Ce rost/sens are să pui bani deoparte acum, cât ești tânăr? Ce să faci cu ei la pensie, când ești bătrân, pentru că atunci nu prea poți să mai faci nimic!

Tema educației financiare la români și economisirea revine constant în discuțiile curente, de bârfă corporatistă, pozitivă. La un moment dat, una dintre Ioanele din redacție se/ne întreba ce rost are să pui bani deoparte când ești tânăr, când ai putea să faci multe lucruri acum? Ce să faci cu ei când ieși la pensie, la bătrânețe, pentru că atunci nu prea poți să mai faci mare lucru? Asta dacă mai apuci pensia, cum le place corporatiștilor să spună.

Mi-am amintit de întrebarea ei retorică când am văzut săptămâna trecută un sondaj realizat de CEC Bank cu ajutorul platformei FinZoom.ro. Conform sondajului, 66,5% dintre români au declarat că nu au niciun fel de economii. Dintre cei care au reușit să pună bani deoparte, cei mai mulți – 77,6%, au economii de-o viață sub 10.000 de euro. La polul opus, economii de peste 20.000 de euro reușesc să aibă doar 9,8% dintre respondenți. 52% dintre cei chestionați afirmă că nu reușesc să pună bani deoparte, 21,8% economisesc sub 300 de lei/lună, 13,6% economisesc între 300 și 600 de lei, 5,8% economisesc între 600 și 1.000 de lei și doar 6% reușesc să economisească lunar peste 1.000 de lei.

Cash-ul este metoda preferată de ținere a economiilor – 49,7%. Concluzia Ioanei este că mai bine îți trăiești clipa când ești tânăr, pentru că mai încolo nu se știe. Parcă pentru această concluzie s-au făcut city breakurile, magazinele de haine de tip fast-forward, noile modele de mașini pe care să le schimbi odată la 5 ani, cluburile de vineri și sâmbătă seara, ieșirile de weekend cu fetele și băieții la un prosecco și înghețată și nu în ultimul rând creditele de consum și de vacanță. Dacă nu ai bani disponibili la un moment dat dar vrei să pleci într-o scurtă vacanță, creditul te așteaptă, la fel ca și cardul de credit. În privința achiziției unui apartament, aici lucrurile se schimbă puțin, pentru că încă avem în mintea noastră dorința de a deține o proprietate. Cu banii economisiți de părinți se constituie avansul, iar restul se plătește din salariul de corporatist. Și mai rămân și bani pentru consum. 

Ultimele două generații gândesc puțin altfel decât părinții și bunicii lor. Pentru aceștia, un serviciu stabil, o familie, copii, o casă și o vacanță de două săptămâni la mare era ceva sfânt. Pentru noile generații, în afară de casă (dar și aici această idee este pusă la îndoială), aproape nimic nu mai este valabil. Într-un fel sau altul, noua generație se uită la părinții lor și în mintea lor își spun că nu ar vrea să aibă viața/soarta lor. În anii ’90 și chiar la începutul anilor 2000, salariile și economiile lor au fost spulberate de inflație și de creșterea cursului valutar leu/dolar/euro. Au strâns din dinți și din curea pentru a pune ceva deoparte, pentru a avea un cont de economii și mai degrabă pentru zile negre, de criză, decât pentru distracție, pentru a trăi clipa. Salariile au fost cele care au fost și fiecare a tras de fiecare leu atât cât a putut. Mulți au plecat la muncă în afară, lăsând în spate o familie cu speranța că vor strânge și ceva bani, ca urmașii să nu aibă aceeași soartă.

Noile generații au salarii mai mari decât părinții lor și mult mai mari decât pensiile bunicilor, dar și o dorință de a cheltui mai mare, pentru a face față ritmului vieții și anturajului în care își petrec viața. Până la urmă nu este ceva rău, chiar deloc, pentru că poți să faci lucruri, poți să vezi lucruri pe care la pensie nu ai mai putea să le faci, nu mai ai energie și nici determinare. Atunci, băile termale sunt niște tovarăși mai buni decât cluburile sau plajele exotice. Nu știu dacă sondajul realizat de CEC Bank se adresează corporatiștilor, dar știu sigur că se pun mai puțini bani deoparte de către aceștia. Fiecare își face socoteala astfel încât să se bucure de city-breakuri sau de vacanțe mai interesante. Este adevărat că Mamaia, și acum Neptun-Olimp, au devenit mai scumpe decât foarte multe destinații din afară. Hainele stau mai bine pe tine la 20-30-40 de ani decât la 60-70 de ani. Nu trebuie să călătorești cu geanta plină de medicamente și nu obosești atât de repede acum.

Când ești tânăr, problema cazării nu este atât de importantă, iar stingerea la ora 10 seara pentru odihnă nu este în topul listei de priorități. Dacă pentru părinții și bunicii noștri a lăsa copiilor, a da copiilor ceva, asta însemnând o anumită sumă de bani, era o prioritate, pentru noile generații această idee începe să se disipe, să nu mai fie atât de importantă. Ți-am plătit școala, nu mai am bani și pentru casa ta. Așa că trebuie să te duci la muncă – pare să fie ideea care a încolțit în mintea noii generații. Băncile ar vrea să aibă din partea românilor o economisire constantă și sigură, dar în același timp ar vrea să dea și credite de consum și de vacanță, ca să nu mai vorbesc de creditele ipotecare. În aceste condiții, creditele trebuie să le iei când ești tânăr și economisirea să fie la pensie, mai ales că speranța de viață este mai mare.

(cristian.hostiuc@zf.ro)