Ce este criza demnității? Noua problemă a angajaților români (și nu numai), care a apărut odată cu pandemia și care i-a făcut să își regândească total prioritățile

„Marea demisioneală”, traducerea în română pentru The Great Resignation, valul de demisii ale angajaților americani după pandemie, s-a transmis și în România, chiar dacă nu la aceeași scară. Reconsiderarea priorităților în timpul pandemiei, spun experții în resurse umane, a stat la baza acestui fenomen. RAWI ABDELAL, Profesor de la Harvard Business School, crede însă că valul de nemulțumire generală, nu doar la adresa jobului, își are rădăcinile într-o altă cauză, independentă de evenimentele curente: o criză a demnității. Ce înseamnă asta și cum s-a ajuns aici?

Distribuția venitului sau a bogăției este un fapt material. De fapt, ne pricepem foarte bine la măsurarea lui, dar sentimentul de nedreptate este un fapt social și de fapt este destul de greu de măsurat. Dacă am fi mai buni în măsurarea sentimentului de nedreptate al oamenilor, am fi mult mai puțin surprinși de Brexit. Am fi mult mai puțin surprinși de alegerea președintelui Trump”, spune Rawi Abdelal, profesor la Harvard Business School. El a ținut un discurs la evenimentul aniversar al EY România, cu ocazia împlinirii a 30 de ani de prezență locală. Cu un doctorat obținut la Universitatea Cornell, are mai multe cărți publicate și premiate. În prezent studiază fenomenul deglobalizării și geopolitica energiei din Europa și Eurasia.

Nemulțumirea socială, crede Rawi Abdelal, stă practic la baza mișcărilor sociale precum marea demisioneală, Brexit sau alegerea conducătorilor radicali sau chiar la baza deglobalizării. Nu este o criză a veniturilor, ci a demnității, spune el. „În multe societăți, am avut o mare dezbatere între stânga și dreapta despre ce să facem cu faptul că oamenii par să fie atât de supărați. Și, în general, stânga a spus că poate vor fi mai puțin supărați dacă le dăm bani. Dacă îi taxăm pe cei care au bani și transferăm acei bani celor care au pierdut, astfel poate că vor fi mai puțin supărați”, spune profesorul și dă exemplul Franței și Statelor Unite – cum a evoluat inechitatea socială măsurabilă și nemulțumirea oamenilor, mai greu măsurabilă. În vreme ce inegalitatea veniturilor a crescut peste tot în lume, în medie, în Franța a scăzut simțitor în ultimii 30 de ani.

Abdelal dă exemplul coeficientului Gini în Franța și SUA. Acest coeficient măsoară inegalitatea veniturilor și ia valori între 0 și 1, unde 0 este egalitate perfectă, iar 1 este inegalitate perfectă. Cu cât coeficientul este mai mare, cu atât este mai inegală distribuția veniturilor în societate. „Am găsit pentru două măsuri ale inegalității veniturilor în două țări, coeficientul Gini brut, care este inegalitatea veniturilor care predomină într-o societate înainte ca statul să intervină să impoziteze și să transfere veniturile. Și apoi indicele Gini net, care este după ce statul a intervenit.” Atât pentru Franța, cât și pentru SUA, indicele brut, care nu măsoară și impactul intervenției statului asupra distribuirii veniturilor, a crescut, deci inegalitatea s-a majorat. În Franța însă, indicele Gini net, care ia în considerare intervenția statului, a scăzut, mulțumită intervențiilor statului. „Franța a încercat ceea ce stânga ne-a spus că ar trebui să facem, și anume a redistribuit veniturile atât de bine încât Franța a devenit mai egală decât era acum 30 de ani, în ciuda creșterii inegalității economice generale. Și a făcut poporul francez mai puțin nemulțumit? Nu. 40% dintre americani cred că globalizarea este o forță a binelui. Doar 37% dintre cetățenii francezi cred că globalizarea este o forță a binelui. Ce învățăm din asta? Nu e vorba de bani. Ce are în schimb Franța? Șomaj foarte mare și, într-adevăr, șomaj foarte mare în rândul tinerilor.” Privarea oamenilor de participarea la piața muncii, la a avea un sens, înseamnă privarea de demnitate, spune Abdelal: „Îi lipsim de un sens și de un scop prin munca lor. Și ceea ce înseamnă asta este că nu trăim printr-o criză a distribuției veniturilor. Trăim o criză a distribuirii demnității, a muncii semnificative”.

Ce legătură are asta cu „marea demisioneală”, însă? Totul are de-a face cu această criză a demnității, crede profesorul, care dă exemplul unui magazin din SUA unde angajații au demisionat în masă și au lăsat un bilet cu motivul: „Managerul nu ne tratează cu respect”. Nu orice companie a suferit demisii în masă sau frustrări din partea angajaților, adaugă el: „Dar fiecare firmă care a făcut acest lucru din cauza asta și fiecare firmă care a înflorit în acest moment este una care investește în mentorat și relații. S-ar putea să luăm un loc de muncă pentru bani, dar rămânem acolo pentru relațiile cu conexiunile noastre și cu oamenii pentru care lucrăm”. Abdelal a mai vorbit despre fenomenul deglobalizării, care se leagă de asemenea de nemulțumirea socială. „Versiunea globalizării pe care am experimentat-o în ultimii 25 sau 30 de ani se apropie rapid de sfârșit și intrăm într-o nouă economie globală. Așadar, aceasta este o oportunitate pentru noi să reflectăm puțin asupra motivului pentru care această versiune a globalizării se apropie de sfârșit și să începem să ne imaginăm ce urmează și cum se încadrează România în ea, cum se încadrează Europa în acest nou sistem global.”

Trăim a doua mare eră a globalizării, care acum se apropie de final, spune el, care studiază prima mare globalizare între 1870 și 1914, când a început Primul Război Mondial. „Din orice punct de vedere, acea perioadă a fost extraordinară în ceea ce privește cât de bine integrate erau piețele. Piețe pentru bunuri, piețe pentru servicii, piețe pentru capital. Toate erau libere.” Prima lovitură adusă acelei ere a globalizării a venit în august 1914. Și după încheierea războiului, a existat un efort de a reconstrui globalizarea, așa cum fusese înainte de război. În anii 1920, acest efort a eșuat în mijlocul haosului financiar din anii 1920. Creșterea protecționismului comercial în Statele Unite, care a fost urmată de războaie comerciale în întreaga lume, Marea Depresiune din 1927. „Am experimentat o mare tranziție de putere, așa cum trăim și astăzi (de la SUA ca lider economic autoritar la China și SUA ca poli egali de putere economică – n. red) . Am asistat la creșterea reacțiilor populiste împotriva globalizării, așa cum trăim astăzi și la creșterea conflictelor marilor puteri așa cum trăim astăzi. Tot ceea ce a distrus ultima eră a globalizării este cu noi astăzi.”