Ce e mai important decât mașina de lux

În ultimii ani, în domeniul echitației s-a petrecut o veritabilă explozie, acest sport devenind tot mai popular în rândul românilor. Dincolo de pasiunea pentru cai, mai mulți antreprenori au decis să dezvolte businessuri pe baza acestei tendințe, înfruntând parcă starea în care se află hergheliile din România. Centrele de agrement din domeniu s-au înmulțit în ultimii ani, dar costurile pentru practicarea echitației nu sunt mici, nici pentru întreținerea cailor, iar pentru performanțe în concursuri sumele necesare sunt amețitoare. Cât de profitabile sunt centrele de echitație sau afacerile de turism ecvestru?

Îmi aduc bine aminte de prima mea experiență pe șaua unui cal: să fi avut vreo 7 sau 8 ani, iar părinții s-au gândit să ne ducă, pe mine și pe sora mea, la un centru de echitație. La vremea respectivă era ceva destul de rar, țin minte că am stat o bună perioadă de timp pe bancheta din spate a mașinii până să ajungem acolo; odată ajuns, însă, am fost fascinat de frumusețea și noblețea cailor. Nu mi-am închipuit că o să ajung, mulți ani mai târziu, să scriu despre popularitatea tot mai mare a acestui sport.

Deși nu am mai mers de multe ori la un centru de echitație, fascinația mea pentru cai a rămas aceeași. Pare, de altfel, că tot mai mulți români încep să împartă sentimente de același tip. Dincolo de pasiune, însă, calul poate fi și un business – mai profitabil sau mai puțin profitabil.

Cele mai recente date ale Ministerului Agriculturii, din luna iunie a acestui an, arată că în România există puțin peste 511.000 de cai; dintre aceștia, doar 2.500 aparțin unor companii sau asociații private. Acesta ar trebui să fie, în teorie, numărul cailor folosiți pentru echitație sau alte activități în cadrul centrelor de agrement. Numărul este însă mai mare, pentru că în România există un număr ridicat de pensiuni sau alte unități de agroturism ce oferă clienților posibilitatea de a se plimba pe cal, fără a declara aceste lucruri autorităților. La nivelul întregii țări sunt în jur de 150 de centre de echitație și tot mai mulți români sunt interesați de acest sport. Astfel, crește și numărul celor care dețin cai pentru agrement, fie ca afacere, fie pentru uzul personal, în condițiile în care doar cazarea unui cal costă în jur de 350 de euro pe lună. La care se adaugă însă tot felul de alte costuri – de pildă cele cu medicamente, cu antrenamentul sau cu participarea la concursuri.

„Nici în visele mele cele mai optimiste nu am crezut că în ultimii trei ani va fi așa un boom în dezvoltarea echitației românești”, povestește Sorin Săveja, secretarul general al Federației Ecvestre Române. „E ceva de necrezut, o veritabilă explozie, mai ales în zona Bucureștiului: cererea depășește oferta cu mult, nu găsești un loc unde să lași un cal în pensiune”, argumentează Sorin Săveja.

În afară de cluburile oficiale afiliate federației, spune el, sunt numeroase cluburi private deținute sau administrate de cascadori sau de persoane private. Între avantajele cluburilor care se afiliază la Federația Ecvestră Română, explică Săveja, în primul rând se numără faptul că astfel beneficiază de avantajele legii sportului și nu sunt plătitoare de TVA. „Apoi, beneficiază de posibilitatea de a fi sponsorizate în limita legii, cu 6% – sigur, legea e foartă proastă, de asta călăria e în proporție de 99,9% privată în România. Noi ne jucăm cu jucăriile altora; printr-un sistem educațional pe care noi, ca federație, îl impunem, încercăm să ridicăm gradul de pregătire inclusiv în centrele de echitație. Persoanele pe care le vedeți la televizor că prestează prin pensiuni nu au dreptul de practică decât dacă dau un examen și au minimum un carnet de monitor, ca să nu mai zic instructor. Mai mult, la doi ani de zile trebuie să urmezi un curs scurt de verificare, altfel îți pierzi dreptul de practică. Când organizăm un curs sunt cozi cât casa, pentru că ei răspund juridic; în călărie se poate întâmpla orice, de la a rupe un deget până la a omorî un om”, spune reprezentantul Federației.

Tot el povestește că în 2013, în Statele Unite s-a calculat numărul accidentelor în ramurile sportive; față de motociclism, călăria are un grad de risc de 27 de ori mai mare. „Sigur, era vorba de cazuri spitalizate: în călărie 40% din accidente sunt pe jos, nu călare; calul te lovește, te mușcă, te împinge sau te calcă.”