Cei care l-au ajutat pe Trump și regretele lor de azi

Cristopher Barron nu este singurul care regretă încurajările sau ajutorul oferit la un moment dat candidatului republican la alegerile din noiembrie. Însă dintre sutele de voci care îl acuză acum pe Trump că vrea să distrugă America se remarcă în mod special una: cea a lui Tony Schwartz, autorul din umbră al cărții „Arta negocierii“, cea care l-a transformat pe Donald Trump într-un aparent model de urmat pentru cei care vor să reușească în Statele Unite.

Schwartz a fost cel care a redactat „Arta negocierii“, reușind chiar să fie creditat pe copertă – lucru destul de rar atunci când scrii din umbră. El a mai primit 250.000 de dolari și jumătate din toate încasările generate de carte; iar acestea au fost uriașe, pentru că „Arta negocierii“ a petrecut 48 de săptămâni în lista de bestselleruri a celor de la New York Times, în 13 dintre acestea aflându-se pe primul loc.

În scurt timp, cartea l-a transformat pe Trump în imaginea antreprenorului de succes; el a depășit astfel granițele New Yorkului, acolo unde și-a realizat averea, și a devenit cunoscut în toate cele 50 de state. „Tony Schwartz l-a creat pe Trump“, spune Edward Kosner, fost editor la New York Times. „E un fel de dr. Frankenstein.“

Începând cu partea a doua a anului 1985, Scwhartz a petrecut 18 luni alături de Trump însoțindu-l la birou, în cursele cu elicopterul, mergând cu el la întâlniri sau petrecând weekendurile în apartamentul din Manhattan. De-a lungul acelei perioade, Schwartz spune că l-a cunoscut pe Trump mai bine decât orice membru al familiei sale, iar asta l-a ajutat să scrie „Arta negocierii“.

Au trecut zeci de ani de zile de atunci, iar Tony Schwartz nu a vorbit niciodată, în public, despre relația sa cu magnatul din New York. Și probabil că nici n-ar fi făcut-o, dacă nu ar fi auzit discursul de lansare a campaniei al lui Trump: „Avem nevoie de un lider care a scris «Arta negocierii»“, anunța republicanul acum un an în fața clădirii de birouri care îi poartă numele.
Schwartz a răspuns simplu, cu un mesaj pe Twitter: „Îi mulțumesc lui Donald Trump că sugerează să candidez pentru Casa Albă, având în vedere că eu am scris cartea“.

La acea vreme părea însă destul de puțin probabil ca proiectul lui Trump să aibă succes, așa că Schwartz nu și-a făcut griji.
În lunile ce au urmat, pe măsură ce Trump sfida toate predicțiile și se apropia tot mai mult de nominalizare, dorința lui Schwartz de a ieși în față a devenit tot mai mare; nu era neapărat vorba de ideologia lui Trump – pentru că Trump nu are una, spune Schwartz – ci de personalitatea sa, una „patologic impulsivă și centrată pe sine“.

Așa că autorul din umbră a decis să ia măsuri, și în iunie a acordat primul interviu pe subiectul în cauză. „Am dat un porc cu ruj“, le-a explicat el celor de la New Yorker. „Simt un profund sentiment de remușcare atunci când mă gândesc că am contribuit la prezentarea lui într‑un mod mult mai plăcut decât este în realitate. Cred sincer că dacă Donald Trump câștigă alegerile din noiembrie și pune mâna pe codurile de acces ale rachetelor nucleare, este o serioasă posibilitate să asistăm la sfârșitul civilizației.“

În 2016, Schwartz a decis să doneze banii încasați din „Arta negocierii“ unor fundații caritabile precum Centrul Național pentru Drepturile Imigranților, Centrul pentru Victimele Torturii sau Centrul pentru Justiție Tahirih. Nu crede însă că gestul îl absolvă de vină: „Nu am cum să repar ce am făcut. Dar îmi place ideea că pe măsură ce cartea se vinde pot să ajut grupuri de oameni cărora Trump vrea să le retragă drepturile“.

Atunci când reporterii de la New Yorker au luat legătura cu Trump pentru comentarii la adresa interviului, candidatul republican a părut surprins: „Este o mare lipsă de loialitate, pentru că eu l-am făcut pe Tony bogat“, a spus Trump. „Îmi datorează multe, pentru că l-am ajutat când nu avea doi cenți în buzunar.“

La câteva minute după discuția cu reporterii, Donald Trump l-a sunat pe Schwartz: „Tocmai am vorbit cu cineva de la New Yorker – care, lasă‑mă să-ți spun, e o revistă pe care n-o mai citește nimeni – și am auzit că ești foarte critic la adresa mea“.
„Candidezi la funcția de președinte“, i-a răspuns autorul. „Nu sunt de acord cu multe lucruri pe care tu le susții.“
„E dreptul tău, dar ar fi trebuit să le ții pentru tine. Lasă-mă să-ți spun de ce ești neloial: fără mine nu ai fi ajuns unde ești acum. Aveam multe opțiuni, dar am ales ca tu să scrii cartea, și am fost extrem de generos cu tine. Ți-ai făcut publicitate suficientă folosind «Arta negocierii» și aș fi putut să te dau în judecată, dar n-am făcut-o.“

Trump este cunoscut pentru apetitul său față de procese, așa că în aceeași zi în care revista a publicat interviul Tony Schwartz a aflat că trebuie să se prezinte în fața judecătorilor, fiind acuzat de calomnie. „Faptul că Trump are timp de așa ceva în timpul campaniei dovedește încă o dată cât de prost gândită e lista lui de priorități“, a răspuns autorul din umbră.
După cum spuneam, Christopher Barron și Tony Schwartz nu sunt singurii vinovați de ascensiunea (nu doar în sondaje) a lui Donald Trump: o analiză a celor de la New York Times a arătat că mass-media i-a oferit lui Trump publicitate gratuită în valoare de peste 1,9 miliarde de dolari – o valoare de 190 de ori mai mare decât cea pe care candidatul chiar a plătit-o.
Ceilalți candidați republicani nu au beneficiat nici măcar de 10% din timpul alocat lui Trump: „CNN și-a aranjat programul în funcție de el“, remarca Jim Rutenberg, analist la New York Times. Larry Sabato, profesor de științe politice la Universitatea din Virginia, crede că televiziunile au multe explicații de dat. „Știm cu toții că Trump atrage audiența“, spune profesorul. „Nu poți să-ți iei ochii de la el; dacă Trump e la televizor, toată lumea se oprește să-l urmărească.“

TEME CENTRALE ALE CAMPANIEI LUI TRUMP:

– construirea unui zid la granița cu Mexic, pentru a împiedica intrarea în Statele Unite a emigranților;
– vrea ca statele membre ale NATO să achite datoriile față de SUA pentru a primi în continuare sprijin;
– este împotriva dreptului la avort;
– se opune ideii că toate companiile ar trebui să fie obligate să angajeze femei și minorități;
– se opune căsătoriilor între persoane de același sex;
– este de acord cu dreptul la armă;
– susține creșterea taxelor pentru bogați;
– spune că poate rezolva de unul singur problemele din SUA.