Ce e de făcut cu economia Turciei
Piețele financiare au reacționat după ce premierul turc Recep Tayyip Erdogan a anunțat că refuză să renunțe la planul de distrugere a parcului Gezi din Istanbul și i-a calificat pe protestatari drept masă de manevră a unor grupuri extremiste, cu care nu merită negociat.
Bursa din Istanbul a căzut cu 8%, la cel mai redus nivel din noiembrie, după o scădere de 22% din 22 mai încoace, lira a scăzut cu 0,6% față de dolar, la cel mai mic nivel din decembrie, iar randamentele la obligațiunile de stat au urcat. În presa anglo-saxonă au apărut comentarii ale analiștilor bancari occidentali și americani care consiliază investitorii să-și reducă expunerea pe Turcia și, de unde înainte lăudau țara lui Erdogan ca exemplu de economie sănătoasă care duduie, acum evocă situația din Spania, Irlanda sau Grecia înainte de izbucnirea crizei de acolo – comentarii coincidente de minune cu reducerea generalizată din ultima vreme a expunerii investitorilor de portofoliu pe activele piețelor emergente.
În cazul economiei turce, reducerea expunerii ar fi fost imposibil de justificat fără violențele de stradă, având în vedere performanța bună a economiei, reflectată în creșterea indicelui bursei din Atena cu mai bine de 400% din 2008 până acum. Prelungirea protestelor înseamnă însă, pentru început, afectarea turismului, care anul trecut a adus încasări de peste 23 mld. dolari, iar dacă la aceasta se adaugă insistența interpretărilor ce văd în protestele anti-Erdogan o “primăvară turcească”, perspectiva de scădere a investițiilor pe motiv de incertitudini politice riscă să fie deja trasată.
Pentru Turcia, după cum scrie The Economist, cea mai periculoasă ar fi o perioadă prelungită de tulburări sociale – chiar dacă protestele s-ar diminua -, având în vedere că nicio forță politică de opoziție nu are capacitatea de a canaliza electoral nemulțumirile cetățenilor. Deocamdată însă, ieșirea accelerată de pe toate piețele emergente de către investitorii dornici să forțeze astfel Rezerva Federală a SUA să nu renunțe la programul său de relaxare monetară cantitativă rămâne însă explicația cea mai întemeiată pentru atitudinea din prezent a acestora față de Turcia.