Ce parcurs poate avea România culturală?

Georgiana Gheorghe,
colaborator, femeie de afaceri, pasionată de artă

România merită să se trezească din somnul mediocrității culturale și să rezoneze cu ritmul țărilor din Europa.

Pentru că este început de an și e sănătos să te uiți în urmă, să faci o analiză, să vezi cum stai ca rezultate, ca proiecte, să te uiți spre viitor, să te gândești unde vrei să ajungi și ce e de făcut pentru asta, am încercat să fac și eu un exercițiu pe domeniul cultural din România, în special pe ariile mele de interes și anume teatrul, opera și festivalurile de muzică clasică. Și pentru că eu sunt doar o pasionată și, zic eu, fină observatoare a fenomenului, dar nu activez în domeniu, am invitat-o pe regizoarea Carmen Lidia Vidu să-mi fie alături în acest exercițiu, mai ales că genul de teatru pe care ea îl face este unul tezist, de tip manifest social și politic, iar în niște declarații recente a afirmat că este interesată să intre activ în politică, peste vreo 4-5 ani. Redau în continuare analiza ei cu fidelitate. Ceea ce aș vrea să adaug este faptul că tot ea semnează și regia multimedia pentru Festivalul Enescu, de altfel singurul festival de muzică clasică, de ținută și calibru, cu care România poate să se laude la nivel internațional. Din păcate, Festivalul de Operă organizat anual de Opera Națională București (ONB), de obicei în luna iunie, nu a reușit încă să-și găsească locul, să crească, să aibă un renume internațional, să atragă producții ale altor teatre lirice din Europa sau din lume. De văzut cum managementul ONB și Ministerul Culturii vor reuși să dezvolte acest proiect de care este atâta nevoie, mai ales că acum, publicul de operă se regenerează. 

În paralel cu acesta, anul trecut a apărut un nou festival de operă și muzică clasică, Masters of Classics, desfășurat în perioada 1-15 septembrie, care a avut un line-up extraordinar în prima sa ediție. Printre invitați s-au numărat soprana Anna Netrebko și soțul ei, tenorul Yusif Eyvazov, mezzosoprana Elina Garanca, tenorul Robert Alagna, pianistul și compozitorul Fazil Say și mulți alți artiști internaționali minunați. Inițial, festivalul a avut-o și pe soprana Angela Gheorghiu pe afiș, dar ceva s-a întâmplat între timp, întrucât domnia sa a dispărut ulterior din program și a reapărut la Sala Palatului, într-un concert splendissim, în compania minunatului tenor Teodor Ilincăi. Revenind la Masters of Classics, acesta a avut loc în București, la Sala Palatului, deși inițial era și sala ONB pe lista de spații pentru concerte. Costul biletelor a fost unul comparabil cu al altor evenimente de gen din afara țării, însă exagerat pentru publicul meloman din România și pentru ce oferă ponosita Sală a Palatului. Manifestarea urmează să se organizeze exact ca și festivalul George Enescu, adică o dată la doi ani, astfel încât, combinate, vom avea în fiecare an un eveniment cu invitați internaționali care vor performa pe scenele din România. Cu un line-up excelent pentru o primă ediție, dar cu o organizare ușor împotmolită, festivalul promite pentru 2026 o ediție spectaculoasă. Aștept cu mare interes, întrucât, așa cum precizează și Carmen în intervenția ei, România merită să se trezească din somnul mediocrității culturale și să rezoneze cu ritmul țărilor din Europa. Ce pot să spun însă cu bucurie, este că sălile de spectacole încep să se umple, sunt reprezentații atât de teatru, cât și de operă, sau concerte la Ateneu, care se joacă în regim sold out, și se creionează un fenomen interesant al microevenimentelor culturale pentru microcomunități de proximitate (voi dezvolta într-un material dedicat), cu un aer informal, cool, atât cu artiști la început de drum, cât și cu artiști experimentați dar mai funky, care preferă intimitatea unor seri la un pahar de vin cu prietenii.

„România, la 35 de ani de la Revoluție, continuă să se dezvolte în plan cultural, dar teatrul său este insuficient reprezentat pe piața culturală europeană și internațională. În acest context, este esențial să înțelegem de ce teatrul românesc trebuie să se deschidă către lume și ce beneficii ar aduce acest proces.

România este parte a Uniunii Europene, dar teatrul românesc nu reflectă această apartenență la nivel internațional. Prezența constantă pe scenele europene, fie prin festivaluri, turnee sau colaborări, ar contribui la consolidarea imaginii României ca o țară cu o cultură vie, dinamică și relevantă.

Artiștii români pot beneficia enorm din expunerea la diverse perspective și metode de lucru. Colaborările cu regizori, actori și scenografi internaționali aduc idei noi, tehnici inovatoare și o înțelegere mai profundă a diversității teatrale. Acest schimb poate revitaliza teatrul românesc și îl poate aduce în pas cu tendințele internaționale păstrând în același timp specificul românesc.

Prezența în festivaluri sau turnee internaționale înseamnă acces la publicuri diverse, care pot deveni ambasadori ai artei românești. În plus, recunoașterea internațională poate deschide noi oportunități financiare și logistice pentru proiecte teatrale.

Invitația adresată regizorilor și artiștilor internaționali de a lucra în teatrele din România poate aduce o diversitate creativă care îmbogățește scena locală. Acest proces nu doar inspiră artiștii români, dar și promovează un dialog artistic esențial.

Vizitele jurnaliștilor și curatorilor internaționali sunt cruciale. Prin recenzii și recomandări, spectacolele românești pot deveni vizibile în presa culturală globală, crescând astfel interesul pentru teatrul românesc și facilitând includerea sa în festivaluri de renume.

Construirea unor relații solide cu instituții și profesioniști din străinătate poate transforma România într-un punct de interes pe harta teatrală globală. În plus, aceasta contribuie la dezvoltarea unei rețele de sprijin reciproc între teatrele românești și cele europene.

Schimbarea este necesară la nivel politic și cultural

Pentru ca teatrul românesc să devină un actor relevant pe scena internațională, este nevoie de o strategie politică bine definită, care să susțină arta și cultura. Aceasta poate include:

1.Œ Finanțare constantă pentru mobilitate artistică internațională

2. Subvenționarea invitațiilor pentru regizori și jurnaliști internaționali

Ž3. Crearea unor parteneriate culturale strategice cu țări europene

În acest proces, implicarea artiștilor cu experiență este crucială. Aceștia pot oferi consiliere politică sau chiar pot contribui activ la formularea politicilor culturale. Este timpul ca artiștii să devină ambasadori ai schimbării, atât în sălile de spectacol, cât și în cadrul instituțiilor decizionale.

Teatrul românesc are potențialul de a deveni un punct de reper pe piața culturală europeană și globală. Pentru ca acest lucru să devină realitate, este esențială o deschidere internațională constantă, susținută de politici culturale coerente și o implicare activă a artiștilor în viața publică. România este parte a Uniunii Europene, dar teatrul său trebuie să devină parte integrantă a dialogului teatral european. Schimbarea începe doar dacă ne implicăm. 

Spectacolul „Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare” pe care l-am regizat la Teatrul Masca, este un exemplu elocvent al modului în care arta poate deveni un mijloc puternic de introspecție națională și de promovare a valorilor românești pe scena europeană. Această producție teatrală vorbește despre o Românie matură, conștientă de provocările și tarele sale istorice, dar care se află într-un proces activ de redefinire identitară și de integrare în gândirea europeană.

Spectacolul pune în scenă povești autentice, personale și sociale, care reflectă o generație conectată la probleme globale, dar care păstrează în același timp rădăcinile culturale și emoționale specifice României. 

„Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare” reușește să creeze o punte între trecut și viitor, între local și global, demonstrând că teatrul românesc are capacitatea de a articula subiecte complexe și relevante pentru orice spațiu cultural european.

Mesajele spectacolului sunt puternic ancorate în realitățile actuale – de la dilemele identitare și transformările sociale, până la aspirațiile tinerelor generații – și rezonează cu valorile europene, precum diversitatea, libertatea de expresie și solidaritatea. Această abordare face din „Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare” nu doar un produs artistic, ci și o carte de vizită culturală pentru România, capabilă să inspire publicuri din diferite colțuri ale Europei.

Mai mult, spectacolul utilizează un limbaj teatral contemporan – îmbinând arta performativă, proiecțiile vizuale și mărturiile directe – ceea ce îl face accesibil și atractiv pentru festivaluri europene de anvergură. Acest tip de creație, ce îmbină introspecția locală cu o estetică universală, demonstrează că România are o voce artistică puternică și originală în peisajul cultural internațional.

Astfel, „Jurnal de România #AiciSeViseazăLaSchimbare” nu este doar un spectacol, ci un manifest cultural care poate reprezenta cu succes România la orice festival european important, consolidând imaginea unei țări care își asumă trecutul, visează la schimbare și privește cu încredere spre viitor.”