Ce-au fost și ce-au ajuns "cei 322" ai lui Băsescu

Explicația schimbării de temă ține de faptul că piețele financiare au transmis semnale clare că își doresc evitarea unei crize politice, formarea cât mai rapid a unui nou guvern și o coabitare între Traian Băsescu și Victor Ponta, văzut drept câștigător de drept al rolului de prim-ministru, grație victoriei USL cu 58,6% din voturile pentru Cameră și 60,1% din voturile pentru Senat. Iar atitudinea piețelor a fost exprimată în semnalele venite de la Bruxelles și Washington prin intermediul lui Jose Barroso, respectiv Mark Gitenstein, care au indicat și ele o recunoaștere a îndreptățirii electorale a lui Victor Ponta de a forma noul guvern.

Dincolo de semnalele străinătății însă, o desemnare a lui Victor Ponta ca prim-ministru ar fi urmat să fie echivalată cu cu o înfrângere personală pentru președintele Traian Băsescu, astfel încât era de așteptat ca șeful statului să încerce să deplaseze atenția spre alte probleme politice, mai importante pe termen lung decât identitatea premierului. “Avem un parlament atât de mare, la 588 de înțelepți, vă dați seama cât de bine vor judeca bugetul ținând cont de prioritățile europene”, a reflectat ironic președintele, proaspăt întors, vineri, de la Consiliul European. A fost o trimitere aproape transparentă la criticile lui de pe vremuri la adresa “celor 322” de parlamentari care au votat suspendarea sa în 2007 și, ca atare, au fost ridicați la rang de simbol al parazitismului clasei politice din România, în general, și al Parlamentului, în special.

Umflarea grotescă de acum a Parlamentului – care nu doar că fojgăie de indivizi promovați pe pile, acuzați și inculpați pentru corupție de la toate partidele, dar depășește până și capacitatea fizică a sălii de plen din Casa Poporului, cu cel mai mare număr de aleși din 1989 încoace, exact într-o perioadă când populația țării scade – este într-adevăr o temă importantă. Pericolul ca susținătorii lui Traian Băsescu să dezbată populist tema și să transforme iarăși Parlamentul dominat de USL în țapul ispășitor al necazurilor țării este însă mare, iar cu atât mai populistă va fi dezbaterea, cu cât mai slabe vor fi șansele de a se ajunge la o soluție rațională până la scrutinul viitor. Faptul că numărul aleșilor n-a scăzut de la 471, în ultima legislatură, la 300, cât aprobase poporul la referendumul consultativ din 2009, se explică prin mimarea permanentă de către toate forțele politice a dezbaterii pe marginea modificării legii electorale. Nici USL, nici PDL, nici UDMR n-au dorit să construiască în 2010, 2011 sau anul acesta majoritatea parlamentară de 2/3 necesară pentru a îmbunătăți legea electorală.

De partea cealaltă, susținătorii USL se arată și ei tentați de populism atunci când îi califică pe aleșii PDL drept parlamentari de categoria a doua, ținând cont că aproape toți au prins loc exclusiv datorită redistribuirii. Această tentație va funcționa însă numai la electoratul cu memorie slabă, care ar uita că, de pildă, însuși Crin Antonescu a intrat în precedentul legislativ exact prin aceeași ușă din dos permisă de lege.