Ceață mare la Londra: cât de eurosceptici sunt de fapt britanicii?
După ce euroscepticii din UKIP, partidul lui Nigel Farage, au reușit în mod surprinzător să obțină un scor istoric în alegerile locale parțiale din Marea Britanie, disensiunile din coaliția de guvernământ (conservatori și liberal-democrați) s-au adâncit brusc, iar tema ieșirii țării din UE a reapărut instantaneu pe tapet.
O serie de fruntași conservatori încearcă să provoace un referendum pe tema ieșirii țării din UE, promovând în Camera Comunelor un amendament la discursul de săptămâna trecută reginei Elisabeta despre prioritățile legislative ale următorului an, amendament care exprimă regretul că printre aceste priorități nu se găsește și referendumul respectiv. Unul dintre argumentele adepților ieșirii din UE este că “Marea Britanie cedează 53 de lire sterline pe zi unei UE care se stinge pe picioare” și că politica țării ar trebui să se reorienteze spre zone ca India, Japonia și China.
Vicepremierul liberal-democrat Nick Clegg a insistat că țara trebuie să rămână în UE, pentru că statutul de membru e de fapt cel care atrage o serie de companii străine să investească în Marea Britanie. Premierul conservator David Cameron s-a declarat “relaxat” în privința agitației colegilor săi pe tema referendumului, însă a atacat “pesimismul” lor și a susținut și el rămânerea în UE, nu fără a reafirma intenția sa de a organiza după 2015 referendumul asupra calității Marii Britanii de membru UE.
Presa eurosceptică a insistat asupra rolului UKIP în redefinirea raporturilor din coaliție și din afara ei – UKIP a câștigat cu aproape 300 de mandate mai mult decât în legislatura precedentă, în timp ce conservatorii au pierdut peste 300 – însă pierderile din tabăra Tory sunt cauzate de efectele austerității, nu de o dorință masivă a britanicilor de a părăsi Uniunea, pentru simplul motiv că nu există niciun consens în spatele ideii că austeritatea ar putea fi abandonată odată cu apartenența la UE.