Ce vinuri bem în acest weekend, 3 vinuri pentru 3 seri. Recomandările lui Cătălin Păduraru, președintele IWCB-VINARIUM

Însemnele scriitorilor de vin (reuniți în Federația Internațională a Scriitorilor și Jurnaliștilor de Vin – FIJEV) este o pană de scris introdusă – ca într-o călimară – în paharul de degustare.

Chiar dacă interpretările ușor malițioase ar putea stârni zâmbete, simbolul se susține destul de bine pe realitate. Ne inspirăm din Lumea Vinului și scriem. În mod nedrept, deși abordăm destul de des teme care țin de comportamentul consumatorului, de istorie și antropologie, de economic ș.a.m.d., adică nu scriem doar despre lichid, de cele mai multe ori uităm de pahar. Obiectul care ne ajută să ne împrietenim cu vinul, punându-l în valoare, cel cu care avem contactul direct, obiectul care înnobilează masa. Știu foarte mulți iubitori de vin care au un pahar preferat – Paharul.

Am avut norocul să lucrez cu cele mai bune pahare din lume. Am importat și reprezentat –până când am ieșit din toate business-urile cu vin – Riedel. De la exitul total (2010! e-hee, în 2020 ar trebui să sărbătorim!) am lucrat doar în cercetare, educație și am construit VINARIUM IWCB și, în acest deceniu am avut nevoie de sute, mii de pahare. Doar pentru o zi de concurs avem nevoie de 1.000 de pahare (și o rezervă egală, pentru a doua zi, în cazul unei probleme tehnice).

La paharele pentru profesioniști este necesară respectarea unor standarde de design și rezistență în exploatare.

Acestor nevoi a răspuns un colos al paharelor de înaltă calitate: Stolzle.

Sigur că prin aceste rânduri le și mulțumesc pentru longevivul Parteneriat cu IWCB VINARIUM, dar motivul pentru care aduc la avanscenă acest producător (ale cărui pahare vi le recomand, inclusiv pentru dotarea de acasă) este altul: Fabrica germană (fondată în 1889) a căzut, ca și fabricile noastre, în mâinile comuniștilor. După ce RDG-ul a încetat să mai existe, fabrica nu s-a „pierdut”. Dimpotrivă. S-a reinventat și s-a reinscris în lupta pentru vârful ierarhiei mondiale. Și iarăși ajungem la investițiile în cercetare, tehnologii avansate, ținte înalte.

E un filmuleț pe Youtube (aici) în care se poate urmări complicatul proces de realizare al unui pahar Stolzle. După vizionare, cred că dacă mai spargi vreunul… te doare!

Trecând, pe rând, așadar, trei vinuri prin nemțescul meu pahar (pentru plăcerea rimei), înmoi în el penița și aștern…

1. Domeniul Drăgași, Pelerin – Merlot 2016

2. Casa de Vinuri Cotnari, Colocviu la Atena – Fetească Albă 2018

3. Barkan, The Beta Series – Argaman 2017 (Israel)

1. Domeniul Drăgași, Pelerin – Merlot 2016

Știu că sunteți ocupați, că „to do”-urile zilnice sunt prioritare și că unei propuneri de vizită la cramă îi ia ceva timp până se poate infiltra în clasamentul priorităților pentru a deveni, într-un final așteptat (și fericit), realitate.

Cu toate acestea, voi fi cât se poate de clar: Pelerin-ul de astăzi nu e o recomandare care doar ține seama că e un Merlot pur, clasic. Nici măcar de faptul că a primit „strong gold” la VINARIUM IWCB 2019 (jurații căutând-ul după desecretizare pentru a vedea și redegusta vinul care a făcut senzație în panel). Nu.

Trebuie să vedeți locul din care provine. Trebuie să rămâneți peste noapte (cazare fără cusur) în decorul suspendat deasupra Oltului.

Merlot-ul acesta trebuie să vă aducă aminte că, deși nu par, clipele de petrecere cu familia sau cu prietenii, sunt elemente pe care se sprijină și puterea de lucru. Activitatea profesională consumă resursele. Trebuie să avem grijă și să punem mereu ceva la loc. Și ceva bun. Astăzi, poate doar vinul. Mâine, cine știe, poate un drum spre Dragășani…

2. Casa de Vinuri Cotnari, Colocviu la Atena – Fetească Albă 2018

Prin anii ’90 (când legislația era încă permisivă la capitolul VIN), câteva VINALCOOL-uri (foste I.V.V.-uri) revărsau râuri de vinuri proaste, poșirci, sub denumirea generică de… Fetească Albă.

În en-gros-urile care apăreau ca ciupercile după ploaie sau pe Calea Giulești (zisă Calea Alcoolului) se vindea direct din camion „vinul de făcut bani”. Zi și noapte. Spuneam pe atunci că răul care i se făcea acestui soi va fi unul mare. Nu anticipam, însă, și pe ce lungime de timp (măsurată în cel puțin două decenii) se va manifesta acest rău.

Încrederea în Feteasca Albă scădea cu fiecare sticlă de zeamă incertă vândută. Se pierdea și etalonul de gust, mai ales că producătorii onești (nu foarte mulți la acea vreme) rămâneau cu greu în competiția cu „minunile” (nu cred că mai trebuie precizat că acestea aveau prețuri atractive… pe măsura costurilor foarte mici).

Așa s-a ajuns ca, după ordonarea venită prin Legea Viei și Vinului, deși apăreau vinuri din Fetească Albă excelente, consumatorii să păstreze distanța. Folclorul de cartier înregistra că „Feteasca nu e bună”.

Chiar și pentru oamenii educați, cu posibilități financiare, era, oarecum, rușinos să fie identificați ca băutori ai soiului autohton. De aceea, astăzi, când apare o Fetească Albă excelentă, e nevoie de efort pentru a o împrieteni cu segmentul pentru care a fost concepută. Cu cât e mai bună, se simte nevoia explicațiilor suplimentare (și, cu cât se adună mai multe explicații, cu atât mai mult pare ceva suspect).

În consecință, vă informez pe scurt: Feteasca Albă Colocviu La Atena 2018 (să vă uitați la an, valabil pentru fiecare vin al fiecărui producător) – este un vin „iconic” al tinerei entități vitivinicole Casa de Vinuri Cotnari, un vin creat pentru palierul premium… de consumatori, cu un profil asemănător cu al cititorului de presă financiară. Cititor care are și el nevoie de o zi tihnită, cu vinuri bune…

3. Barkan, The Beta Series – Argaman 2017 (Israel)

Într-o vreme mă amuzam când cineva mă întreba cu nedisimulată mirare: „se face vin în Germania?” „Exista vinuri seci evreiești?” sau „De când s-au apucat și chilienii de viticultură?!”.

În vremea de care pomenesc, internetul abia își lega firele cu România, cărțile de specialitate vizau mai mult viticultura decât vini-cultura, pentru a circula era nevoie de vize, iar nu foarte multă lume își permitea luxul de a mânca la restaurant în străinătate. Cu alte cuvinte, lipsa de informații despre vin era, cumva, pardonabilă.

La mai bine de 25 de ani distanță, într-o eră în care informația este accesibilă oricui, când oferta de vin este globală, când piața este inundată de cărți despre vin (inclusiv în limba româna. A propos, ați citit Războaiele Vinului până la urmă?), este greu să accepți că o persoană care se declară interesată de vin ar mai putea pune întrebările de mai sus.

Sigur, nu este obligatoriu să știm (chiar) toate soiurile sau să cunoaștem toți producătorii din lume, chiar dacă unii sunt mari sau inovativi sau au în portofoliu vinul care ni se potrivește. Nu cred că memoria umană poate stoca această cantitate uriașă de informație. Și nici nu ar avea rost, atât timp cât există rubrica de față… Glumesc. Să fiu sincer, în scurt timp, cel puțin pentru acest tip de „inventar”, Inteligența Artificială va fi stăpânul. De astă dată, nu glumesc. Lucrăm la asta (VINARIUM – Institutul Vinului).

Argaman???… Un soi creat în Israel având ca părinți două soiuri potrivite pentru ținuturile calde: Souzao și Carignan, pus la treabă în mod exemplar de Barkan, unul dintre cei mai mari producători de vin din Israel (dacă nu chiar cel mai mare).

Am „cunoscut” vinul în concursul nostru, Barkan trimițând în fiecare an vinuri spre evaluare (timp în care, vreo doi producători autohtoni, nu mai au nevoie de nicio analiză obiectivă, zic ei). De fiecare dată, aceeași amprentă: vinuri cu intensitate cromatică mare, vinuri puternice, arome în registrul fructelor coapte și al mirodeniilor dintr-o băcănie bogată.

Barkan strânge struguri din toate zonele bune, de pe Înălțimile Golan, din Galileea, Tabor, Ierusalim sau din ținutul deșertic Mitzpe Ramon, dar „semnătura” e clară, trasată sigur, cu linii ferme. Pentru structura complexă și bine sudată (pare că vinurile stau pe legături à la Eiffel), pentru tușa de „vin de climat cald”, pentru nivelul ridicat de alcool, pentru faptul că „se ține minte”, îl recomand pentru serile lunii care se apropie – Decembrie. De ce îl recomand de pe acum? Pentru că nu e prezent în România și mă gândeam să fie timp suficient pentru o comandă online.

Lista vinurilor medaliate la IWCB VINARIUM 2019 aici.