Ce faci când băieții răi țin frâiele?

Să o luăm în ordine, cumva: unu, băieții răi taie capete. Capete de oameni care își fac doar meseria, informează, și nu prea au de-a face cu precepte religioase sau cu noua ordine mondială sau cu altele de acest fel. Și curge sânge roșu, cald, omenesc, degeaba. Iar cei ce ar trebui să fie băieții buni se indignează în fața camerelor de luat vederi și zic niște vorbe bine ticluite de specialiști în comunicare, vorbe care nici nu rezolvă situația, nici nu pun apărători în jurul gâturilor și nu ajută nici rudele celor care s-au prăpădit.

Mă rog, scriu înaintea unei întâlniri a NATO care ar putea lua oareșce decizii, deși, sincer, nu cred. Preventiv, spun clar că aici nu este vorba despre religie, ci despre inși cu apucături ciudate, care folosesc religia drept paravan.

Doi: alți băieți răi zic: „Bucata asta de pământ este a mea!“ și o iau. Băieții răi nu sunt numai răi, ci sunt și șmecheri, lucrează prin interpuși și iau apă de gură ca să mascheze mirosul de usturoi. Dar, chiar și așa, cu interpuși, din nou curge sânge cald, omenesc, și oameni sunt alungați din case și dezbrăcați și puși să danseze, umili, sub amenințarea armelor; pentru că băieții răi au suflete de artiști, le place dansul și trupul uman dezgolit. Iar băieții buni se indignează din nou și vin cu fraze întortocheate în fața camerelor de luat vederi și pe urmă nimic.

Băiatul Rău numărul unu e așa de rău, încât răspunde cu „out-of-office“ la telefonul Băiatului Bun numărul unu, prilej pentru ultimul de a plânge, iarăși, în fața camerelor de luat vederi. Îi dau, totuși, o bilă albă președintelui francez Hollande, pentru suspendarea livrării navei de tip Mistral; este un gest care mi se pare curajos și cu valoare de simbol, măcar pentru faptul că puțini își permit să piardă sume de ordinul miliardelor de euro.

Alți băieți fac pur și simplu ce le taie capul, iar când nu au nimic de făcut stabilesc vinovății, fac pomeni electorale, stârnesc conflicte și dispute aiurea. Merg în cea mai puternică economie a lumii, dar nu-i duce capul să ia o delegație de oameni de afaceri, cum bine au remarcat colegii mei de la Ziarul Financiar. Instituționalizează oportunismul politic, pentru că unde-i lege, nu-i tocmeală, nu? Nu mai adaug nimic, deschideți orice site de știri și puneți degetul la întâmplare pentru a completa lista.Vedeți dumneavoastră, pe băieții răi nu-i pui la punct cu o postare pe Twitter sau cu un like pe Facebook. Pentru a-i dovedi pe băieții răi, trebuie înainte de toate să porți o discuție cu tine însuți, cetățean al lumii.

Un fragment de istorie: în jurul anului 60 înainte de Hristos Roma era la cheremul unui senator pe nume Lucius Sergius Catilina, șeful unei cete de depravați uniți de lăcomie și dorința de a face avere. Ei i-au netezit calea unui rege namibian pe nume Jugurtha, care a mituit un grup important de senatori, determinându-i să treacă cu vederea actele sale de piraterie, indiferent de efecte. Efectele au fost că romanii au pierdut controlul mării, iar comerțul exterior s-a oprit cu totul.

Practic, Jugurtha le-a demonstrat mândrilor romani, stăpânii lumii, că la ei totul este de vânzare și că banii au învins onoarea. A fost nevoie de un Cicero care să dovedească trădarea și să acționeze, punându-și viața în pericol. Ciudat, mai târziu romanii și-au dat seama că au avut mereu la îndemână mijloacele de a lupta; a fost nevoie doar de un grup de furioși care au venit și au demonstrat neputința în care s-a complăcut nația și că până la urmă a fost o simplă problemă de voință politică și socială. 

Așa că zic: poate că ar trebui doar un grup de furioși în lupta cu băieții răi.
Ilustrez cu „Cicero denunțându-l pe Catilina“, frescă de Cesare Maccari, aflată în sediul Senatului italian.)