Ce înseamnă 
uniune energetică

Faptul că Bulgaria a renunțat atât de greu la South Stream și că Ungaria și-a văzut de relația energetică privilegiată cu Rusia a pus în evidență principalul obstacol în calea centralizării deciziilor de politică energetică în UE – principiul subsidiarității (conform tratatelor UE, opțiunile în materie energetică aparțin statelor membre). Acesta e contextul în care CE a adoptat, săptămâna trecută, strategia privind ununea energetică, definită de comisarul de resort Maros Sefcovic (foto) drept „cel mai ambițios proiect energetic de la Comunitatea Cărbunelui și a Oțelului“ din 1951.

Două au fost ideile discutate în mod special, potrivit European Voice. Prima a fost cea a unui sistem de guvernanță energetică modelat după cel actual al „semestrului economic european“, cu monitorizări și recomandări periodice, care să împiedice statele membre să ia decizii care ar dăuna sistemului energetic european în ansamblu, fără ca această cenzură de la centru să presupună o modificare a tratatelor UE. A doua a vizat un mecanism de achiziție în comun a gazelor naturale, propus de Polonia; ideea s-a lovit însă de opoziția țărilor occidentale și a Norvegiei, astfel încât deși Sefcovic a promis că va fi rediscutată ulterior, probabil aceasta nu se va mai întâmpla.

Măsurile propuse de către CE, conform comunicatului final publicat, includ politici în materie de eficiență (până în 2030, UE vrea să majoreze cu cel puțin 27% producția de energie din surse regenerabile și să amelioreze cu cel puțin 27% eficiența energetică), o comunicare privind interconectarea (cel puțin 10% din capacitatea de producție de energie electrică a unui stat membru să poată depăși frontierele până în 2020) și viziunea pentru un acord global privind clima obligatoriu din punct de vedere juridic, care va fi discutat la Paris în decembrie 2015.

Comunicatul precizează că Uniunea energetică înseamnă și „clauza de solidaritate“, adică „reducerea dependenței de furnizori unici și sprijinirea deplină pe vecinii lor, în special atunci când se confruntă cu întreruperi ale aprovizionării cu energie; creșterea transparenței în ceea ce privește acordurile încheiate de țările UE în vederea achiziționării de energie electrică sau de gaze naturale din țările terțe“