Un an de la lockdown. Efectele pandemiei și izolării asupra unora dintre cei mai importanți oameni de afaceri din România. Anca Vlad, fondator Fildas-Catena: „A fost un an al schimbării de ritm, al adaptării la o situație nouă și neașteptată, cu temeri și pierderi de prieteni dragi”

Un an de la lockdown. Care au fost efectele pandemiei asupra oamenilor de business din România?

Oameni

Pandemia a fost propice lecturii. A fost o perioadă pentru gătit acasă, în familie. Ultimul an a fost despre grădinărit și reconfigurarea propriei case. A fost despre haine comode, lejere. 2020 a fost un an cu sport, călătorii în România, mers la biserică sau participări virtuale la spectacole.

Asta a fost partea bună, partea plină a paharului, yang.

YIn-ul, partea negativă sau goală sună astfel: pierderi de oameni dragi, alienări, temeri, o luptă cu un adversar invizibil și prea puternic. O criză mai prelungă și dificilă decât se aștepta oricine. Un an mai lung decât veacul. Așa descriu, pe scurt, ultimul an, unii dintre cei mai puternici executivi și antreprenori locali, alături de care am încercat să scriem un jurnal despre pandemie, așa cum a fost ea, cu bune și cu rele.

Anca Vlad, fondatoarea grupului farma Fildas – Catena

„Pandemia a fost propice lecturii și aș începe cu cele trei volume ale cărții autobiografice «My Way», scrisă de antreprenorul Octavian Radu, pe care am citit-o pe nerăsuflate și pe care o recomand și celor care au avut experiența anilor de început ai antreprenoriatului românesc de după Revoluție, dar și tinerilor care își pun întrebări despre cum a fost. Recomand și «Pământul făgăduinței», a lui Barack Obama, pe care am ascultat-o citită de Barack însuși, cu suflet, intonație și o dicție impecabilă. Dar și traducerea în română poate fi la fel de captivantă.

La capitolul ficțiune, sunt în mrejele lui Margaret Atwood acum, tocmai am terminat «Asasinul orb», după «Povestea slujitoarei», «Testamentele» și «Alias Grace». Scrie frumos, profund, cu elemente din lumi distopice sau fragmente de science fiction inserate în tumultuoase povești moderne. Un efort intelectual, dar care merită. Faptul că am regăsit bucuria de a citi este minunat.

Am avut timp și de seriale, de genul Vikings, Borgen, Marseille, dar și de documentare: The Family, Trump, Franca. Urmăresc acum un șir de interviuri realizate de Martin Scorsese cu Fran Leibowitz – Pretend It’s a City, un exercițiu captivant de umor și intelect. În ceea ce privește vacanțele, peisajul românesc de la munte rămâne o bucurie constantă, dar am avut ocazia anul trecut să-mi descopăr mica grădină. Am urmărit pe rând cum a înflorit liliacul, apoi magnolia, apoi trandafirii, lucruri pe care, practic, nu le observam înainte.

Am comandat mâncare destul de des, chiar am făcut o cură cu produsele de la rawdia. Am și încercat rețetele lor – cu mai puțin succes. A fost un an al schimbării de ritm, al adaptării la o situație nouă și neașteptată, cu temeri și pierderi de prieteni dragi. Dar a fost și un an al tenacității, al rezistenței, al reconsiderării valorilor, prietenia rămânând cea mai importantă.”

Grigore Horoi, președintele Grupului Agricola Bacău, unul dintre cei mai mari jucători din industria cărnii din România

„Îngrijorare; teamă; speranță; optimism; încredere. Sunt stări prin care am convingerea că au trecut majoritatea oamenilor, întreprinzătorilor – în special cei conștienți că menirea lor este să găsească în orice situație soluții, direcții, resursele necesare pentru a continua. «Viața întotdeauna găsește o cale» – aș parafraza o vorbă cunoscută. Oamenii de știință… știu asta, iar întreprinzătorii știu și ei că flexibilitatea și adaptabilitatea sunt căi de a duce lucrurile mai departe. Și nu vorbesc doar despre ce simt eu; coordonez o echipă care manageriază businessurile Agricola, iar colegii mei vorbesc despre dificultățile inerente instabilității, despre flexibilizarea operațiunilor și obiectivelor, dar și de un nou început.

Am învățat în pandemie că avem o echipă competitivă, capabilă să facă. O companie, ca și o familie, trebuie să fie pregătită în orice moment pentru ce este mai rău (să trăiești o sută de ani sau să mori mâine – probabil, Confucius). O echipă competitivă și un bilanț echilibrat au fost atuurile noastre în această poveste bazată pe încredere în fața provocărilor.

Lucrăm într-o industrie care gestionează și transformă material viu. De regulă, în aceste industrii se face planificarea producției cu un an înainte pe fiecare verigă a fluxului: producerea ouălor de reproducție, incubarea, creșterea, pregătirea fermelor pentru repopulare, abatorizare și procesare. Abateri de la parametrii planificați se pot face foarte, foarte greu și cu asumarea unor costuri extrem de mari. Așadar, temerea cea mai mare a fost și mai este încă aceea ca, în contextul evoluțiilor din domeniul sanitar, să ne confruntăm cu un focar de infectare pe verigile fluxurilor de producție – vânzare. Un astfel de eveniment ar provoca daune foarte mari, de toate felurile. Evident că au fost luate măsuri stricte care să limiteze posibilitatea răspândirii virusului: triaj epidemiologic sever, echipamente de protecție (măști, mănuși, combinezoane), materiale dezinfectante, program periodic de dezinfecție totală a spațiilor și echipamentelor, lucrul în schimburi, telemuncă, transport asigurat cu un număr suplimentar de mijloace, teste rapide, teste PCR gratuite, medicație suport. Cu toate acestea, compania are locuri de muncă unde activitatea se desfășoară în flux, pe linii cu posturi clar definite, unde lucrează un număr mare de oameni și ca atare pericolul de infectare a rămas la un nivel înalt. Apreciez că oamenii noștri au reacționat responsabil în fața provocărilor, au înțeles necesitatea efortului pentru protecția sănătății proprii, a membrilor de familie, a colegilor lor și, nu în ultimul rând, protecția locurilor de muncă. Suntem o companie care produce hrană și toată lumea a văzut importanța companiilor de acest tip, în special la debutul crizei sanitare, când lanțurile de aprovizionare s-au întrerupt.

M-am mai temut și să nu pierd pe cineva drag: membru al familiei, prieten, coleg.

«Povestea» (pandemia – n.red.) a fost mai serioasă decât ne așteptam. Vă amintiți că în perioada stării de urgență, în afara necunoscutului, neprevăzutului erau și mesaje că «sacrificiul» cetățenilor ne va ajuta să ne apropiem de o nouă normalitate. Cei mai mulți dintre noi ne așteptam ca odată parcursă starea de urgență să facem trecerea la noua normalitate. În realitate criza sanitară a fost și mai este una cu efecte foarte severe din punct de vedere economic: industrii întregi (HoReCa, evenimente, transport – în special aerian), activități precum educația sau cultura au avut foarte, foarte mult de suferit, multe dintre acestea fiind constrânse să apeleze la creativitate și să sporescă eforturile de adaptare la situațiile nou create, altele să piardă bătălia. Personal, nu am apelat la terapeut sau psiholog. Însă am colegi care mi-au mărturisit că cea mai bună formă de terapie pentru ei este familia, mișcarea în aer liber, alții mi-au spus că au apelat la psihoterapie și că i-a ajutat să conștientizeze că, inclusiv în business, sănătatea este pe primul loc, după care vin celelalte.

Cineva spunea că răul nu este niciodată absolut; când este rău cuiva, cu siguranță altuia îi este bine. Așadar, deși sunt iubitor de sport, nu întotdeauna am parteneri potriviți pentru acele activtăți pe care le prefer. De câțiva ani joc, cu anumită regularitate, tenis de masă. Deoarece nu aveam parteneri disponibili, acest lucru se întâmpla în special în weekend, când partenerul meu venea acasă, la familie, locul lui de muncă fiind în București. Odată cu criza sanitară, compania la care lucrează a decis să treacă la regim de telemuncă, așa că eu am devenit «responsabil» să-i ofer posibilitatea să petreacă 1-2 ore în afara locuinței. În afară de sport, am mai practicat plimbări, scurte călătorii auto, NETFLIX, am urmărit la TV emisiuni sportive și show-uri, lectură cât mai multă. Dintre cărți aș aminti «Echipa de vis» de Shane Snow; „Măsoară ce contează» de John Doerr; «Dark Cockpit – Cum să comunici, cum să conduci să fii în control tot timpul. Ca un comandant de aeronavă» de Emil Dobrovolschi; «Povestea mea» a lui Michelle Obama; «Triburi. Avem nevoie de tine să ne conduci», scrisă de Seth Godin; «Frica. Trump la Casa Albă» de Bob Woodward; «Farida. Fata care a învins ISIS» sau «Cronica unei morți anunțate» a lui Gabriel Garcia Marquez. Nu în ultimul rând, am citit Ziarul Financiar și Business Magazin.

Cel mai tare în pandemie mi-e dor de călătorii, în special în afara țării (unele, pregătite pentru 2020, au fost contramandate), de întâlniri cu partenerii, întâlniri cu prietenii, evenimente sociale.” 

Dragoș Militaru, general manager al Kandia Dulce, cel mai mare producător de ciocolată de pe plan local

„În cinci cuvinte, ultimul an a fost despre îngrijorare, stres, incertitudine, prevenție, prudență. A fost un an marcat de incertitudine, teamă pentru sănătatea personală, a celor dragi și a celor apropiați și un an în care viața noastră a fost de multe ori bulversată de decizii administrative, ordonanțe militare, informații publice care au fost de multe ori contradictorii sau distructive. Viețile noastre au fost marcate de schimbări semnificative ale comportamentului de consum și ale obiceiurilor de viață, multe dintre aceste schimbări urmând să aibă efecte pe termen lung. Cel mai trist este faptul că ne-am distanțat de oamenii dragi sau importanți din viețile noastre, iar alternativa de socializare virtuală nu poate umple golul emoțional produs. Este de așteptat să rămânem cu traume, care sper totuși să poată fi vindecate în timp.

Am citit cam dublu față de obicei și mi-am făcut timp pentru crescut rațe, pentru gătit aproape zilnic – în condițiile în care înainte găteam maxim una, două zile pe săptămână – și pentru vizionat filme pe Netflix. Cred că am văzut peste zece seriale. Printre ele, Designated Survivor, Lupin, River Valley, Prison Break, Mesiah.

Din punct de vedere turistic, nu am descoperit nimic nou, prioritățile mele fiind Limanu și Moieciu de Jos. Am comandat mâncare cel puțin săptămânal și am pus în practică diverse rețete de pâine cu semințe, cu maia, tortilla, risotto din ce în ce mai sofisticat, mâncăruri de smochine, de gutui. A fost un an cu incertitudine, dar și cu adaptare continuă.”

Doina Cepalis, fondator și CEO al producătorului de scaune auto pentru copii Te-Rox, parte a grupului Holmbergs

„Anul trecut am descoperit plăcerea de a grădinări, am citit mai mult și am făcut zilnic sport în sala improvizată acasă. Mai mult, am avut răgazul să reorganizez casa, inspirată fiind de cartea „Arta simplității”. Întotdeauna e ceva de schimbat în casă, iar eu amânasem – din cauza orelor lungi petrecute la birou – multe proiecte pe care doream să le fac în casă. Așa că, am avut, în sfârșit, timpul să mă ocup de ele și a fost foarte relaxant, o adevărată terapie.

Nu am apelat la un psihoterapeut, dar pot să spun că am un psiholog al casei, care mi-e și prietenă și cu care mă sfătuiesc uneori. Ce m-a ajutat foarte mult a fost că am avut ocazia să stau mai mult acasă, în grădină și am profitat de situație pentru a mă relaxa. Recunosc că nu îmi cunoșteam propria curte, timp de un an eu nu am reușit să ies în grădină din cauza ritmului infernal de muncă.

Cel mai mult în pandemie mi-au lipsit călătoriile, de afaceri sau de relaxare. Aștept cu nerăbdare ziua în care vom putea să ne bucurăm din nou de plăcerea de a călători în siguranță, de a merge la o întâlnire de business în loc să optăm pentru o interacțiune online. Nu am vizitat muzee în mediul virtual și nu am participat la piese de teatru ori spectacole de operă pe internet în această perioadă, dar am redescoperit muzica clasică.

O ascult cu plăcere, mă ajută să mă relaxez și îmi transmite o stare de bine. O altă descoperire extraordinară pentru mine a fost meditația, cu ajutorul căreia     trăiesc fascinația prezentului, am redescoperit plăcerea de a trăi clipa. Am trăit mereu între trecut și viitor – între liste interminabile de sarcini încheiate și pași care trebuie făcuți în continuare. De aceea mi se pare reconfortant să poți să te bucuri de prezent.

În acest an pot să spun nu doar că am citit mai mult, dar am selectat cu atenție cărțile de pe noptieră, fiind mai atentă la momentele de relaxare. Am citit «Sapiens Scurta istorie a omenirii», de Yuval Noah Harari, care mi-a plăcut enorm. O altă carte pe care o recomand este «Bucuria vieții», de Irving Stone, care redă viața incredibilă a artistului Vincent Van Gogh. Țin de asemenea să recomand și «Arta simplității», de Dominic Loreau.

În pandemie, în perioada de lockdown, am renunțat la serviciile de beauty externe și mi-am făcut diverse măști cosmetice acasă. Bineînțeles, acum am reluat acest răsfăț și sunt tare bucuroasă că sunt deschise iar centrele de înfrumusețare.

Totodată, lucrând de acasă în lockdown, ca toată lumea, am abandonat ținutele office, iar treningul a devenit piesa de rezistență. De fapt nu doar unul, pentru că am acum o colecție întreagă.

Este limpede că nu vom ieși la liman prea curând (cu pandemia – n.red.). Pentru mine însă, schimbarea de ritm a fost mai scurtă decât m-aș fi așteptat inițial. Și asta pentru că marele avantaj a fost că exportăm în multe țări, iar dinamica pandemiei a fost de așa natură încât odată cu ieșirea din lockdown a unor țări s-a reluat consumul și a fost din nou cerere pentru produsele noastre. În plus, marea oportunitate a fost blocajul logistic cu China, care ne-a permis să câștigăm noi piețe. Anul trecut a fost unul pertubator, provocator, solicitant, imprevizibil, incert.

Perturbator, pentru că toți am avut de-a face cu o ruptură de ritm, cu discontinuitatea producției în cazul Te-Rox, care însă, din fericire, a fost temporară. Provocator, pentru că noul context, complet imprevizibil, ne-a scos din zona de confort și ne-a provocat să fim flexibili, creativi, să găsim soluții și pentru situații aparent imposibile. Solicitant, pentru că a trebuit să ne adaptăm din mers, uneori de mai multe ori pe zi, strategia de business. Imprevizibil, pentru că nicio zi nu a semănat cu cealaltă, cel puțin în prima jumătate a anului, iar incert din toate motivele de mai sus.

Am învățat în pandemie că este esențial să fii pregătit pentru situații dificile, mai precis să ai un fond de rezervă care să asigure continuitatea businessului chiar și în cele mai grele momente. Când ai o afacere de producție ca Te-Rox, cu 700 de angajați în trei fabrici, nu poți să tragi obloanele nici măcar o zi. Responsabilitatea față de oameni e uriașă și pentru mine prima grijă este echipa, ea fiind și cea mai mare valoare a mea ca antreprenor. Din fericire am avut bani albi pentru zile negre. Au fost de fapt mai mult decât atât, adevărate diamante.

Incertitudinea, teama de o formă nouă de necunoscut, a fost principala mea temere. Au fost, cred, pentru toată lumea, zile în care n-am avut nici cea mai vagă idee cum va fi mâine. Cum am depășit-o? Concentrându-mă pe ce pot să fac, ce îmi stă în putere, ce pot controla și ce soluții pot să găsesc rapid.”

Gabriel ZBÂRCEA, managing partner al casei de avocatură Țuca Zbârcea & Asociații

„Eram fericiți și nu știam” a spus Íñigo Domínguez (jurnalist al publicației spaniole El Pais – n.red.). Aceasta este revelația anului 2020. Teamă. Neliniște. Provocare. Solidaritate. Adaptare. Sunt cuvintele care ar putea descrie cel mai bine ultimul an.

Anul 2020 a fost cu siguranță anul incertitudinilor. Nu știam ce vine peste noi din punct de vedere medical, social, economic. A fost o continuă provocare și, împreună cu colegii mei, am căutat să ne adaptăm cât mai repede și mai potrivit cu nevoile clienților. Temerea cea mai mare a fost să rezistăm, să putem plăti salarii și onorarii, să nu dăm oameni afară, să păstrăm clienții și volumul de business.

Criza generată de pandemie este mai adâncă decât ne-am așteptat, nu că „a fost”, nu a trecut. Nici acum nu știm totul, pipăim, bâjbâim încă, primul val, al doilea, al treilea, al zecelea, tulpina britanică, sud africană, braziliană, lockdown 1, 2, 3. Este încă haos peste tot în lume.

Cu toate acestea, nu am mers la terapeut, trăiesc cu unul în casă. Am continuat să merg la biserică, mă ajută.

Nu am avut răbdarea să citesc cărți, așa cum o fac în concediu. În ultimul an părea că în fiecare zi se întâmplă ceva. Am citit 5-6 cărți, iar cea care mi-a rămas în inimă este „Antifragil” de Nicholas Taleb. Totodată, am urmărit Nextflix și HBO și am făcut sport. Treningul, ținutele foarte lejere și sneakerșii au devenit cele mai folosite produse din garderobă. Am renunțat la cravată, costume, pantofi.

Mi-am făcut abonament la două aplicații cu filme atent selectate MUBI, TIFF Unlimited și am reușit să văd câteva interviuri excepționale de pe aplicația GAIA. Nu, nu am vizitat virtual muzee, nu simt că aș putea să mă bucur, nu am răbdare.

Cel mai tare mi-au lipsit și îmi lipsesc contactul cu oamenii, îmbrățișarea, e sfâșietor să mă văd cu mama și să nu o pot pupa și îmbrățișa, cu fratele, cu prietenii.

În plus, de esența profesiei de avocat este empatia, e diferit să ne manifestăm empatia cu clienții prin Microsoft Teams sau Zoom, nu-mi place, nu mi se potrivește. Vreau înapoi!”

Dan Goicea, CEO al agenției de turism Cocktail Holidays

„În cinci cuvinte, ultimul an a fost despre necunoscut, provocare, reinventare, oportunitate, disciplină. La noi activitatea nu a încetat niciodată. Dar pot spune că, după primele luni de criză, în care a trebuit să ne adaptăm imediat la situația aceasta nemaiîntâlnită și cât de cât am înțeles cum trebuie să procedăm, am început și eu să mă mai destind pe Netflix.

Îmi plac filmele și serialele documentare. Serialul Unorthodox, de exemplu, mi-a plăcut pentru că am aflat multe despre cultura, tradițiile sau istoria evreilor ultraortodocși. Același lucru îl facem și prin călătorii, dar dacă pandemia ne-a cam împiedicat să facem acest lucru, filmele și serialele online au venit ca o alternativă potrivită.

Nu prea am avut timp de călătorit în România, deoarece, noi fiind concentrați mai mult pe partea de extern, am călătorit în continuare în afară pentru a verifica măsurile de siguranță din destinații, înainte de a trimite turiștii și pentru a le arăta că nu au de ce să se teamă de vacanțe.

Am comandat mâncare, dar nu de la supermarketuri, ci de la restaurante, atunci când mai voiam o pauză de la gătitul de acasă și pentru a susține și HoReCa. În special noi, cei din turism, înțelegem foarte bine prin ce au trecut cei din HoReCa și de aceea am vrut să-i susținem cât am putut. Când vine vorba de gătit, cum la bază eu sunt inginer, soția este cea care alege rețetele, iar eu doar achiziționez ustensilele potrivite pentru a duce gătitul la rang de perfecțiune.

Starea generală a fost una foarte agitată. Dar ne bucurăm că lucrurile încep să se stabilizeze. Lumea pare dornică de călătorii, avem multe cereri pe destinații cu soare și mare, precum Egipt, iar toți turiștii par că anul acesta vor să se revanșeze pentru călătoriile pierdute de anul trecut. Așadar, chiar dacă a fost un an haotic, 2020 ne-a învățat multe. De fiecare dată când zici că nu mai are ce să te surprindă și că ai destulă experiență, iată că există și lucruri noi, care te pot da complet peste cap.”

Fulga Dinu, country manager operations al dezvoltatorului imobiliar Immofinanz România

„Afost un an despre adaptabilitate, viteză, creativitate, răbdare, solidaritate. Fiind un an cu totul atipic, totul a venit inițial ca o surpriză. De la lucratul acasă, la orele online ale copiilor, la a te obișnui cu noua stare de lucruri, la evenimente de business și sociale în fața unor ecrane, totul a fost nou. Însă, atât în privat, cât și în business, consider că adaptarea a fost rapidă și permanent am încercat să navigăm prin această perioadă cu profesionalism și optimism. A fost un an complicat, dar din care am învățat multe lecții, iar rezultatele au fost peste așteptări.

Am citit «Prevestirea» de Ioana Pârvulescu, «Becoming» de Michelle Obama, câteva volume de Ken Follett, revista Historia. În locul întâlnirilor ce nu au mai putut avea loc, mi-am făcut timp pentru mult mai mult sport și multe plimbări.

Am văzut și destul de multe seriale – Breaking Bad și Better Call Saul, The Crown, The Queen’s Gambit și am reluat cu mare plăcere Seinfeld pentru a-mi reaminti de perioada mea newyorkeză. Am redescoperit satele pitorești din Transilvania; pentru anul acesta am în plan Delta Dunării.

Cam o dată pe săptămână am comandat mâncare acasă prin aplicații, dar am și pus în practică foarte multe rețete, italienești, asiatice, de prăjituri; a fost o explozie culinară alături de ajutorul meu de nădejde, fiica mea. Am fost foarte liniștită, calmă, cu multă claritate în gândire. Și, ca întotdeauna, foarte optimistă.”

Mona Mușat, fondatoarea școlii private Aletheea

„Afost un an provocator, creativ, uman, solidar, inovativ. Școala nu este un business în sine, în sensul clasic al cuvântului, însă, ca mai toate afacerile private, a trebuit să găsim soluții să supraviețuim, fără a ne îndepărta de la misiunea noastră. Am norocul să fiu înconjurată de oameni creativi și umani, care și-au arătat solidaritatea necondiționată față de copii și familiile lor, dar și unii față de ceilalți. Am supraviețuit printr-un efort comun extraordinar, prin deschiderea tuturor de a fi flexibili și inovativi.

Am valorificat timpul petrecut acasă și am citit mai multe cărți pe teme de educație pe care le aveam pe noptieră, cum se spune (cum ar fi «Mindset» de Carol S. Dweck, «Mentalitatea deschisă», de Institutul Arbinger, «Ipoteza fericirii» de Jonathan Haidt, «Cum să-ți dezvolți sănătatea emoțională» de Oliver James, «The Power of Habit» de Charles Duhigg), dar și multă poezie, sunt o mare iubitoare a genului.

Am profitat și mi-am îndeplinit mai multe dorințe mai vechi. Am făcut cursuri de actorie și de dezvoltare personală, am avut timp de plimbări lungi și de mai multă odihnă ca de obicei, precum și pentru jocuri de familie (puzzle, provocări, jocuri pe calculator).

Au fost câteva seriale pe care le-am urmărit, am citit recent că multe familii au supraviețuit pandemiei astfel. La începutul perioadei, am revăzut cu Luca, fiul meu, seria Fast & Furious, filmele cu supereroi de la Marvel, dar și seria Harry Potter. Iar cu soțul meu am văzut (și ne-a plăcut) The Queen’s Gambit, The Crown și alte seriale englezești.

Faptul că am fost pusă în situația să caut zone mai puțin umblate din țară a fost unul din cele mai frumoase lucruri în pandemie. Am descoperit astfel ceea ce eu numesc România sălbatică, fie că am fost la mare sau în zone cu munte – mereu am găsit cărări neumblate și m-am bucurat de liniștea naturii.

Am norocul că soțului meu îi place să gătească. Am și comandat mâncare acasă, în medie de 2-3 ori pe săptămână, însă de obicei am gătit noi – fie soțul meu, fie eu. Și aici ne place să facem descoperiri, să încercăm lucruri și combinații noi, să fim inventivi. În materie de gătit, am pus în aplicare cam tot ce ne trecea prin minte. Am încercat diverse combinații de legume făcute la cuptor sau pe plită, cu diverse condimente și arome, mai multe rețete de deserturi. Și am descoperit pâinea făcută în casă.

Recunosc că uneori m-am simțit însingurată, mai departe de cei dragi, părinți și prieteni. Dar am depășit aceste momente cu ajutorul celor din jurul meu, Luca și Theo (fiul și soțul meu). Cred că marele câștig al perioadei este – nu doar pentru mine – faptul că am devenit mai flexibili și mai pregătiți pentru orice s-ar putea întâmpla. Nu în sensul «gata de luptă», ci în sensul de a aprecia mai mult lucrurile simple din viață și de a primi provocările cu o mai mare relaxare.”

Alin Burcea, CEO Paralela 45

„Acest an «pandemic» ne-a schimbat total modul de gândire. În primul rând, s-a redus mult numărul de destinații unde puteau să meargă turiștii. A fost «noutatea» cu testul RT-PCR, care a reprezentat și o îngreunare a plecării, timp pierdut, cât și un cost suplimentar. Au «explodat» destinații noi: Maldive, Republica Dominicană, Zanzibar. Cine ar fi crezut că vor pleca trei chartere în Maldive de Revelion? A fost «șocul» transformării unei destinații «verzi» într-una galbenă. Practic, acum nu mai poți să faci planuri pe mai mult de trei luni, iar locurile la chartere se vând în ultimele două săptămâni. E «un alt fel de turism».

Am văzut câte costuri inutile am avut și le-am tăiat, urmărindu-le pe celelalte cu mai multă atenție. Am învățat să luăm decizii rapid, totul fiind într-o permanentă schimbare. Am învățat să ne prețuim oamenii, am învățat să lăsăm orgoliile deoparte și să colaborăm, în buna credință.

Cea mai grea «provocare» a fost relația cu turiștii. Fie că erau destinațiile închise, fie că se retrăgeau de frica virusului, oamenii au fost extrem supărați și, bineînțeles, ne-am confruntat cu toate stările prin care ei au trecut. Aici, fiecare turoperator a avut propria politică. Noi am încercat să empatizăm cu toată lumea, cu turiștii, dar și cu agențiile detailiste, care erau și ele sub o mare presiune. Eu cred că ne-am descurcat onorabil.

O altă mare provocare au reprezentat-o charterele exotice pe care le-am menționat. Acum regret că nu am avut mai multe locuri, pentru că cererea pentru astfel de vacanțe a fost foarte mare. A fost și este în continuare o mare provocare alegerea unei destinații. Din păcate, astăzi criteriul principal este dacă acea destinație este verde, galbenă sau roșie. Am citit destul de mult și de toate. O carte foarte interesantă, «Zelotu»”, de Reza Askan sau «Să nu greșești», de Lee Child sau «Informatorul», de John Grisham.

În toată această perioadă am folosit blugii cel mai mult. Nu am mai purtat costume, nu am mai avut unde să le port, aproape toate întâlnirile fiind online.

Cred că principala stare a fost starea de «veghe», adică să fii tot timpul pregătit pentru orice. Informațiile, veștile, în general nu foarte bune, au venit ziua, la orice oră, chiar și noaptea și reacția a trebuit să fie imediată.

Am comandat destul de rar. În general, am gătit acasă și am ieșit la masă de fiecare dată când a fost posibil, mai mult pentru socializare. Cel mai mult mi-a fost dor de viața liniștită, de zile normale, în care să nu aștepți cu precădere știri negative, zile în care, dacă îți făceai o analiză corectă, îți umpleai locurile la avioane, zile în care aveai satisfacția unor circuite culturale noi și interesante. Mi-au lipsit întâlnirile cu colegii, evenimentele, târgurile de turism, lansările de produse noi, tot ceea ce ne definea viața de agent de turism. În plan personal, mi-au lipsit călătoriile în străinătate, fie ele delegații sau vacanțe, întâlnirile cu prietenii, un Revelion normal.

Nu am apelat la psihoterapeut, pentru că știam că, pe fond, trebuie să îți regăsești tu însuți echilibrul interior. Familia este, în final, cel mai bun psihoterapeut.”