Ce trebuie să facă România pentru a adopta moneda unică

Business Magazin vă propune o incursiune în statisticile băncii centrale care arată – într-un limbaj pretențios, dar pe care vom încerca să-l explicăm – unde suntem noi, românii, față de locul în care se află clubul select al țărilor care au moneda euro. În esență, teza bancherilor centrali este că mai întâi trebuie ca noi ”să ne facem bine“, pentru a ne integra în acel club, și abia apoi să așteptăm unele beneficii de pe urma integrării. Deocamdată, ”avem colesterolul 500, nu suntem antrenați, nu știm încotro alergăm, dar pretindem să jucăm în Champions League, cot la cot cu campionii europeni“, au arătat reprezentanții băncii centrale la seminarul EU-COFILE, organizat recent la Sinaia de BNR, Asociația Română a Băncilor (ARB) și Alpha Bank. Ei au precizat că opiniile astfel prezentate nu angajează în niciun fel Banca Națională, ci sunt considerații personale, pe care le exprimă ca economiști.

Trebuie precizat că acești economiști nu au avut un ton de reproș sau de dojană la adresa românilor, nici ca populație, nici măcar la adresa clasei politice sau a elitelor, chiar și atunci când au arătat cele mai ample decalaje dintre România și zona euro. Ei și-au propus doar să prezinte un tablou de bord al României actuale, pentru a-l compara cu cel al zonei euro actuale și pentru a evidenția, astfel, ce este de făcut pentru ca adoptarea monedei euro ”să nu ne sufoce“.

Statisticile BNR arată că între bogătașii țării și cei mai săraci oameni, în România, se înregistrează decalaje de o asemenea magnitudine încât românii avuți sunt de opt ori mai bogați decât cei năpăstuiți. Acest ”opt“ este cea mai mare cifră din Europa, unde decalajul bogați versus săraci nu trece decât foarte rar de cifra cinci.

Alt decalaj este dat de raportul dintre veniturile celor din capitală și veniturile oamenilor din restul acelei țări. Și aici România se regăsește printre țările cu cele mai mari prăpăstii sociale. Concret, în zona București-Ilfov Produsul Intern Brut pe cap de locuitor (”PIB/capita“) este de 3-4 ori mai mare decât în provincie (pentru comparație, în Germania este invers, adică provincia are venituri pe cap de locuitor mai mari decât capitala). Deficite similare cu ale României – capitală versus provincie – se mai întâlnesc doar în Slovacia. ”România este segregată: 12% din populație are PIB/capita în termenii parității puterii de cumpărare de 128% din media zonei euro, în timp ce 88% din populație are 44% din această medie“, au arătat reprezentanții BNR.

ATENȚIE LA BUGETE!

Dezordinea din ograda românilor se regăsește și în bugetul familiilor, dar și (mai ales) în bugetul statului. Pe scurt, cheltuim mai mult decât producem, lucru care în terminologia BNR se traduce în deficitele de cont curent și bugetar. În plus, consumăm din import mai mult decât producem în plan intern, lucru care înseamnă ”deficitul balanței comerciale“.

Dacă o gospodărie cheltuiește mai mult decât încasează și – cheltuind – consumă mai mult decât produce, rezultatul nu poate fi altul decât că intră într-o criză de bani și că se află într-o îndatorare tot mai greu de suportat. Sau, în termenii BNR, având – simultan – și un ”deficit al contului curent“, și un ”deficit bugetar“, și un ”deficit al balanței comerciale“, nu putem să ne așteptăm la nimic bun. Pentru comparație, gospodăriile din zona euro – pe medie, desigur – nici nu cheltuiesc mai mult decât încasează, nici nu consumă mai mult decât produc. Ce trebuie să facem noi, românii, pentru a ne alinia în clubul euro este, așadar, evident.

Important este că toate aceste deficite (de cont curent, de buget și de balanță comercială) conduc la deprecierea leului, la supraîndatorarea țării, la supraîncălzirea economiei (că ”ne comportăm ca o mașină care turează motoarele la maximum, dar nu are tracțiune“) și, în final, la îndepărtarea României față de moneda euro.

Față de aceste decalaje, discursul băncii centrale este puțin diferit în raport cu tezele altor organizații. Concret, potrivit bancherilor centrali, este necesar ca fiecare român, în ograda și în bugetul lui, în satul/orașul lui, să își echilibreze finanțele și abia apoi să aștepte de la clasa politică sau de la administrația de stat o astfel de corecție. Îndeobște, românii așteaptă ca administrația să-și corecteze deficitele și abia apoi gopodăriile să urmeze acest exemplu, local sau național.

Într-una dintre prezentările bancherilor centrali s-a arătat că deficitul balanței comerciale a fost de 8 miliarde de euro, iar explicația a fost nu doar aceea că importăm cu 8 miliarde de euro mai mult decât exportăm, ci și că oferta internă a fost depășită cu 8 miliarde de euro de cererea internă, lucru care a început deja să se vadă și în cursul valutar (ceea ce ar trebui să ne pună în alertă).