Ce localuri din București s-ar prăbuși la un cutremur de 7,6 grade. Vezi harta cladirilor afectate - FOTO

Adulții care au acum cel puțin 35 de ani își amintesc de simulările de incendiu sau de cutremur care aveau loc săptămânal la școală. Poate își mai amintesc sau li s-a povestit și de alarmele care sunau în anii 60 și pregăteau oamenii din orașe pentru atacuri cu bombe sau pentru altfel de dezastre sau de sirenele mașinilor de pompieri care traversau în goană orașele tot în cursul unor exerciții și simulări.

Vorbim despre ele la trecut pentru că aceste simulări și lecții de supraviețuire s-au rărit atât de mult încât adulții tineri nici nu mai știu de ele. A fost o surpriză să aud cum o supraviețuitoare de 17 ani a tragediei de la Colectiv s-a lăsat la pământ, și-a apărat capul cu mâinile și a avut inspirația să își țină respirația în momentul de maximă intensitate a focului. Cât de mulți adulți sau copii ar ști ce să facă? De ce nu dau primăriile recomandări și de ce nu organizează cursuri și simulări în școli sau universități? De ce nu există mesaje de interes public, precum cele cu atenționarea la cantitatea de sare sau de zahăr, care să ne prevină că în caz de cutremur nu avem voie să coborâm scările de la bloc? Câți angajați din clădirile de birouri știu pe unde să iasă în caz de incendiu și câte clădiri din România au o persoană desemnată să controleze mulțimea în cazul unui foc, cutremur sau inundație?

Mulți dintre adulții tineri au căzut și în capcana faptului că ”găsești toate aceste informații pe internet”, dar în timpul dezastrelor nu ai timp să deschizi telefonul și e posibil ca nici net să nu ai. ”Lucruri ca acestea se întipăresc în mintea oamenilor numai în timpul exercițiilor și al lecțiilor de supraviețuire. Sunt perfect de acord că ar trebui predate cursuri în acest sens copiiilor, încă de la momentul când ajung la grădiniță. În alte țări ei sunt învățați de mici să sune la 112, pentru că la acea vârstă fragedă nu au capacitatea fizică de a aplica o procedură de prim ajutor. Însă aceste proceduri sunt predate anii următori, astfel încât toate informațiile se adaugă de-a lungul timpului”, spune Raed Arafat.

Simulări există, însă doar pe hârtie. Ce s-ar întâmpla, totuși, în cazul unui cutremur major? Răspunsul vine dintr-un document al Ministerului Afacerilor Interne, care prezintă simularea unui cutremur de 7,6 grade și efectele sale asupra sectorului 2 din București. În cadrul Buletinului Pompierilor nr. 1 din 2014 este simulat cazul particular al unui seism având o magnitudine de 7,6 pe scara Richter, la o adâncime de 105 kilometri, produs în zona județului Vrancea la ora 2:43 dimineața.

Documentul arată că infrastructura municipiului București nu ar fi afectată din cauza seismului, însă multor clădiri de locuit le-ar fi afectată structura de rezistență, o parte dintre acestea prăbușindu-se. Situația ar sta în felul următor: 36.772 de clădiri și locuințe ar fi afectate, dintre care 1.913 s-ar prăbuși. 70.747 de oameni s-ar afla în construcțiile afectate, în vreme ce 3.721 s-ar afla în cele prăbușite. Numărul deceselor s-ar ridica la aproximativ 1.000, iar numărul total al victimelor la peste 6.000. Toate aceste numere trebuie, desigur, raportate la numărul total al celor care locuiesc în sectorul 2, respectiv 370.000 de persoane. Un număr de aproape 25.000 de oameni sau 15% din populația sectorului 2 ar avea nevoie de hrană, apă, adăpost și energie în primele 24 de ore după cutremur. 

Multiplicat de cinci ori, pentru a ajunge la întreaga populație a Bucureștiului, asta ar însemna peste 6.000 de morți și peste 30.000 de răniți, pe care îi vor prelua cele 206 ambulanțe care deservesc Bucureștiul și sectorul Ilfov. În cât timp și cu ce costuri de vieți omenești s-ar putea realiza o operațiune de salvare de această amploare nu poate calcula deocamdată nimeni.