Ce lasă în urmă Angela Merkel, cel mai puternic politician al Europei

“Nu voi căuta nicio altă funcție politică după ce mandatul meu se va încheia”, a declarat cancelarul german, Angela Merkel, în cadrul unei conferințe de presă organizate la începutul săptămânii trecute la Berlin, care a ajuns să stârnească ecouri în cele mai importante publicații ale lumii. Merkel a precizat în cadrul acesteia ​că nu va mai candida la președinția formațiunii Uniunea Creștin-Democrată, în contextul în care alegerile interne pentru un nou lider urmează să aibă loc pe 8 decembrie.

Anunțul cancelarului german vine în condițiile în care prezicerea demisiei politice a Angelei Markel devenise aproape „un sport național” în Germania, potrivit BBC. Aceeași sursă spune că anunțul „liderului cu cicatrici de război marchează formal ceea ce ar putea fi începutul sfârșitului”, în contextul în care ea a spus mereu că poate fi cancelar cât timp își păstrează rolul de lider al partidului. Dorința pe care și-a exprimat-o acum, de a renunța la conducerea CDU, ar avea rolul de a reduce criticile din interiorul partidului pe care îl conduce și recâștigarea votanților care l-au părăsit CDU în favoarea unor partide precum AfD (Alternative für Deutschland – Alternativa pentru Germania; extrema dreaptă) sau cel al Verzilor.

„În calitate de cancelar și lider al CDU, sunt responsabilă din punct de vedere politic pentru tot, atât pentru succese, cât și pentru eșecuri. Când oamenii ne spun ce cred despre modul în care a fost format guvernul și despre modul în care ne-am desfășurat activitatea în primele șapte luni în acest parlament, acesta este un semnal clar că lucrurile nu pot continua așa cum sunt. A venit timpul să deschidem un nou capitol”, a mai declarat cancelarul german. Ea a precizat și că nu își va alege succesorul la conducerea partidului și că va accepta „orice decizie democratică” luată de partid.

Merkel a confirmat astfel ideea care începuse să se vehiculeze înaintea anunțului său, subliniind că s-a gândit dinaintea vacanței de vară să nu mai candideze la conducerea CDU.

„Prin această decizie, mă distanțez de convingerea că funcția de lider al partidului și cea de cancelar trebuie să fie deținute de aceeași persoană“, a explicat Angela Merkel, precizând că i-a informat despre aceste decizii pe Horst Seehofer, liderul Uniunii Creștin-Sociale (CSU, filiala bavareză a CDU), precum și pe Andrea Nahles, președintele Partidului Social-Democrat (SPD, centru-stânga), partener de guvernare.

Decizia cancelarului german vine în contextul în care efectele criticilor dure din ultimii ani asupra politicilor flexibile în materie de imigrație își fac din ce în ce mai simțite efectele. Criticii susțin că situația a generat seria de rezultate slabe pentru partidul Uniunea Creștin-Democrată (CDU, centru-dreapta) în alegerile regionale desfășurate recent. Partidul CDU a scăzut cu 11 procente, până la 27%, la alegerile desfășurate în landul german Hesse, iar acesta este cel mai slab rezultat înregistrat de partid încă din 1966. SPD, aflat în coaliție cu CDU, a scăzut cu un procent similar, până la 19,8%. Principalii beneficiari au fost Verzii.

Anunțul cancelarului german marchează apusul carierei politice a celui mai puternic lider politic european, primul cancelar german femeie, cancelarul german cu cel mai lung mandat și încheierea unei ere politice în Europa.

Jurnaliștii de la Financial Times au enumerat câteva dintre reperele din cariera politică de 18 ani a cancelarului german. Ea a devenit prima femeie și prima persoană care aparține religiei catolicei aflată la conducerea partidului Uniunea Creștin Democrată (CDU), condus anterior de Helmut Kohl, la data de 10 aprilie 2000. În contextul în care Kohl fusese implicat în 1999 într-un scandal legat de finanțarea partidului,  Merkel, chiar dacă a fost protejata lui – numită de el «mein Mädchen» (fata mea) –  a publicat o scrisoare deschisă în care l-a criticat, crescându-și astfel popularitatea în rândul alegătorilor.

În 2005, a devenit primul cancelar german femeie. CDU și partidul-frate bavarez al acestuia, Uniunea Creștin-Socială, au format o coaliție de guvernare împreună cu Partidul Social Democrat. Patru ani mai târziu, în 2009, l-a întâlnit pe președintele american Barack Obama în Washington. Cei doi au dezvoltat o relație apropiată în perioada în care Obama și-a derulat campania electorală la Berlin, înainte de alegerile prezidențiale ale Statelor Unite din 2008; în 2011, Obama i-a oferit lui Merkel Medalia Prezidențială a Libertății, una dintre cele mai importante recunoașteri acordate civililor de Statele Unite.

Pe 27 septembrie 2009, Angela Merkel a fost realeasă cancelar și a format de data aceasta o coaliție de guvernare cu Partidul Democrat Liberal (FDP). Cel de-al doilea mandat al său a fost însă umbrit de criza financiară și de măsurile de austeritate din zona UE.

În 2010, guvernele din zona euro, conduse de Angela Merkel și de președintele francez Nicolas Sarkozy, au aprobat primul plan de bailout al Greciei, un pachet de împrumuturi de urgență pentru a preveni defaultul țării. În 2013, eforturile de austeritate conduse de Angela Merkel și Sarkozy au culminat – în contextul în care s-a instalat „regula bugetului”, care obligă guvernele naționale să observe un echilibru bugetar.  Pe 22 septembrie 2013, Merkel câștigă totuși cel de al treilea mandat în calitate de cancelar al Germaniei după ce a direcționat CDU spre cele mai bune rezultate ale sale în mai mult de 20 de ani. În 2014, devine cel mai longeviv în funcția de șef de guvern din UE.

În 2015, a făcut o vizită în Rusia cu scopul comemorării celui de al doilea război mondial, în contextul conflictului din Ucraina. Ea a folosit ocazia pentru a critica anexarea de către Rusia a peninsulei Crimeea, care a deteriorat relațiile Moscovei cu Europa. Cancelarul german are un rol cheie în negocierea acordului de încheiere a luptelor între Rusia, Ucraina și forțele separatiste din Donbass. Totuși, înțelegerea nu a reușit să oprească ostilitățile din estul Ucrainei.

În 2015, pe fondul unui număr fără precedent de migranți care ajung în Europa – majoritatea fugind de războiul din Siria – guvernul lui Merkel anunță politica ușilor deschise pentru refugiați: toți sirienii care caută azil pot să rămână în Germania, indiferent de țara prin care au pătruns în aceasta. În lunile ce urmează, susținerea publică a leadershipului lui Merkel scade, iar criticile politicilor sale migraționiste cresc. Mai mult de 800.000 de persoane au solicitat azil în Germania în acel an.

Horst Seehofer, șeful partidului conservator bavarez CSU, descrie politica de refugiați a cancelarului german drept o „greșeală”. Presa internațională nu credea însă același lucru: pe 9 decembrie a fost numită Personalitatea Anului de revista Time.

În martie 2017, Merkel a făcut prima vizită în Statele Unite după alegerea lui Donald Trump ca președinte. Ea și președintele american au avut o relație tensionată, în contextul discuțiilor despre obligațiile de cheltuieli de apărare ale NATO, surplusul contului curent al Germaniei, precum și relația din domeniul energiei cu Rusia.

După ce a încercat să construiască o alianță cu Verzii și cu Partidul Liber Democrat (FDP) fără succes, Merkel a optat pentru o altă coaliție cu SPD. După mai multe luni de negocieri și paralizie politică, votanții SPD vor să reînnoiască o coaliție guvernamentală cu creștin-democrații lui Merkel. În următoarea săptămână este împuternicită în funcția de cancelar pentru a patra oară.

Partidul ei suferea însă deja din cauza celor mai slabe rezultate la voturi din 1949 și până atunci, în contextul în care un număr semnificativ de votanți se mutau înspre alternativa antiimigrație a dreptei extreme.

În iunie 2018, blocul conservator german pornește un conflict deschis pe tema azilului politic: lupta se dă între Merkel și Seehofer, în prezent ministrul de interne al țării, care vrea să întărească regimul de azil politic al Germaniei și să permită poliției să refuze refugiații la graniță în situația în care au fost înregistrați în altă țară din UE.

În iulie 2018, Merkel și Seehofer au ajuns la o înțelegere; aceasta încheie criza care a împins guvernul de doar trei luni al Germaniei în pragul prăbușirii, amenințând să distrugă alianța de aproape 70 de ani dintre CDU și CSU.

Angela Merkel a anunțat pe 29 octombrie că va renunța la rolul de lider al CDU după 19 ani în care s-a aflat la conducerea acestuia, prevestind încheierea unei ere politice a uneia dintre cele mai puternice națiuni din Europa. A spus de asemenea că nu își dorește un alt mandat de cancelar în 2021 și nu va mai căuta un alt rol politic.

Analiștii citați de presa internațională spun că urmează vremuri grele, în care va domni incertitudinea.

Wirtschaftswunder (miracolul economic) generat de Angela Merkel în cei 13 ani în care a condus țara se vede cel mai bine, potrivit observațiilor jurnaliștilor de la Bloomberg, în piața muncii: noi locuri de muncă sunt create în fiecare lună, iar rata șomajului a ajuns la cel mai redus nivel de după reunirea Germaniei. Disciplina bugetară și aversiunea față de datorii – parte din psihicul germanilor – au devenit aproape o obsesie a acestora în criza din zona euro. Țara a început să conducă prin exemplu – marcând surplusuri bugetare și reducând datoriile.

Un alt reper al erei Merkel a fost orientarea către energia verde – cancelarul a decis să se îndepărteze de resursele de energie nucleară după dezastrul japonez de la Fukushima, din 2011. Schimbarea a ridicat totuși prețul energiei. Chiar dacă țara rămâne unul dintre cei mai mari producători mondiali, trebuie să facă față competiției chinezești, avansului mașinilor electrice și economiei digitale. O populație care îmbătrânește se adaugă riscurilor, iar criticii au stârnit și o problemă din ce în ce mai pregnantă pe piața imobiliară: locuințele sunt puține și s-au scumpit – una din concluziile unei întâlniri organizate recent la Berlin este că țara are nevoie de 1,5 milioane de apartamente noi în următorii patru ani.

Potrivit BBC, alegerea evidentă la conducerea partidului după Merkel ar fi Annegret Kramp-Karrenbauer, în prezent secretarul partidului. Dacă noul șef va fi Annegret Kramp-Karrenbauer, moștenitorul ideologic al cancelarului, este posibil ca Merkel să poată rămâne la conducerea guvernului până în 2021. Dacă nu, „vine sfârșitul“, a avertizat Kramp-Karrenbauer. Alte variante ar fi ca la conducerea partidului să vină Jens Spahn, ministrul sănătății, un critic al politicilor migraționiste ale cancelarului, care și-a anunțat candidatura, precum și Friederich Merz, un fost lider al grupului parlamenter CDU-CSU și un vechi rival al Angelei Merkel.