Ce mai putem citi în weekend? O poveste despre business și perseverență

Cartea „Leii Siciliei”, a autoarei Stefania Auci, este povestea unui business cu o istorie de un secol, ajunsă la a treia generație, care arată că perseverența duce la reușită, chiar și când pornești de la zero. Cam ca în cazul tuturor poveștilor antreprenoriale de succes.

„Disse il topo alla noce, dammi tempo che ti buco” sau, în traducere, „Dă-mi timp, îi spune șoarece nucului, dă-mi timp și ai să vezi că te pun la pământ”, spune un citat italian. E drept, e nevoie de mult curaj și o doză nelimitată de răbdare, dar, mai ales, de capacitatea să anticipezi anumite momente care pot influența soarta businessului.  Autorul cărții, Stefania Auci, s-a născut în 1974 la Trapani (Italia) și este profesoară la Palermo, dar scrie pentru bloguri literare și alte publicații online. Este autoarea a două romane foarte cunoscute, „Fiore di Scozia” (2011) și „La Rosa Bianca” (2012), precum și a romanului istoric Florence, publicat în 2015.

Romanul „Leii Siciliei”, dedicat familiei Florio, a fost bestseller în anul 2019 în Italia. Acesta a fost tradus în peste 20 de limbi, iar în România a apărut în anul 2020 la editura Nemira – 624 de pagini, fiind tradusă de Emanuel Botezatu. Titlul original al cărții este „I leoni di Sicilia – La saga dei Florio”. „Afacerile trebuie să le ții strâns în pumn, să tragi de ele cu unghiile și cu dinții, fără să ai milă de nimeni și nimic. În afaceri sunt momente când, da, e nevoie să fii prudent, dar și multe altele în care trebuie să riști, să fii capabil să anticipezi acele momente.” Aceasta este una dintre afirmațiile pe care le face Vicenzo Florio (1799 – 1868), fondatorul dinastiei Casei Florio, business pornit de tatăl și unchiul său.

1. Sângele, doar el face diferența.

2. La urma urmei, important nu este doar să trăiești demn, ci și să mori la fel.

3. Fraza lovește exact în pauza efemeră dintre două valuri.

4. Ajungi să iubești nu neapărat persoana de alături, ci mai curând imaginea pe care ți-ai făcut-o despre ea, senzațiile percepute, ba chiar și sentimentul de ură pe care-l mai încerci uneori. Ajungi să te atașezi de proprii demoni.

În 1799, familia Florio pleacă din Bagnara la Palermo, unde frații Paolo și Ignazio deschid o prăvălie de condimente, care, în scurt timp devine cea mai bună din oraș. Apoi, încep să cumpere case și terenuri de la nobilii din Palermo și își pornesc propria companie de navigație. Când Vicenzo preia frâiele, aduce un impuls în pescuitul de ton din regiune și începe conservarea acestuia, se implică și în industria sulfului și înființează o bancă, dar își deschide și propria fabrică de vin unde mizează pe calitate dar și propria turnătorie. Mai târziu, businessul ajunge în mâinile fiului său, Ignazio, care duce mai departe tradiția de familie și dezvoltă continuu, însă, la începutul anilor 1900, familia se confruntă cu realitatea economică deteriorată din Sicilia și, astfel, eșecul e inevitabil. Stefania Auci prezintă caracterul ambițios și puterea de a merge mai departe a bărbaților din familia Florio, dar și dârzenia de care dau dovadă și nevoia de a fi respectați, pentru că, deși devin unii dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Palermo, pentru locuitorii orașului care i-a adoptat ei rămân doar niște „străini“, al căror sânge „pute de sudoare“. Mai mult, fragilitatea de care dau dovadă în unele momente reliefează  nevoia de stâlpi puternici de sprijin, cum sunt Giuseppina, care sacrifică totul, sau Giulia, tânăra milaneză care intră, mai degrabă, cu forța în viața lui Vincenzo.

Pe de altă parte, autoarea prezintă succint și evenimentele istorice importante care au avut impact asupra locului în care se desfășoară acțiunea. Spre exemplu, amintește de reformele lui Napoleon Bonaparte din 1796, generalul francez care a cucerit câteva teritorii din Italia de Nord, despre unirea Regatului Neapoleului cu cel al Siciliei, despre abrogarea Constituției de la 1812, despre revolta din 1820 din Palermo, despre încoronarea lui Ferdinand al II-lea pe tronul Regatului Celor Două Sicilii în 1830, despre epidemia de holeră din 1837, cât și despre răscoala din 1848 a sicilienilor împotriva Bourbonilor, una dintre cele mai importante case regale din Europa la acea vreme.

Recunosc că nu am citit foarte multă literatură italiană și, mai ales, nu contemporană, dar cartea aceasta se citește foarte repede, iar scriitura este clară, curată. Și pentru că această carte m-a cucerit, mi-am pus pe listă cartea „Ghepardul” a lui Giuseppe Tomasi di Lampedusa.