Ce înseamnă liberalism în 2014
Înlocuirea lui Crin Antonescu la șefia Senatului cu Călin Popescu-Tăriceanu, cu mesajul că acesta din urmă va fi partenerul lui Victor Ponta într-un tandem pentru prezidențiale, a dus la o regrupare a celuilalt tandem, Antonescu-Klaus Iohannis, ca și a susținătorilor acestuia, care au înțeles rapid că șansa partidului stă în capacitatea lui de a deveni un soi de UDMR, partid arbitru sau balama, d…
Deja Iohannis a spus că ruperea USL nu exclude o viitoare participare a PNL la o guvernare alături de USD, iar Antonescu, deși a criticat verbal programul de guvernare al cabinetului Ponta III, a refuzat să-l atace alături de PDL cu o moțiune de cenzură, sub pretextul că programul e “prea neserios”, dar și-a rezervat dreptul de a ieși cu o moțiune proprie dacă până la 1 mai Guvernul nu taie CAS cu 5% și nu introduce neimpozitarea profitului reinvestit.
Forța PNL în opoziție depinde însă și de capacitatea partidului de a nu pierde parlamentari, fie în favoarea altor partide, fie din cauza problemelor lor cu justiția, iar aici problema PNL e veche. În ultima săptămână, ANI și-a continuat neobosită ofensiva, cu încă un lot de 10 senatori și 22 de deputați acuzați de incompatibilitate sau de fals în declarațiile de interese: cei mai mulți provin de la PNL (15), urmați de PSD (7) și PC (3).
În același timp, refuzul parlamentarilor de a aviza începerea urmăririi penale pentru fostul ministru Daniel Chițoiu (PNL) și de a constata încetarea mandatului lui Akos Mora (PNL) și Ștefan Stoica (PDL), declarați incompatibili de ANI, i-a oferit din nou președintelui Băsescu ocazia să acuze mafia transpartinică apărată de Parlament, dar i-a făcut și pe membrii CSM să reflecteze, în premieră, dacă nu e cazul să spargă zidul parlamentar în calea justiției printr-o sesizare la CCR, pe motiv de existență a unui conflict între puterea judecătorească și cea legislativă.