Ce folos avem că Hidroelectrica, OMV sau Romgaz fac profituri istorice, dacă industria și-a redus aportul la PIB cu 30% în doar zece ani?

♦ Hitul la modă al planificatorilor guvernamentali, în ultimul an: schimbăm complet paradigma dezvoltării; creșterea economică viitoare se va axa pe investiții și nu pe consum ♦ Dar cum se va petrece minunea când producția se restrânge, când industria a intrat în al cincilea an de scădere, iar aportul ei la PIB s-a redus cu aproape o treime în doar zece ani?

Datele Statisticii arată că, în 2025, investițiile (formarea brută de capital fix) au contribuit cu 1% la creșterea economică de 0,7%, în vreme ce contribuția consumului efectiv total a fost de doar 0,1%. Privind din acest unghi, se poate spune că investițiile au luat locul consumului ca principal motor de creștere. Dar investițiile majore au fost cele ale statului, cu contribuția decisivă a UE, în principal pentru proiectele mari de infrastructură – 138 mld. lei în total, plus 16%, an/an, (79 mld. lei de la UE și 59 mld. lei din buget).

În aceeași vreme, producția industrială a scăzut, în 2025, cu 0,9% față de 2024. O scădere pe care a înregistrat-o pentru al patrulea an consecutiv. Iar 2026 nu a început bine deloc: în ianuarie, producția industrială a scăzut cu 3,8% față de ianuarie 2024. Este adevărat că dificultățile din UE, din ultimii ani, au redus cererea pentru piața internă și au lovit industria. Dar Europa nu o ține într-o criză de zece ani. Or, în ultimii zece ani, contribuția industriei românești la formarea PIB a scăzut an de an. În 2016, industria însemna un sfert din PIB. Anul trecut a contribuit la produsul intern brut cu doar 16,8% – un minus de 30% în doar zece ani.

Este adevărat că industria europeană are o participare de aproximativ 14% la PIB, dar UE și-a propus majorarea acestui procent la 20%, până în 2035, prin inițiative de tip „Fabricat în Europa”. Adică, în mare, prin subvenții.

Ca să treci de la o creștere economică bazată pe consum la una sprijinită pe investiții, ai nevoie de timp și de bani, spune Florin Pogonaru, președintele Asociației Oa­menilor de Afaceri din România (AOAR).

„Un astfel de demers va lua timp, în primul rând. În al doilea rând, este nevoie de stimulente pentru a încuraja anumite industrii. Și trebuie și ca administrația să inoculeze multă încredere pentru că nimeni nu investește, dacă nu se simte sprijinit în demersul său”, spune Florin Pogonaru.

El dă exemplu sectorului agricol. Agricultura noastră a mers bine, în ultimii ani. Dar se reduce, în mare parte, la producția agricolă. De ce nu apar industrii adiacente marilor exploatații agricole?

„Pentru că celor care ar putea face aceste lucruri le este teamă. Ca să învingă această teamă trebuie să simtă că sunt sprijiniți, că nu sunt singuri. Trebuie să fie stimulați să facă export. Cuvântul de ordine ar trebui să fie: «Export, export, export!». Trebuie să sprijini dezvoltarea industriilor locale. Trebuie sprijinită puternic industria pentru că țara nu mai poate continua fără industrie. Și, da, pentru asta este nevoie de subvenții – fie că vorbim de ajutoare de stat sau de ajutorul primit de la UE. O investiție înseamnă un risc. Iar oamenilor le este frică de risc. Dar, dacă se simt sprijiniți, este mai ușor să surmonteze riscul. Este o politică pe termen lung. În plus, fără astfel de politici de susținere a investițiilor, de susținere a exporturilor, a industriei locale, nu poți echilibra nici bugetul”, spune președintele AOAR. Un buget dezechilibrat, în ultimii ani, de deficitul comercial ajuns la 33 mld. euro în 2024 și 2025 care a crescut puternic tocmai pentru că stimulentele fiscale ale guvernului s-au dus spre consum, consum care a majorat cererea ce și-a găsit astâmpăr în importuri, în lipsa unei oferte pe piața internă.

Vorbind de încurajarea exporturilor, datele statistice arată că 73% din exporturile de bunuri au fost făcute, în ultimii ani, de așa numitele companii ISD, adică de acele companii care sunt susținute de investițiile străine directe. Restul de un sfert din exporturi sunt ale companiilor locale.

Este de înțeles, pentru că multinaționalele și-au păstrat conexiunile externe, în anii grei din urmă. Pentru că industria a trecut prin momente grele în toată Europa, nu doar la noi, spune economistul Laurian Lungu.

„Cât despre sloganul <investiții versus consum>, am văzut investițiile crescând anul trecut. Dar acestea au fost stimulate, în bună măsură, de PNRR și au fost concentrare pe infrastructură, nu spre capacități industriale. Și anul acesta motorul de creștere va fi tot sectorul infrastructurii”, comentează Lungu. Nu este rău, pentru că investițiile în infrastructură sunt tot capital lucrativ, cu efect de multiplicare în economie, dar asta se va vedea în timp.

Laurian Lungu spune că evoluția industriei noastre – dincolo de ce politici vor fi adoptate pe plan intern – depinde de evoluția economică a UE, în ansamblu. Dar când ai perspective de creștere reduse, și perspectivele industriei sunt reduse.

Tocmai pentru a limpezi aceste perspective, administrația trebuie să caute soluții de susținere. „Fără industrie nu putem continua”, spune Pogonaru.