Ce se întâmplă când atacurile informatice paralizează țări și companii

Infractorii cibernetici fac rareori diferența între victime. Oricine poate fi ținta unui atac, de la un simplu utilizator de servicii, până la însuși furnizorul acelor servicii. În ultimii ani, tendința criminalilor informatici este să se concentreze pe entități cu venituri mari. Campaniile ransomware, unde atacatorii criptează datele victimei ca apoi să ceară răscumpărare pentru deblocarea sistemelor criptate, au mers cu pași rapizi către această direcție în ultimii ani și au pus tunurile pe infrastructuri critice de anvergură globală.

În Uniunea Europeană, infrastructurile critice sunt definite ca fiind un element, sistem sau o parte componentă a acestuia, aflat pe teritoriul statelor membre, care este esențial pentru menținerea funcțiilor sociale vitale, a sănătății, siguranței, securității, bunăstării sociale sau economice a persoanelor. Exemplele includ centralele termo-electrice, rețelele de telecomunicații, de transport, uzine și fabrici sau spitale. Firește, perturbarea sau distrugerea acestor infrastructuri poate avea un impact major în plan economic-social, atât la nivel local, cât și național sau chiar continental. De aceea, securitatea infrastructurilor critice devine imperativă pentru orice stat. Din ce în ce mai des, scăpările sunt la ordinea zilei.

Unul din cele mai devastatoare atacuri cibernetice din ultimii ani, epidemia WannaCry, a îngenuncheat NHS, sistemul național de sănătate al Marii Britanii. Tot WannaCry a oprit temporar producția de autoturisme a grupului Dacia-Renault la uzina de la Mioveni, din județul Argeș. Următorul val ransomware câteva săptămâni mai târziu, GoldenEye, avea să înghețe transporturile în Ucraina, dar și operațiunile companiei daneze de transport maritim Maersk. Pentru Maersk, pierderile suferite au fost de peste 300 de milioane de dolari. La nivel global, daunele totale ca urmare a numai acestor două atacuri au fost de ordinul miliardelor de dolari.

Ajungem în 2018, când operatorii unui alt ransomware virulent, GandCrab, și-au concentrat eforturile pe organizații profitabile, miza fiind de până la 700.000 de dolari pentru fiecare server, în schimbul decriptării datelor. Tot o infecție de tip ransomware a fost folosită și în cel mai recent atac asupra unei infrastructuri critice, paralizarea producătorului de aluminiu și furnizorului de energie electrică Norsk Hydro din Norvegia. Infecția a făcut ravagii și a forțat managementul să închidă unele fabrici, iar unii muncitorii s-au întors la pix și hârtie că să continue operațiunile. Compania a refuzat să plătească răscumpărarea cerută de atacatori și a estimat daune de 40 de milioane de dolari la numai câteva zile după atac.

Lista atacurilor asupra infrastructurilor critice e lungă, însă majoritatea acestor incidente au un lucru în comun: pagube uriașe rezultate din înghețarea operațiunilor, care se reflectă inclusiv în economia țării. Specialiștii în securitate informatică se așteaptă că aceste atacuri să crească în amploare în anii ce urmează deoarece infrastructurile critice la nivel global încă se bazează pe sisteme și proceduri învechite.
Culmea, studiile confirmă că și cei implicați în securizarea infrastructurilor naționale se așteaptă, mai devreme sau mai târziu, la un atac iminent din partea infractorilor cibernetici. Un studiu Bitdefender efectuat de Censuswide arată că 69% din departamentele IT suferă de o lipsă acută de profesioniști. Cei cu sisteme învechite de detecție, prevenire și remediere a atacurilor spun adeseori că sunt luați prin surprindere și nu reacționează la timp.

Atacatorii nu mizează însă doar pe spargerea sistemelor învechite. Aceleași studii arată că atacatorii contează și pe lipsa de pregătire a angajaților să recunoască semnele unui atac – de exemplu atacurile de tip phishing care păcălesc victima să ofere date de acces la infrastructuri vitale.

Conform Serviciului Român de Informații, măsurile de securitate în infrastructuri naționale trebuie să vizeze atât domeniul organizațional – politici de securitate interne care includ instruirea personalului, cât și domeniul securității fizice și informatice – cele care formează infrastructura propriu-zisă.

Specialiștii de la Bitdefender recomandă dotarea infrastructurilor critice cu sisteme de securitate specializate, dar și promovarea unei culturi de securitate la nivel organizațional. Aceste sisteme trebuie să fie capabile să detecteze nu doar atacuri externe cu amenințări informatice obișnuite, ci și anomalii în traficul de date și comportamentul riscant sau reaua intenție din partea personalului.

Dacă vorbim de consecințe, doi din zece directori de securitate IT chestionați de Bitdefender spun că cele mai grave efecte unui atac asupra unei infrastructuri critice ar fi pierderea de vieți omenești. Câtă vreme multe dintre infrastructurile critice pot fi atacate cu amenințări informatice finanțate de actori statali, 21% dintre specialiștii în securitate IT din companii se tem inclusiv de conflicte armate sau cibernetice între țări. De aceea, putem anticipa ferm că interesele și tensiunile economico-politice dintre state vor duce la creșterea în amploare a atacurilor asupra infrastructurilor critice, deci la o nouă cursă a înarmării. De data asta cu arme cibernetice.