Ce lecții de leadership putem învăța din „Cei doi papi”

„Abia acela este un lider adevărat, cel care nu își dorește să fie lider”, una dintre primele replici ale filmului, dezvăluie faptul că acesta urmează să ofere și o meditație asupra leadershipului – a calităților necesare unui lider, a tipurilor de lider, precum și a „martiriului” pe care trebuie să-l îndure cei care au responsabilitățile uriașe de a reprezenta instituții, companii, echipe de oameni. Această frază denotă modestia necesară preluării unui astfel de rol – celui care aspiră la acest statut, la titulatură, îi pot scăpa de fapt adevăratele calități de care are nevoie fișa postului unui conducător: dorința de îmbunătățire constantă, atenția la ceilalți și preocuparea că niciodată nu face suficient pentru ei.
Acțiunea filmului începe în aprilie 2005, când cardinalul Jorge Mario Bergoglio (Jonathan Francis), arhiepiscopul Buenos Airesului, este chemat la Vatican după moartea Papei Ioan Paul al II-lea pentru alegerea unui nou papă. Cardinalul german Joseph Ratzinger este ales Papa Benedict al XVI-lea (Anthony Hopkins), iar Bergoglio primește al doilea număr de voturi. La șapte ani după alegerea noului papă, liderul se confruntă cu un cutremur al bisericii catolice, cauzat de dezvăluirile legate de abuzurile sexuale ale unora dintre reprezentanții acesteia, precum și de problemele financiare ale instituției. În acest context, Benedict îl invită pe argentinianul Bergoglio să traverseze globul pentru a discuta cu el la reședința sa de vară, castelul Gandolfo. Bergoglio solicitase și el în scris ca Papa să îi permită să-și părăsească postul de arhiepiscop. Benedict nu îl lasă să facă acest lucru și, pare că de fapt, vârsta, stresul și conflictele bisericii îl determină ca la rândul său ia în calcul o demisie – neobișnuită pentru un papă, care de obicei este înlocuit doar la moartea sa.
Modalitățile diferite de conducere devin evidente pe parcursul filmului, odată cu convingerile exprimate în discuțiile celor doi, dar și cu modul în care sunt construite personajele lor în relația cu cei din jur. Bergoglio este adeptul modestiei proclamate – este un om al poporului, vorbește prietenos cu grădinarii și șoferii, dansează tango și ascultă ABBA. Este genul acela de lider care stă în mijlocul angajaților, capabil să discute cu ei despre ultimul meci de fotbal, dar să își exprime și convingerile. Pe de altă parte, Benedict este un lider rece, care obișnuiește să se izoleze – mănâncă de fiecare dată singur, de exemplu – pentru a nu dezvălui nicio vulnerabilitate și a păstra aparența instituției ale cărei ziduri vrea să le păstreze intacte.
Dincolo de modestie, o altă lecție de leadership care răsare din film reiese dintr-o replică a lui Benedict: „Să fii papă înseamnă să fii un martir cu o sentință pe viață” – chiar dacă se referă la funcția papală, cred că nu greșim dacă spunem că toate rolurile de conducere presupun asumarea unor sacrificii care, de ce nu, te pot influența pe viață.
Totuși, o altă lecție importantă este de fapt premisa de la care a pornit filmul: faptul că atunci când nu mai poți, există opțiunea de a găsi pe cineva care să îți poată prelua responsabilitățile și de a aduce o viziune nouă în organizația care poate de asta are nevoie. 

Cei doi papi
Producție și distribuție: Netflix

Regizor: Fernando Meirelles

Actori principali: Anthony Hopkins, Jonathan PrYce
Scenariu: Anthony McCarten (filmul se bazează pe piesa sa de teatru „The Pope”)
Buget: 40 mil. euro