Ce se va întâmpla când angajații nu vor mai avea șefi în carne și oase, ci doar aplicații și algoritmi?

Există o afirmație în literatura de HR pentru corporatiști potrivit căreia angajații își părăsesc, de fapt șeful, nu părăsesc compania atunci când pleacă în altă parte, atunci când își caută un alt job, atunci când se duc după prima ofertă salarială mai mare primită.

Foarte mulți corporatiști se regăsesc în această afirmație.

Dar mai este valabilă această afirmație în vremurile de astăzi, puțin mai complicate?

Oana Botolan, managing partner la CTeam Grup și unul dintre cei mai cunoscuți analiști în domeniul resurselor umane, spune că această afirmație, acest motiv, este de abia pe locul 5 într-un top al motivelor pentru care angajații pleacă dintr-o campanie. Înainte, această afirmație era puțin mai sus, poate pe locurile 3 sau 4, dar oricum nu era pe primul loc. În continuare, pe primul loc rămâne salariul, pachetul salarial, pentru care oamenii pleacă dintr-o campanie la alta. Pe locul 2 este poziția care ți s-a oferit într-o altă companie, iar pe locul 3 este „proiectul”. Noua, noile generații vor să lucreze pentru lucruri interesante care să fie evidențiate pe Instagram, adică să fie vizibile și să stârnească admirația prietenilor, părinților, tovarășilor.

Când vremurile sunt bune, când companiile au poziții deschise, când au de angajat și pe salarii în creștere, unui angajat îi este mai la îndemână să se justifice afirmând că a acceptat noua ofertă, că pleacă din compania la care lucra din cauza șefului. Când vremurile sunt mai complicate, când piața muncii nu mai este la fel de generoasă, când pozițiile deschise pot fi numărate pe degete, când se aude că există restructurări în propria companie, șefii încep să fie priviți cu alți ochi, mai îngăduitori. Dintr-odată nu mai este inamicul public numărul 1. Nu știu ce vor corporatiștii de la un șef, dar mulți nu vor să fie șefi, dar nici nu îi acceptă pe alții ca șefi. La noi există o contestare a șefilor continuă, nimic din ceea ce fac ei nu este bun. În America, șefii nu sunt contestați pentru simplul fapt că cineva trebuie să fie în fruntea echipelor și să ia o decizie. La noi, șefii de multe ori pasează decizia altora și de aceea cei de sub ei sunt nervoși și frustrați. Acest lucru este valabil și în cazul șefilor care au șansa să fie și patroni. După boomul din ultimii ani, dupăn boomul de proiecte, piața actuală a muncii din întreaga lume, inclusiv de la noi, începe să se mai răcorească, nimeni nu mai angajează ca înainte și nici nu mai plusează cu generozitate în cadrul pachetelor salariale oferite. Până la urmă, și businessul are anumiți parametri de care trebuie să se țină cont. Companiile sunt presate să digitalizeze, să automatizeze cât mai mult operațiunile, să găsească sisteme și aplicații, cele mai rapide și mai funcționale și dacă se poate fără prea mulți oameni, este visul oricărei companii.

Încetul cu încetul, și șefii vor fi înlocuiți de aplicații și atunci angajații nu mai au pe cine să dea vina. Și acum îmi amintesc de un articol din Financial Times, „When your boss will be an algorithm“, unde era vorba de sistemele de ridesharing, unde șoferii descarcă o aplicație și funcționează doar pe baza ei. Nu au cu cine să se certe, nu au cui să îi reproșeze, nu au pe cine să înjure. Decât pe Uber sau Bolt sau cine știe ce alt nume. Când lucrurile nu merg bine, pe cine să dai vina, pentru că nu poți să dai vina pe un algoritm? Toată lumea vrea acum mai multă interacțiune umană, mai ales după perioada COVID, când s-a lucrat de acasă, pentru unii a fost bine, pentru alții mai puțin. Cert este că se produc niște schimbări sociale în modul de a lucra, care, la un moment dat, vor răbufni.

Financial Times, într-un articol publicat în martie, „Quit-Tok: why young workers are refusing to leave their job quietly“, se întreba de ce angajații tineri fac scandal când părăsesc un job sau altul, de ce vor să facă spectacol din acest lucru, ce revolte se ascund în spate și care vor răbufni în următorul deceniu.

Și aceste plecări pot fi instagramabile, nu? La un moment dat, va veni și trendul în care oamenii vor ieși „în stradă” să protesteze nu în privința salariilor, ci în privința companiilor, împotriva digitalizării și automatizării care vor face ca lucrurile, ca joburile să fie impersonale, fără șefi, și doar cu algoritmi.   ■

(cristian.hostiuc@zf.ro)