Cea mai bună afacere a anului 2014: pământul

Investiția în terenuri este o afacere pentru că prețul din România se va egaliza în viitor cu media europeană„, spune Dimitrie Muscă, administratorul și proprietarul Combinatului Agroindustrial Curtici, o afacere de 20 de milioane de euro anual dintr-o fermă de 7.500 de hectare în județul Arad și alte exploatații zootehnice. Omul de afaceri își amintește că în urmă cu zece ani, atunci când investitorii străini din agricultura românească puteau fi numărați pe degetele de la două mâini, prețul terenurilor arabile era de zece ori mai mic decât în prezent.

Creșterea prețurilor a venit treptat, pe măsură ce în piața românească a agriculturii a început să se vorbească și în franceză, spaniolă, engleză sau în daneză după decenii în care antreprenorii români au fost singurii implicați în această industrie. Poziționarea treptată a investitorilor străini în agricultură a însemnat în intervalul 2008-2012 fonduri de 700 de milioane de euro, dublu față de acum șapte ani, potrivit datelor Băncii Naționale a României (BNR). 

De la începutul acestui an, în România sunt permise și achizițiile de teren agricol făcute de persoane fizice străine. Ministerul Agriculturii a încercat să introducă o lege care să limiteze setea de teren a străinilor, însă actul a fost modificat de mai multe ori într-un interval de numai două luni pentru a ajunge în final pe masa președintelui Băsescu, care l-a trimis din nou în Parlament pentru a fi modificat. În tot acest timp, politicienii s-au grăbit să anunțe în fața microfoanelor viitoare invazii agricole ale ungurilor, ale arabilor sau ale chinezilor. Și, în același timp, în România este vid legislativ, orice persoană putând să cumpere teren fără a fi împiedicat de nicio lege în vigoare.

Un singur lucru au uitat însă politicienii să menționeze în public: că investitorii străini produc în agricultura din România de mai bine de zece ani. Fondurile de investiții, companiile specializate în administrarea de ferme în mediul internațional, dar și fermierii de import au apărut demult pe ogoarele fertile din Călărași, Ialomița sau Timiș. Singura barieră care i-a împiedicat pe străini să cumpere teren în România a fost că erau obligați să realizeze tranzacțiile printr-o firmă înregistrată local.

Restricția nu a împiedicat fondurile de investiții străine să pompeze sute de milioane de euro în achiziția de terenuri arabile în România, la prețuri de cinci ori mai mici decât în restul Europei, într-o țară care este în fiecare an pe podiumul european la producția de floarea-soarelui și porumb, în care se rulează an de an pe piața cerealelor 4-5 miliarde de euro, cu ieșire la Marea Neagră și cu acces la Dunăre. Afacerile cu terenuri nu erau vedete în anii când piața imobiliară tradițională atrăgea toate privirile. Atunci investitorii mizau pe terenuri în apropierea marilor orașe, pe ansambluri rezidențiale și de birouri sau pe proiecte de centre comerciale. Acum luminile reflectoarelor sunt pe terenurile agricole, o nișă în care prețurile au crescut de 20 de ori în ultimul deceniu, iar noul val de investitori învață să lucreze cu noi indicatori: productivitate la hectar, consum de îngrășăminte și pesticide sau cotații ale grâului sau porumbului.

Miza este una imensă pentru că cele 8,8 milioane de hectare de teren arabil ale României au o valoare de piață cumulată de 25 de miliarde de euro, iar de la începutul anului piața s-a deschis în totalitate și orice investitor din UE poate avea în sertar un titlu de proprietate pentru teren agricol local.