Cei care „fură” angajați gata pregătiți trebuie să fie penalizați

Dragoș Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia Cluj, este extrem de furios pe companiile care „fură” angajați gata pregătiți de la firmele concurente, destabilizându-i astfel pe cei care au investit timp, cunoștințe și bani în pregătirea lor. Comentariul lui a venit ca o reacție la anunțul Consiliului Concurenței, care a declanșat prima investigație de pe piața muncii: un grup de șapte companii din industria automotive, în frunte cu Renault Technologie, sunt suspectate că s-au înțeles între ele pentru a nu-și lua angajații și a controla ofertele salariale, astfel încât costurile să nu scape de sub control.

Este dezgustător să afli că există înțelegeri de tip „no-poach”, însă este la fel de dezgustător ca, după ce unele companii investesc milioane de lei în educarea și calificarea forței de muncă – învățământ dual, burse pentru studenți, practica de vară și programe de calificare pentru studenți, înființarea de laboratoare în școli și facultăți – să vină alte companii, care nu dau un leu pentru dezvoltarea tinerei generații și să se servească ca la „bufet suedez” din personalul bine pregătit. Acest lucru se cheamă „over-poach”, spune Dragoș Damian, poate cel mai vocal susținător al industriei, al capacităților de producție din România.

Foarte multe companii sunt furioase pe concurența directă și indirectă care le fură angajații pe care ei i-au pregătit, pe care i-au luat de la zero și i-au adus la un anumit nivel de experiență și de muncă. De asemenea, firmele sunt nervoase și pe angajați, care nu recunosc această pregătire, nu dau doi bani pe ea și pleacă la prima ofertă mai bună, cu toate că nu este cu mult mai bună decât cea anterioară.

Noua generație are o mobilitate mult mai ridicată, se plictisește repede într-un loc, caută continuu oferte și pornește de la prezumția că ceea ce face o companie pentru a-i pregăti li se cuvine de la sine și trebuie să fie un dat al muncii dacă cineva vrea să-i angajeze. Companiile ar vrea să introducă clauze în contractele de muncă conform cărora, dacă un angajat pleacă mai repede din companie după ce firma a investit bani și cunoștințe în a-l pregăti, să plătească el sau noua companie toate aceste lucruri. Ca o sumă de transfer în fotbal. Angajații se opun acestor prevederi, sindicatele sar în sus, dar cei care pierd sunt companiile care investesc primele în angajați și nu pot beneficia în întregime de acest lucru. Firmele care câștigă sunt cele care iau angajați gata pregătiți și care le oferă cel mai mare salariu din piață, care nu poate fi întrecut de o altă ofertă.

În România multinaționalele sunt la capătul lanțului pentru că au capacitatea de a plăti cel mai mare salariu posibil. De obicei, companiile românești mici și mijlocii sunt cele care pierd, pentru că au bani numai pentru salariul de început al unui angajat. Este adevărat că în special multinaționalele investesc în școlile duale, în cursurile de pregătire cele mai complexe, dar puterea lor financiară este mult mai mare decât a companiilor mici și mijlocii. Piața muncii din România, ca de altfel din toată lumea occidentală, este extrem de tensionată, pentru că bazinul de resursă umană seacă din ce în ce mai mult și nu vine nimeni din spate. Oamenii sunt înlocuiți cu echipamente, dar acest proces nu se poate face peste noapte și de multe ori este mult mai costisitor decât a avea angajați. Cel mai bine se vede în sectorul de digitalizare, acolo unde ai nevoie de alte competențe, chiar mai ridicate decât cele pe care le înlocuiești, și la salarii mult mai mari.

Dragoș Damian are toate motivele să fie furios pe cei care îi fură angajații gata pregătiți, dar nu știu dacă această practică poate fi penalizată prin legislația muncii sau de către Consiliul Concurenței. Ceea ce se poate face ține de modul cum va fi privit un angajat și un job în viitor și cum vor putea companiile care au investit în cineva să-și recupereze banii. Contractele de management pentru directorii executivi se fac pe un termen limitat, iar dacă cineva pleacă înainte de final, s-ar putea să fie nevoit să plătească penalizări, la fel cum o companie poate fi obligată să-i plătească toți banii până la finalul contractului, dacă vrea să scape de el mai repede.

Pentru a reduce fluctuațiile din ce în ce mai mari de pe piața muncii, aceste contracte de angajare pe un termen limitat, cu clauze de penalizare, s-ar putea să fie introduse pentru toată lumea. Un contract de muncă pe perioadă nedeterminată s-ar putea să devină istorie. Cei care au beneficiat de cursuri de pregătire dar pleacă mai devreme, s-ar putea să fie nevoiți să le plătească. Dar să vedem ce zic și angajații.

(cristian.hostiuc@zf.ro)