Ce pregătire academică au șefii băncilor mari din România. Meseria de bancher uneori are, alteori nu are în spate școli de finanțe-bănci

Cu o bogată experiență în domeniul financiar-bancar, pe piața din România și/sau în străinătate, bancherii au ocupat mai multe poziții până să ajungă în top, pe pozițiile de șefi de bănci.

Absolvirea unei facultăți de finanțe-bănci ar putea părea o condiție necesară pentru a deveni bancher și mai ales pentru a ajunge în top managementul unei bănci. Însă, realitatea contrazice uneori această presupunere.

Meseria de bancher nu are în spate neapărat școli de finanțe-bănci.

În România, în timp ce unii șefi ai băncilor mari au făcut facultăți de finanțe-bănci, finanțe-contabilitate sau au studiat economia, alții au făcut facultăți de drept sau chiar Politehnica.

Un exemplu de bancher, devenit șef de bancă mare, care nu a făcut în tinerețe o facultate cu profil economic este Sergiu Oprescu, președinte executiv al Alpha Bank România și șeful Asociației Române a Băncilor (ARB). El este absolvent al Facultății de aeronautică din cadrul Universității Politehnice din București.

Oprescu își dorea în timpul facultății să ajungă un inginer bun în cercetare sau eventual la Tarom, specializat pe câteva din aeronavele mari, vestice, care erau în operare la acea dată, BAC și  Boeing.

„Unul din lucrurile cu care te obișnuiai repede era să îți derulezi viața profesională pe repede înainte, pentru că fiind deja pe un anumit traiect profesional abaterile laterale erau programate să fie, eventual, nesemnificative.  Știai că vei fi un inginer de aviație, puteai spera să fii unul foarte bun și să lucrezi la niște proiecte importante, cum erau cele legate de preluarea tehnologiei vestice de producție a BAC1-11 (ROMBAC în varianta românească) sau să lucrezi pentru asimilarea unor produse mai complexe din domeniul avionicii, domeniul meu de specialitate. Altfel spus, era destul de puțină surpriză împletită în traiectul profesional și, pentru un bun analist, puteai spune cu un grad destul de mare de certitudine cam ce poziție și ce responsabilități ai fi ajuns să ai la 30 – 40 sau 50 de ani urmând această cale.  Puțini dintre noi, spre niciunul, am fi ghicit ce vom ajunge la aceste vârste, pentru că viața are darul ei de a-ți servi tot felul de răscruci noi atunci când crezi că ești pe drumul cel mai stabil, nu-i așa?“

Sergiu Oprescu mărturisește că, uitându-se la foștii colegi, toți cei care au emigrat, și ei sunt majoritatea, lucrează în aviație, iar ceilalți, puțini care au rămas în România, sunt în diverse alte poziții și domenii, dar nu în aviație.

Între timp, Sergiu Oprescu a făcut și studii postuniversitare în domeniul bancar la Universitatea din Colorado SUA și a urmat mai multe programe executive la Harvard Business School, Stanford și London Business School.

Sergiu Oprescu a venit la conducerea executivă a Alpha Bank în 2007, după ce a fost membru al boardului băncii românești cu capital grecesc din 2005. În 2015, Oprescu a devenit și președinte al consiliului director al ARB.

Sergiu Oprescu povestește că în niciun caz nu și-ar fi imaginat că la 32 de ani o să devină unul din primii brokeri din România și o să tranzacționeze pentru fonduri de investiții americane și nu numai, pe o Bursă de Valori care își reluase activitatea după aproape 5 decenii de lockdown (că tot am învățat cuvântul acum), sau că la 37 de ani o să fie președintele acelei Burse de Valori, iar la 44 de ani o să fie  CEO al unei bănci sistemice în România.

Un alt bancher, devenit șef de instituție de credit mare, care nu a pornit în tinerețe cu o facultate cu profil economic este Steven van Groningen, care a terminat Facultatea de drept în Leiden, în Olanda, și a ajuns în cele din urmă președinte&CEO la Raiffeisen Bank, o bancă de top 10 în România.

Pasionat de canotaj, cu tată și bunic și străbunic bancheri, avea în facultate doar o idee vagă despre viitorul de după ce va termina cu sportul și cu studiile. Iar o carieră în banking cu siguranță nu era un vis pentru el. Și cert este că nu i-a trecut niciodată prin cap că o să ajungă să conducă una dintre cele mai importante bănci din România.

„Vorbim de acum 40 de ani, destul de mult timp în urmă. Eram preocupat mai mult de canotaj decât de studiile mele. Știu exact care era visul meu atunci. Voiam să ajung la Jocurile Olimpice și am ajuns în 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles. În schimb, aveam doar o idee vagă despre ce voi face după ce termin cu sportul și cu studiile. Tatăl meu era președinte la o bancă regională, la fel cum fusese și bunicul meu și străbunicul meu, dar să fac o carieră în banking cu siguranță nu era un vis pentru mine. Oricum, la 22 de ani, indiferent ce îți dorești, pornești de la niște idei destul de vagi, pentru că nu ai cum să știi exact despre ce este vorba. Pot să spun însă cu certitudine că nu mi-a trecut niciodată prin cap că o să ajung să conduc una din cele mai importante bănci din România.“

Olandezul Steven van Groningen conduce Raiffeisen Bank România din 2002, imediat după preluarea de către austrieci a Băncii Agricole. Grupul austriac i-a prelungit de mai multe ori mandatul de director executiv-CEO al Raiffeisen Bank România. El este unul dintre cei mai longevivi bancheri de pe piața românească, adunând aproape două decenii în poziția de CEO pentru o bancă de top, ceea ce este mai puțin uzual.

Cu o bogată experiență în domeniul financiar-bancar pe piața din România și/sau în străinătate, bancherii au ocupat mai multe poziții până să ajungă în top, pe pozițiile de șefi de bănci.

Și-au construit carierele în cadrul unui singur grup bancar, sau în mai multe grupuri financiare, unde au ocupat de-a lungul anilor diferite poziții.

Printre bancherii care au făcut de la început studii economice se regăsește Ömer Tetik, CEO al Băncii Transilvania, cea mai mare bancă de pe piața locală după active, care a studiat în Ankara, în Turcia, la Facultatea de Științe Economice.

„Nu aveam planuri foarte clare, mă gândeam la studii postuniversitare și îmi surâdea ideea să predau la o facultate cu profil economic, la o universtate mare din America sau Marea Britanie. Visurile acestea costau prea mult – cel puțin pentru mine și părinții mei – și tocmai de aceea am ales să lucrez. Studiile din Turcia m-au făcut să mă simt destul de pregătit pentru primul pas în carieră în domeniul financiar, așa încât am avut joburi în Izmir, Istanbul, iar apoi în Moscova. Iar de 20 de ani, în România. Am amânat astfel planul pe care îl aveam la 22 de ani, dar nu am renunțat la visul inițial“, povestește turcul Ömer Tetik.

Pe tineri, șeful Băncii Transilvania îi sfătuiește să pună pe primul loc educația continuă, să aibă curiozitate și curaj pentru că – pe lângă multe provocări – timpurile de acum pot aduce oportunități foarte mari. „Le mai recomand să se specializeze într-un domeniu care le place și de care sunt pasionați pentru că, știți cum se spune, dacă faci ceea ce îți place, nu o să muncești nicio zi din viață.“

Și Sergiu Manea, CEO al BCR, a doua bancă mare din România, a făcut studii economice și visa din tinerețe să devină bancher și trader pe bursă.

„Am început să lucrez înainte de terminarea facultății la o bancă, într-o poziție entry level în departamentul de Instituții Financiare, primul meu salariu fiind mic, chiar și pentru acele timpuri. Eu visam să devin bancher și trader pe bursă, fascinat fiind de universul de pe Wall-Street. Am ajuns trader, am avut ocazia să simt energia și tumultul evoluției burselor, lucrând în companii din Viena și Londra, dar, în timp, aspirațiile mele au evoluat. Cred că am ajuns în locul potrivit în care am șansa să contribui la bunăstarea și prosperitatea românilor, chiar dacă această afirmație ar putea părea exagerată sau departe de situația reală. Cred cu tărie că activitatea bancară onestă și corectă poate contribui la atingerea independenței financiare la care românii aspiră de 30 de ani“, susține șeful BCR.

În toamna anului 2015, Sergiu Manea ajungea la conducerea BCR la vârsta de 43 de ani, el fiind primul român pe care austriecii de la Erste au mizat să ducă banca înainte.

Francezul François Bloch, care este CEO al BRD- Groupe Société Générale în prezent, a studiat în Franța la „Grande École“, adică echivalentul unei universități specializate și ezita între o carieră în asigurări, ca actuar, și una în finanțe, ca trader.

„Eram, așadar, student la Școala Națională de Statistică și Administrare Economică (ENSAE), care este legată de INSEE (echivalentul INSSE din România). Ca să-mi plătesc o parte din studii, lucram ca asistent al profesorului de informatică la Ecole Polytechnique Féminine. Din punct de vedere profesional, ezitam între o carieră în asigurări, ca actuar, și una în finanțe, ca trader. Visam să contribui la schimbarea societății, la fel ca toți tinerii de vârsta mea, să am mai puține constrângeri, să petrec mai mult timp cu prietenii, să profit de viața la Paris, dar și să-mi întemeiez o familie. Astăzi sunt CEO-ul BRD, căsătorit și tată a trei copii. Sper că banca pe care o conduc are un impact pozitiv asupra societății“, a mărturisit șeful BRD-SocGen, care a preluat la sfârșitul anului 2016 conducerea celei de-a treia cea mai mare bancă de pe piața românească după active.

Mihaela Bîtu, CEO al ING Bank România, bancă ajunsă pe locul patru în topul instituțiilor de credit de pe piața locală, a studiat Finanțe-Contabilitate și dorea de la început să lucreze în domeniul bancar.

În primii ani de după Revoluție, Mihaela Bîtu povestește că era plină de speranță și entuziasm, deși era perioada mineriadelor, iar în plan economic situația era foarte proastă.

„Hiperinflația, dezbaterile despre a privatiza sau nu, dispariția unor piețe de export tradiționale și, mai ales, trecerea de la economia planificată la economia de piață erau subiectele dezbătute aprins la acea vreme. Îmi doream să pot contribui în orice fel, cât de mic, la reconstrucția și modernizarea țării. Îmi alesesem deja profesia. Fiind studentă la Finanțe-Contabilitate, ținta mea era să lucrez în domeniul bancar, ceea ce s-a și realizat, întâi într-o bancă românească, mai târziu în ING, înființată în 1994. Nu gândeam la vârsta aceea că voi ocupa într-o bună zi o poziție de CEO, dar am avut mereu convingerea că ambiția, munca și îndrăzneala de a accepta noi provocări te pot duce departe.“

Cu o carieră de 25 de ani în ING, românca Mihaela Bîtu a fost promovată în vara anului 2019 de olandezi pe poziția de CEO al ING România, după circa un deceniu în care a fost director general adjunct, coordonând operațiunile corporate ale acestei bănci.

Bogdan Neacșu, director general al CEC Bank din 2019, a terminat ASE-ul la începutul anilor 2000. „Noi, tinerii din acele vremuri, aspiram la joburi în multinaționale, să lucrăm cu investitori străini, să avem un salariu decent, ocazia de a promova în carieră și să aducem în România produse și servicii, dar și modele de organizare a businessului din afară.“

Primul job a fost într-o firmă de consultanță Soter&Partners, începând din 2002, își amintește Neacșu, iar salariul era în jurul a 100 de dolari. „Pare puțin acum, însă la vremea respectivă era apropiat de salariul mediu pe economie, ceea ce era bine pentru un prim loc de muncă. Acolo am avut ocazia să interacționez cu investitori străini, să descopăr lumea finanțelor și a fiscalității. Și am învățat ceva foarte important: că tot ce faci trebuie să fie cu un scop – să ajungi la o decizie și să ai rezultate.“

Șeful CEC Bank mărturisește că în acele vremuri nu avea un obiectiv foarte clar pentru ce dorea să facă în viitor.

„Eram încă în plină tranziție și într-o fază în care descopeream cum funcționează economia. Dacă mă uit înapoi, unul dintre cele mai bune sfaturi pe care le-am primit de la unul dintre profesorii mei de la Finanțe – Bănci – a fost că trebuie să experimentez, să încerc diferite lucruri. Din fiecare experiență am avut de învățat și cumva lucrurile s-au așezat în timp. Mi-am dat seama că investițiile sunt importante pentru dezvoltarea economiei și că sistemul bancar este esențial în acest sens. Deci sunt printre cei norocoși care au ocazia să lucreze în domeniul care-i pasionează și să aibă satisfacția propriei munci și a rezultatelor.“

Gyula Fatér, CEO al OTP Bank România, bancă plasată pe locul nouă în topul românesc după active, a studiat economia la Budapesta, în Ungaria și la început ezita între a fi jurnalist sau a lucra într-o companie de comerț exterior.

„Era 1988, ultimul an înainte de sfârșitul comunismului în Ungaria. Observam schimbările, dar nu credeam cu adevărat că urmează ceva nou. Ezitam între a fi jurnalist sau a lucra într-o companie de comerț exterior, aceasta fiind o poziție la modă în comunism. Dar pentru ultima variantă nu existau perspective reale. Pozițiile cheie erau ocupate de tovarăși «de încredere» și să mă alătur partidului nu era o opțiune atrăgătoare pentru mine. Visam la o carieră care să-mi permită să cunosc țări și culturi diferite.“

Prima opțiune a lui Gyula Fatér, aceea de a fi jurnalist, s-a năruit când a făcut un stagiu de practică și a constatat că, din păcate, nu scria suficient de bine, după cum povestește șeful OTP Bank România.  În ceea ce privește cea de-a doua opțiune, aceea de a lucra într-o companie de comerț exterior, și aceasta a fost scoasă din calcul odată cu căderea comunismului: „nu mai erau necesari experți în comerțul exterior.“

Dar mai târziu aveau să apară noi oportunități. „Am absolvit în 1990 și mi-am dat seama că, în noua eră, nimeni nu are mai multă experiență decât mine în noul tip de afaceri. Și am profitat de ocazie, am identificat un sector financiar foarte interesant și plin de potențial. M-am familiarizat cu bursele de mărfuri și valori, apoi cu managementul activelor și am devenit CEO la 26 de ani. Am învățat foarte multe de atunci, inclusiv din greșeli. Întotdeauna am făcut lucruri foarte interesante, nu aș avea motive să mă plâng“, spune Gyula Fatér.

Ufuk Tandogan, CEO al Garanti BBVA România acum, susține că era pasionat de economie și banking și își amintește că în ultimul an de facultate simțea că are multe de realizat. „Eram în ultimul an de facultate și mi se părea că am întreaga lume în față și multe de realizat. A fost o perioadă a visurilor și a ambiției. Îmi doream să schimb lumea, să îmi aduc contribuția și să aduc plusvaloare în viața oamenilor. Eram foarte pasionat de economie și banking, îmi doream să călătoresc, să descopăr lucruri noi. Mă simt norocos că am reușit să fac toate aceste lucruri în anii care au urmat.“

În opinia șefului Garanti BBVA România, experiența nu ține de provocările pe care le întâmpinăm, ci de modul în care ne gestionăm pe noi înșine pentru a trece cu bine peste acestea.

Traian Halalai, președintele executiv al EximBank, a terminat Facultatea de Finanțe-Bănci la ASE și oscila între o carieră în sistemul bancar și una academică, la catedră. „Cum mediul universitar îmi era deja cunoscut, după absolvire, am vrut să văd cum stau lucrurile în practică și m-am angajat într-o bancă. După numai trei luni însă, am revenit la ASE ca asistent universitar predând disciplinele «Piețe de capital» și «Modelare financiar-monetară». A fost o perioadă efervescentă, alimentată de energia sălilor pline cu studenți entuziaști, hotărâți să schimbe lumea. Dar, cum viața este o înșiruire de conjuncturi și multe depind de o decizie de moment, după trei ani am decis să fac din nou trecerea către lumea reală a finanțelor. O lume din care fac parte și astăzi, asta dacă, poate, cine știe, într-o zi nu mă voi întoarce iar la catedră“, povestește Halalai.

Henk Paardekooper, CEO al First Bank, și-a finalizat studiile la Universitatea din Rotterdam, în țara natală, Olanda, și urma să își continuie studiile ca ofițer militar. Cu siguranță Henk Paardekooper nu visa că va deveni CEO-ul First Bank România. „La acea vârstă, nu mă preocupa foarte tare ce va aduce viitorul. Mă bucuram de viață, studiam din greu și mă distram, ca majoritarea celor de 20 de ani. Eram totuși foarte determinat să fac performanță atât la școală, cât și în sport și în celelalte activități pe care le desfășuram cu tinerii de vârsta mea. Determinarea și dorința de a face lucrurile din ce în ce mai bine au fost factorii care m-au motivat, nu planurile de carieră“, spune Henk Paardekooper.

Daniela Iliescu, CEO al Patria Bank, a terminat ASE și își amintește că în ultimul an de facultate scria zi și noapte aplicații pentru obținerea unei burse pentru un Master în UK sau USA și dădea diverse examene internaționale.

„La absolvirea facultății, când aveam deja câteva oferte de bursă pentru master, mi-am schimbat planurile și am decis să rămân în România – aveam deja oferte de muncă în BIG4. Am considerat că este mai important să încep să câștig și ceva experiență profesională și practică în viața economică, cu gândul că voi aduce conceptele teoretice suplimentare mai târziu. S-a și întâmplat, după 10 ani, când am absolvit un executive MBA.“

Șefa Patria Bank mai povestește că nu crede că și-a dorit neapărat să ajungă „ceva anume“, ci mai degrabă să creeze impact acolo unde este la un moment dat – să fie „cineva“ care are realizări, de care să fie mulțumită și pentru care să primească apreciere.

Sergiu Manea, CEO al BCR: Am început să lucrez înainte de terminarea facultății la o bancă, într-o poziție entry level în departamentul de Instituții Financiare, primul meu salariu fiind mic, chiar și pentru acele timpuri. Eu visam să devin bancher și trader pe bursă, fascinat fiind de universul de pe Wall-Street.

François Bloch, CEO al BRD- Groupe Société Générale: Eram, așadar, student la Școala Națională de Statistică și Administrare Economică (ENSAE), care este legată de INSEE (echivalentul INSSE din România). Ca să-mi plătesc o parte din studii, lucram ca asistent al profesorului de informatică la Ecole Polytechnique Féminine.

Mihaela Bîtu, CEO al ING Bank România, Fiind studentă la Finanțe Contabilitate, ținta mea era să lucrez în domeniul bancar, ceea ce s-a și realizat, întâi într-o bancă românească, mai târziu în ING, nou înființată în 1994. Nu gândeam la vârsta aceea că voi ocupa într-o bună zi o poziție de CEO, dar am avut mereu convingerea că ambiția, munca și îndrăzneala de a accepta noi provocări te pot duce departe.

Bogdan Neacșu, director general al CEC Bank: Mi-am dat seama că investițiile sunt importante pentru dezvoltarea economiei și că sistemul bancar este esențial în acest sens. Deci sunt printre cei norocoși care au ocazia să lucreze în domeniul care-i pasionează și să aibă satisfacția propriei munci și a rezultatelor.