Ce se întâmplă dacă țările PIIGS devin insolvente. Pe cine face Roubini "vulpe grecească mincinoasă"
Economistul american Nouriel Roubini susține că politica Germaniei și a Băncii Centrale Europene de a cere austeritate pe toată linia și a nu umbla la ratele dobânzilor de teama inflației riscă să ducă la insolvență toate țările de la periferia zonei euro, adică Grecia, Italia, Irlanda, Portugalia, Spania, dar și Ciprul.
El sugerează că dacă țările menționate vor intra în insolvență, atunci următoarele pe listă care ar trebui să se pregătească de aceeași soartă sunt Franța, Marea Britanie, Germania și SUA.
“Recesiunea din zona euro se adâncește rapid, făcând ca toate planurile de salvare să fie născute moarte, fiindcă PIB-ul în cădere liberă face nesustenabile ponderile în PIB ale datoriei”, scrie Roubini pe Twitter, afirmând că e nevoie de reîntoarcerea la creștere economică și de politici de stimulare a creșterii și a competitivității pentru ca țările cu probleme să-și poată reduce datoria.
Un argument al lui Roubini că urmează recesiune în zona euro e legat de indicele comenzilor noi din industrie din Germania, care a scăzut peste așteptări, din cauza unei reduceri cu 12,1% a comenzilor noi venite din zona euro.
Un alt argument este că în Spania, recesiunea s-a transformat deja în depresiune, având în vedere ultimele date privind indicele comenzilor noi din sectorul serviciilor, care a ajuns la cel mai redus nivel din iulie 2009 încoace, indicând apropierea unei recesiuni în ultimul trimestru al anului, având în vedere ponderea mare a serviciilor în economia spaniolă.
Roubini apreciază totuși măsura luată de noul președinte al Băncii Centrale Europene, Mario Draghi, de a reduce rata dobânzii de referință de la 1,50% la 1,25%, spre a încuraja creșterea economică, deși spune și despre această decizie că “era mai bine dacă dobânda se reducea nu cu 0,25%, ci la 0,25%”.
În context, Roubini a comentat și recenta criză politică din Grecia, deplângând ipocrizia principalului partid de opoziție, conservatorii de la Noua Democrație conduși de Antonis Samaras, care au făcut orice efort posibil în ultima vreme să dea jos guvernul Papandreou și au cerut alegeri anticipate în locul unui guvern de uniune națională, doar pentru ca Samaras să poată să-i ia locul lui Giorgios Papandreou.
“Vulpea grecească (Noua Democrație) care a dat iama prin cotețul cu găini acum vrea să se facă iar paznică la el. Credibilitatea lor e mai murdară decât noroiul”, afirmă Roubini. “Corupții care au umflat deficitul bugetar la 15% din PIB și au mințit cu nerușinare în privința lui vor să conducă iarăși guvernul”, explică el.
Partidul lui Samaras a pierdut în 2009 alegerile la o diferență mare în favoarea socialiștilor lui Papandreou, fiind sancționați de electorat pentru corupție și proasta gestionare a economiei. Ulterior, guvernul Papandreou a reclamat că fostul guvern, condus de Costas Karamanlis, a falsificat cifrele deficitului bugetar și ale datoriei publice pe 2009, care au fost apoi revizuite de mai multe ori în 2010, spre consternarea UE.
Samaras a refuzat constant să negocieze cu Papandreou formarea unui guvern de uniune națională care să salveze țara și să pună în aplicare programul negociat cu UE-FMI de reducere a datoriei. Inclusiv după ce guvernul Papandreou a obținut, vineri noaptea, votul de încredere al parlamentului și a început discuții pentru noul guvern de coaliție, Samaras a refuzat să colaboreze cu Papandreou și a continuat să ceară alegeri anticipate, ignorând consecințele convocării lor în plină criză a economiei elene și a zonei euro.