Ce face internetul din mintea omului

Autorul și-a dat seama că, în decursul anilor, modul de funcționare al minții sale s-a schimbat. Nu mai era capabil să dea atenție unui lucru mai mult de câteva minute și toate informațiile care îi erau supuse atenției puteau fi doar survolate. “Creierul meu, mi-am dat seama, nu doar o lua razna. Era flămând. Cerea să fie hrănit așa cum îl hrănea netul – și cu cât înghițea mai multă hrană, cu atât foamea sporea. Chiar și atunci când nu eram lângă computer, tânjeam să-mi verific mailul, să clichez pe link-uri, să fac ceva Googling. Voiam să fiu conectat.”

Să nu ne lăsăm păcăliți însă de acest efect retoric. Cartea consemnează, cu acuitate, metamorfozele cerebrale survenite ca urmare a relației intime cu internetul, cele mai multe de semn negativ, dar nu uită să sublinieze și salturile de nivel cognitiv, privirea “fenomenologică” pe care ne-o înlesnește și ne-o dezvoltă Rețeaua.

Traducătorul cărții (deosebit de nuanțat și de plastic în tălmăcire) îi rezumă cât se poate de eficient miza: “Utilizarea intensivă a internetului nu modifică numai <softul> activității noastre cerebrale, deprinderile, cunoștințele și capacitățile noastre pur intelectuale, ci, prin intermediul schimbării acestora, provoacă fără dubiu adevărate mutații și restructurări profunde, unele ireversibile, ale ‘hardului’ nostru, modificând circutiele și funcțiile creierului ca organ corporal”. Mintea liniară (literară, dacă vreți), a omului deprins să citească bunele și vechile cărți de hârtie a fost dată la parte de un nou gen de minte, care dorește și are nevoie să primească și să distribuie informații în explozii scurte, izolate.

“O lectură obligatorie – spune Daniel Menaker, de la Barnes & Noble Review – pentru oricine dorește o expunere substanțială, pătrunzătoare a tehno-temerilor pe care, oricât de firave ar fi, mulți dintre noi le-am împărtășit în ultimele decenii.”

Nicholas Carr, “Superficialii: efectele internetului asupra creierului uman”, Editura Publica, București, 2012