Ce părere au liderii de business din România despre ei: ambițioși, workaholici, rezistenți la ideile noi din cauza fricii de eșec, iar la pensie vor să devină consultanți

La Gala Business Magazin din acest an „Cei mai admirați lideri de business din România”, când am aniversat 18 ani de la lansarea revistei (și rezistăm în continuare), am făcut pe loc un sondaj, ca să mai destindem atmosfera, prin care i-am întrebat pe liderii din business prezenți în sală ce părere au despre ei.

Care este principala calitate? Ambiția, de departe (68%), iar pe locul doi a ieșit empatia cu 26% (toți angajații vor ca șefii lor să-i înțeleagă ca un psiholog), iar pe locul trei a ieșit inteligența, cu 21%, apoi la egalitate carisma și sângele rece. Educația și talentul sunt două calități care nu sunt în prim-plan.

La polul opus, care este principalul defect al liderilor din România? Workaholismul, la egalitate cu rezistența la idei noi (30%).

Care credeți că este cea mai mare temere a liderilor? Teama de eșec, cu 33% și cine le ia locul, cu 27%.

La acest sondaj au răspuns cam 200 de persoane care erau prezente la Gala Business Magazin, dar rezultatul este reprezentativ pentru ceea ce s-a întâmplat în businessul din România.

Ambiția a fost cea mai mare calitate pe care au avut-o liderii români, într-o societate și într-o economie care începeau să crească. Când au venit multinaționalele, managerii români trebuia să muncească dublu, de foarte multe ori chiar și în locul expaților, pentru a demonstra că sunt buni.

Workaholismul este mai degrabă văzut ca o calitate decât ca un defect.

Atingerea țintelor de business era și este un must, iar teama de eșec este foarte puternic înrădăcinată în mintea liderilor. Nimeni nu vrea să se confrunte în carieră cu un eșec despre care să se vorbească în piață.

Când au venit multinaționalele, salariile oferite managerilor, liderilor români angajați au fost mari și foarte mari comparativ cu salariile medii din companii și din economie. Așa că fiecare a tras la maximum pentru a nu pierde acești bani și nici pachetele de bonus.

La începutul anilor 2000, dacă aveai un salariu de 1.000 de dolari pe lună net față de un salariu mediu de 150 de dolari, puteai să-ți iei într-un an de zile un apartament. Așa că toată lumea a tras ca să aibă rezultate.

La polul opus, rezistența la idei a început să-și facă loc pe piață. Decât să înregistrezi un eșec, decât să-ți pierzi jobul, mai bine încerci să aperi rezultatele pe care le ai cu idei validate de piață. Foarte puțini își asumă riscuri, mai ales dacă firma nu este a lor.

Eșecul în business, eșecul cu un business pe care îl începi atârnă greu în mintea multora dintre noi și de aceea, când se pune problema unor idei noi, a unor proiecte noi, mai toată lumea se împotrivește.

Rezistența la idei noi vine și cu teama că cineva le va lua locul dacă eșuează, ceea ce, de cele mai multe ori, este perfect adevărat. Așa că fiecare, după ce preia o poziție, ridică garduri, sapă șanțuri de apărare și încearcă să se baricadeze, ceea ce nu este de condamnat.

La întrebarea unde credeți că veți fi peste ani sau ce vreți să faceți în momentul în care ajungeți la pensie, pe primul loc la răspuns a ieșit – consultanță, în România. La polul opus, aproape nimeni nu vrea să fie la catedră, doar 3% au menționat acest lucru. Liderii din business nu prea vor să dea mai departe cunoștințele pe care le au, poate și din teama că cineva le va „fura” cunoștințele și apoi le va lua locul.

Poate peste ani noile generații de lideri se vor apleca și asupra acestei idei, de a fi profesori, de a împărtăși ceea ce au învățat ei, astfel încât cei care vin din spate să nu o ia de la zero și să se confrunte cu aceleași probleme.

Toată lumea se plânge că școala românească e teoretică, că studenții nu știu nimic când vin într-o companie, dar nici liderii nu sunt dispuși sau poate nu au timp să devină profesori. Cei mai mulți vor să fie consultanți după ce ies la pensie. Așa că trebuie să ne pregătim să fim o nație de consultanți, ceea ce începe să se întâmple în acest moment.

Toți cei care știu să facă un Power Point, toți cei care știu să urmeze un sumar, toți cei care știu să jongleze cu cifrele se fac consultanți. Unii chiar nu au avut nicio poziție executivă. Mai greu este cu implementarea Power Pointului, de care se feresc toți.

Chiar dacă sondajul a fost făcut ad-hoc la Gală, rezultatele reflectă, până la urmă, părerea liderilor din business despre ei.   (cristian.hostiuc@zf.ro)