație către Petrom și Romgaz nu este o deviere tocmai de la aceste principii mult trâmbițate?

“Petrom își asumă riscuri și investiții majore în producția de hidrocarburi. Imaginați-vă că suntem un producător de mere. De ce aș fi eu, ca producător de mere, obligat să ronțăi mere rusești când eu le am pe ale mele?!”, spune Nicolescu. Problema este că centrala de la Brazi scoate din producția Petrom 800 de milioane de metri cubi de gaze ieftine, lucru care ar putea duce la o creștere a importurilor din Rusia care în acest moment au un preț de trei ori mai mare față de cele extrase local. Practic, în timp ce Petrom va “ronțăi” propriile “mere”, România ar putea aduce gaze mai scumpe pentru a acoperi cererea internă. Revenind totuși la noile unități de producție a energiei, dincolo de centrala Petrom, o altă realizare a acestui an va fi finalizarea parcului eolian de 1,1 miliarde de euro al cehilor de la CEZ.