Ce-i de făcut cu euro-recesiunea. Propuneri hazlii de la François Hollande

Zona euro a continuat pentru al șaselea trimestru consecutiv recesiunea (-0,2%, totuși mai bine decât minusul de 0,6% din T4 2012), în timp ce pentru UE este primul trimestru de recesiune (-0,1%, după o scădere de 0,5% în T4 2012).

Între statele care au raportat datele pentru primul trimestru, Cehia, Spania, Franța, Italia, Cipru, Olanda, Portugalia și Finlanda sunt în recesiune, Austria a înregistrat stagnare, iar Belgia, Bulgaria, Germania, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovacia și Marea Britanie (0,3%) au consemnat creștere economică. Nicio economie comunitară însă n-a reușit să atingă o creștere relevantă, adică mai mare de 1%, cu excepția Lituaniei (1,3%) și a Letoniei (1,2%).

E greu de spus, în aceste condiții, ce măsuri de stimulare a economiei ar putea decide Consiliul European din 22 mai, ținând cont că pentru moment nu există niciun plan anunțat spre dezbatere, în afara îndemnurilor obișnuite la reformă sau, după caz, la o relaxare a austerității.

Probabil cea mai comică inițiativă a venit din partea președintelui francez François Hollande, care a cerut ca Banca Centrală Europeană “să pompeze lichiditate, cum s-a întâmplat în Japonia, ceea ce a permis deprecierea yenului și a ajutat exporturile”, Hollande nu pare să știe că Banca Japoniei a urmat exemplul Fed, al BCE și al Băncii Angliei când a decis să ia calea relaxării monetare cantitative și nu pare să știe nici că operațiunile BCE nu au cum să fie identice cu cele ale Băncii Japoniei, pentru că BCE sterilizează sumele de bani generate, nu face pur și simplu tiparniță de bani, pentru că se ferește de inflație (în timp ce problema Japoniei este să iasă din perioada de deflație și să impulsioneze creșterea prețurilor).

A doua fază a programului, la fel de comică, ar fi ca el, Hollande, să inițieze un plan de investiții pe 10 ani la scară europeană, concentrate pe IT, energie, infrastructură, sănătate. Planul ar urma, în concepția lui Hollande, să fie finanțat prin vânzarea unora din corporațiile franceze de stat, a căror capitalizare bursieră totală ajunge la 60 mld. euro, dar – atenție – “fără ca statul să cedeze controlul sau influența asupra companiilor din sectoarele vitale”.

Pentru moment, cum au dovedit-o lucrările Ecofin de săptămâna trecută, liderii europeni se concentrează însă strict asupra uniunii bancare europene, cu micul conflict între Bruxelles și Germania, reprezentată de ministrul de finanțe Wolfgang Schaeuble (foto): în timp ce Bruxellesul ar dori o singură instituție și un singur fond de salvare a băncilor cu probleme, Schaeuble insistă că actualele tratate europene nu oferă baza legală pentru așa ceva și că trebui schimbat Tratatul de la Lisabona pentru a putea fi impuse reguli comune pentru restructurarea și supravegherea unitară a băncilor.