Cea mai tânără femeie primar din România: „Calcule, estimări, previziuni și așteptări. Într-un singur cuvânt: îngrijorare! Eu încă aștept să văd partea plină a paharului, dar tare m
După Revoluția Fiscală primăriile se văd cu bugetele de investiții tăiate. Unele primării vor primi bani de la Guvern pe linie politică. Cei care nu fac parte din partidul din guvernământ vor suferi.
Pe Facebook, Irina Onescu a scris: „Calcule, estimări, previziuni și așteptări. Într-un singur cuvânt: îngrijorare!
Pentru unele administrații locale sumele care se vor pierde de la bugetele de investiții în urma modificărilor aduse Codului Fiscal sunt semnificative, pe alocuri de ordinul sutelor de mii de euro. Pentru altele, mai sărace, așa cum este și Primăria Comunei Petriș, deficitul va fi “aparent” infim.
Folosesc ghilimele, căci pentru noi fiecare leu contează, iar cei 10.000 de Euro pe care îi vom pierde în 2018, ca urmare a scăderii cotei de impozitare de la 16% la 10%, se resimt atunci când îi raportezi la un buget anual de investiții de maxim 100.000 de Euro, cât am avut în 2017. Acest buget a fost asigurat din mai multe surse:
– fonduri de la Consiliul Județean (~50%);
– sume alocate din TVA pentru echilibrarea bugetelor locale (~20%);
– cote defalcate din impozitul pe venit (~30%).
Notă: Ca să vă faceți o idee de ansamblu, un kilometru de asfalt costă 100.000 de Euro, iar în Petriș mai avem vreo 15 kilometri de străzi comunale neasfaltate și alți 4,5 kilometri de drum județean neasfaltat. De alimentare cu apă sau canalizare nici nu mai pomenesc.
Desigur, veți spune, este de datoria primăriilor, implicit a primarului, să atragă investiții și să stimuleze economia locală, să ajute la crearea de locuri de muncă și astfel să crească încasările la buget.
Dar vă întreb, cum anume putem face asta dacă guvernul nu ne sprijină financiar în construcția unei infrastructuri propice dezvoltării economice?
Modernizarea străzilor, asigurarea serviciilor de bază (alimentare cu apă, canalizare), toate acestea costă bani, iar bugetele proprii nu numai că nu sunt suficiente, dar iată că mai și scad.
Ne sunt oferite ca alternativă programele de finanțare guvernamentală, precum PNDL, care însă alocă sprijin discreționar, pe criterii politice, sau programele de finanțare europeană, care nu sunt la îndemâna oricui, căci și ele presupun anumite cheltuieli consistente, fără să garanteze eligibilitatea proiectelor depuse.
Deci, ce ne mai rămâne de făcut, domnilor guvernanți?
Măsurile recent adoptate ar trebui chipurile să corecteze și să echilibreze anumite carențe fiscale. Momentan ele doar contrariază și îngrijorează.
Eu încă aștept să văd partea plină a paharului, dar tare mi-e teamă că paharul s-a golit de mult.
Însetaților!