Ce vreți să fiți: patron sau antreprenor?

De la mijlocul anilor 2000, în business a apărut noțiunea de antreprenor, superioară patronului.

Primii patroni ai României au trecut într-o etapă superioară, businessul lor nu mai era un butic, ci dimpotrivă, afacerile lor au ajuns mari, aveau hoteluri, magazine, fabrici, bănci, companii de asigurare, erau deja un brand în business.

Dar România a uitat de educație.

Patronii, antreprenorii, oamenii de afaceri au fost mulți prinși în business; prima dată să prindă creșterea economică, iar apoi să supraviețuiască crizei economice.

Toată lumea din business credea și spera ca statul să introducă educația antreprenorială și să țină pasul cu ceea ce fac ei. Dar nu a fost așa, iar acum pe piață rezultatul este un mutant.

Mulți vor să devină patroni, antreprenori, dar nu au educație, iar școala îi trimite după terminarea studiilor să fie angajați, să lucreze la stat, într-o multinațională; și dacă nu își găsesc loc aici, în cel mai rău caz merg într-o companie antreprenorială, la un patron sau antreprenor român.

”La noi antreprenoriatul nu este un vis. Mulți au auzit de patroni, vor să devină patroni, dar nu antreprenori. Este un hău, nu un gol în materie de educație antreprenorială. Chiar dacă introduci materia, nu ai profesori, așa că în primă etapă cred că trebuie să pornim chiar de la această interacțiune directă între antreprenori și elevi, studenți“, a menționat Cosmin Alexandru, decanul Academiei de Antreprenoriat, la lansarea Muzeului Antreprenoriatului din România, un proiect al CITR Group pentru a marca cei 100 de ani de la Unire.

Cosmin Alexandru spune că a doua problemă este că statul a devenit un angajator preferat: jobul de la stat este sigur, bine plătit și de multe ori nu este încărcat de responsabilități. Pe termen lung, o astfel de politică a aparatului de stat atacă masiv dorința de competitivitate.

Andrei Cionca, președintele CITR Group, spune că o economie sănătoasă nu înseamnă antreprenori mari și puțini. ”Avem nevoie de o bază mult mai largă pentru a balansa tot sistemul economic, avem nevoie de mulți și mici.“

După aproape 30 de ani de la căderea comunismului (nu știu câți dintre voi vă amintiți celebra expresie a lui Nicolae Ceaușescu de la ultimul congres: Capitalismul va reveni în România când va face plopul pere și răchita micșunele), școlile din România, și în special cele economice, fie ele licee sau facultăți, de-abia acum își fac curajul mai mult să pună accent pe materia antreprenoriat.

Patronul, antreprenorul, omul de afaceri nu prea este iubit în România și cu atât mai puțin respectat. Exemplele în care un om de afaceri este respectat pot fi numărate pe degete; poate Ion Țiriac conduce acest grup. În mintea tuturor, responsabilitatea de a plăti salariile la finalul lunii este o noțiune extrem de vagă și se înțelege de la sine. Poate aici este o greșeală, că aceia care au pe mână un business nu vorbesc atât de mult despre salariile pe care le plătesc angajaților: ”Am o cifră de afaceri de 120 de milioane de lei, am două unități de producție și dau de lucru la 2.000 de oameni, care la rândul lor au responsabilitatea unor familii„, de exemplu.

În America nu există capitalist care să nu vorbească despre acest lucru înainte de a vorbi despre ce face el. Când te așezi la masă cu un politician, cu o autoritate locală, cu un ministru, cu un prim-ministru sau chiar un președinte, ai în spate angajații și salariații cu familiile lor.

La noi, de frică să nu-i calce ANAF sau ITM, patronii, antreprenorii, oamenii de afaceri vorbesc prea puțin despre acest lucru – că dau de lucru la oameni, iar aceștia pot să asigure traiul familiei lor. Indiferent cum este un patron sau un antreprenor, ceea ce face el în businessul lui trebuie adus la suprafață, trebuie povestit și promovat.

Încă din liceu trebuie să le spui tuturor că pentru a număra milioanele, pentru a avea mașini frumoase și puternice, trebuie să muncești mai mult decât alții, trebui să te zbați, trebuie să cauți business, trebui să-ți numeri banii și mai mult să suferi decât te bucuri.

Puțini antreprenori au succes din prima și poate nu se bucură de el la fel de mult ca aceia care au plătit un preț, spune Andrei Cionca de la CITR.

Celor care vor să se facă patroni, antreprenori sau oameni de afaceri trebuie să li se spună că opt din zece businessuri mor în primul an. Dar acest lucru nu trebuie să-i descurajeze; un antreprenor pursânge este cel care încearcă, încearcă, încearcă să găsească ceva, să pună ceva pe piață care să capete tracțiune.

Unui licean, unui student sau unuia care lucrează într-o companie și care vrea să devină antreprenor trebuie să-i spui să nu se retragă în castelul lui când intră în dificultăți, spune Dan Ștefan, unul din fondatorii Autonom.

Societatea românească penalizează eșecul și de aceea mulți renunță extrem de repede la ideea de a face un business, de frică să nu fie arătați cu degetul, în primul rând de către familie și prieteni.

România are nevoie de mult mai mulți antreprenori decât are acum pentru a putea să-și depășească condiția. Dar pentru asta, cei care sunt deja antreprenori, patroni sau oameni de afaceri trebuie să-și asume educația antreprenorială a celor care vin din urmă. Statul nu are cum să predea antreprenoriatul.