Ce este și cum funcționează tehnologia blockchain?
Termenul a fost menționat pentru prima dată în 1991 de un grup de cercetători. Tehnologia era utilizată pentru a data documente digitale astfel încât să nu fie posibilă alterarea acestora.
În 2009 tehnologia a fost adoptată și utilizată, se spune, de către Satoshi Nakamoto pentru a crea prima criptomonedă din lume, bitcoin; cu toate acestea, identitatea creatorului bitcoin nu este 100% sigură, numele fiind de fapt un pseudonim.
În esență, blockchainul este un registru descentralizat (adică nu este ținut într-un singur loc, ci numeroși actori dețin o copie) care stochează anumite informații ce nu mai pot fi modificate ulterior. E un fel de registru digital în care orice informație introdusă e criptată în formule matematice și fiecare formulă matematică autentifică și validează o altă formulă matematică ce conține alte date criptate la rândul lor. Această bază descentralizată de date conține toate informațiile tuturor tranzacțiilor ce implică valoare și care sunt criptate pe blockchain, cu permisiunea de a le verifica autenticitatea în orice moment.
Blockchainul este format dintr-o rețea de așa-numite „noduri” de calcul. Nodul (computer conectat la rețeaua blockchain și care folosește un client de internet ce rezolvă sarcinile de validare și retransmitere a tranzacțiilor) primește o copie a blockchainului, care se actualizează în mod automat în momentul în care se face logarea la rețea.
Se spune că nodurile minează bitcoin, dar, de fapt, nodurile se întrec în a rezolva probleme de calcul pentru a câștiga bitcoini. Bitcoinul a fost motivul pentru care a fost inițial creat blockchainul. Însă, în prezent, este recunoscut doar ca prima din multiplele aplicații pe care le poate avea această tehnologie.
Fiecare block conține informații (date), hash și hash-ul blockului anterior. Ce fel de informații conține un bloc depinde de ce fel de blockchain este. În cazul bitcoinului, datele respective se referă la tranzacții (expeditor, destinatar și numărul de bitcoini). Hash-ul este ca un fel de amprentă (fiecare este unică) și are rolul de a identifica un bloc și conținutul acestuia. Odată ce un bloc apare în lanț, hash-ul acestuia este calculat. Cum are loc prima tranzacție în interiorul blocului, se schimbă și hash-ul.
Al treilea element pe care un bloc îl conține este hash-ul blocului anterior; astfel se creează un lanț de blocuri. Dacă am avea trei blocuri, atunci blocul numărul trei ar conține informația despre blocul doi, care ar cuprinde informația despre blocul unu, care nu conține informație despre blocul anterior pentru că este primul de acest fel.
Și, în final, o altă metodă de securizare este distribuirea datelor într-o rețea. Astfel, fiecare utilizator are parte de o copie a lanțului de blocuri. Așadar, atunci când un nou bloc se creează, fiecare dintre participanții la rețea primește blocul, care este verificat și, dacă totul este bine, este apoi introdus în lanț.
Sistemul se bazează pe consens. Pentru ca un bloc să fie adăugat în lanț trebuie ca toți validatorii să fie de acord că acela este un bloc bun.
Blockchainul nu este destinat exclusiv tranzacțiilor și criptomonedelor, ci poate fi folosit pentru a stoca date medicale, pentru a colecta taxe și chiar ar putea fi soluția pentru votul online.