Ce a aflat marea lume financiară despre noi

Cu toții sunteți de acord că am avut un an, de fapt ultimele 12 luni (mai 2024 – mai 2025), cum nu prea am mai avut, un an care nu se anunța deloc la orizont.

Nimeni nu a putut previziona ce s-a întâmplat, ce furtună politică a venit peste noi.

Până la finalul anului trecut, România era o țară fără probleme politice, sociale, economice, era una dintre țările Uniunii Europene cu cea mai mare favorabilitate europeană, exprimată în sondajele realizate, era o țară cu una dintre cele mai mari creșteri economice, o țară cu un curs valutar stabil și care, în patru-cinci ani, a reușit să aibă o recuperare față de media Uniunii Europene la PIB/capita la paritatea puterii de cumpărare cum nu a avut nicio altă țară. Practic, am ajuns la același nivel la PIB/capita la paritatea puterii de cumpărare cu Polonia – 80% din media Uniunii Europene, depășind Ungaria.

În țară era o liniște socială care părea solidă, foarte multă lume se bucura de creșterea salariilor, creșterea businessurilor, avioanele low-cost erau arhipline, iar banii obținuți în afară erau investiți în țară, în achiziția de apartamente noi, în refacerea locuințelor, în viața socială.

Din punct de vedere politic, coaliția PSD/PNL era cât de cât stabilă, România era un aliat de bază pentru NATO, pentru Bruxelles, în apărarea flancului estic, care se confruntă cu amenințarea războiului din Ucraina.

Din punct de vedere economic, aveam derapajul deficitului bugetar, dar care era acoperit de creșterea economică dublă față de media Uniunii Europene și de stabilitatea politică. Pe masă aveam cumulat aproape 100 de miliarde de euro în PNRR și în fonduri europene clasice și doar trebuia să întindem mâna și să luăm banii.

Când totul era pregătit pentru încă patru ani de liniște socială, stabilitate politică – PSD/PNL, doar numele noului președinte fiind în discuție –, creștere economică, creșterea salariilor, ne-am trezit că în față ne-a explodat o bombă pe care nu o văzuserăm, și nici acum nu știm cine ne-a pus-o acolo. De nicăieri a apărut Călin Georgescu (eu îl știam din anii 2000 de la Banca Națională), un personaj care pur și simplu a resetat întreaga scenă politică. Nimeni nu știa de unde să-l ia, nici noi, nici lumea întreagă.

Au urmat șase luni extrem de zbuciumate, care pur și simplu au întors România cu totul, și dintr-un aliat european ne-am trezit că putem ajunge un paria european prin scoaterea la iveală a unor opțiuni politice – suveranism, populism, naționalism – care nu se întrevedeau la orizont.

Anularea alegerilor prezidențiale și, ulterior, scoaterea din joc a lui Călin Georgescu la reluarea alegerilor prezidențiale au pus capac situației politice și sociale, pentru că economia încă mai rezista.

Tensiunea politică și socială a atins cote maxime, culminând cu primul tur al alegerilor prezidențiale, când George Simion, liderul curentului suveranist și noua imagine a lui Călin Georgescu, a ieșit pe primul loc în alegeri, cu un vot dărâmător față de cei doi contracandidați care se băteau pentru locul doi.

Multă lume a crezut că acesta va fi sfârșitul european al României, în condițiile în care retorica populistă a lui George Simion – să nu mai stăm în genunchi în fața Bruxelles-ului – câștiga rapid teren. Foarte mulți nu au mai crezut că acest curent naționalist, reprezentat de George Simion, mai putea fi oprit din a ajunge la Palatul Cotroceni, unde trebuia să ocupe fotoliul de președinte al României. Nicușor Dan, primarul Capitalei, a intrat in extremis în turul doi, depășindu-l pe omul partidelor de la guvernare, Crin Antonescu.

Dar, într-o mobilizare fără precedent, cu perspectiva unei schimbări a României din drumul său în Europa, 6 milioane de români din întreaga lume i-au dat votul în turul al doilea lui Nicușor Dan, făcându-l președinte.

Este foarte interesant de văzut cum s-au văzut aceste evenimente din ultimul an pe piețele financiare mondiale, prin intermediul celor două entități media de top, Bloomberg și Financial Times, cea mai mare platformă de știri de business din lume, respectiv cel mai important ziar de business al Europei. Așa că am făcut o trecere în revistă a evenimentelor care au ajuns pe primul ecran de la Bloomberg și pe prima pagină din Financial Times.

1. Candidatura lui Klaus Iohannis pentru funcția de secretar general al NATO, o candidatură apărută de nicăieri, în condițiile în care americanii și principalele state europene se înțeleseseră asupra lui Mark Rutte. Ce căuta Iohannis în peisaj și de ce a intrat oficial în această cursă, când principalii aliați conveniseră asupra lui Rutte, nimeni nu știe.

2. Scandalul și arestarea fraților Tate – până la apariția acestui scandal, nu am știut cât de importanți sunt frații Tate, cât de mari influenceri sunt la nivel mondial și cât de multă lume din afara României știe despre ei. Și mă tot întrebam cum de au ajuns în România și cum de au ajuns pe prima pagină a celor mai mari publicații din întreaga lume. 

La începutul anului, când li s-a permis să părăsească România și când cazul lor a ajuns subiect la Casa Albă, în Biroul Oval, cazul și răspunsul lui Trump au făcut înconjurul întregii lumi.

3. Apariția lui Călin Georgescu, de nicăieri, l-a propulsat în primul ecran la Bloomberg și pe prima pagină din Financial Times, ceea ce nu este puțin lucru, chiar deloc, în condițiile în care acolo te bați cu cele mai importante știri din întreaga lume. Și acum am în minte poza lui Călin Georgescu pe calul alb pe prima pagină din Financial Times. Dintr-o țară liniștită, europeană, am ajuns o țară unde curentul suveranist, populist, antieuropean a ieșit la suprafață, iar întreaga lume a început să se întrebe ce se întâmplă cu România.

4. Anularea alegerilor prezidențiale, un eveniment fără precedent în Europa, la care nimeni nu se gândea, ne-a aruncat din nou pe prima pagină și în primul ecran. Scandalul anulării alegerilor prezidențiale a ajuns pe ecranul tuturor, cu consecințele de rigoare. Bruxelles-ul și țările europene Franța și Germania au salutat această decizie, în timp ce noua administrație de la Casa Albă, republicană, a criticat această decizie, iar câteva luni mai târziu, ca represalii, i s-a respins României ridicarea vizelor de intrare în SUA.

5. Explozia deficitului bugetar, derapajul finanțelor publice, inflația cea mai ridicată din Uniunea Europeană ne-au adus din nou în primul ecran, iar perspectiva aruncării României în categoria junk de către agențiile de rating a început să câștige teren. Dintr-odată România a luat locul Ungariei la problemele finanțelor publice.

6. Câștigarea de către George Simion, liderul suveraniștilor, a primului tur al alegerilor prezidențiale cu un scor atât de mare – 40% – ne-a adus din nou în atenția Financial Times și Bloomberg, deci în atenția investitorilor din întreaga lume și a piețelor financiare. Extrema dreaptă a câștigat primul tur, iar George Simion devenea favorit pentru a fi noul președinte al României. Iar piețele financiare au acționat în consecință, România nu mai era o țară proeuropeană, ci dimpotrivă, o țară care își contesta locul în UE.

7. Fenomenul George Simion, demisia premierului Ciolacu au dus la creșterea cursului valutar leu/euro și la creșterea dobânzilor la lei, la intervențiile Băncii Naționale în piață pentru stabilizarea piețelor, ceea ce este de interes pentru toți investitorii. Liniștea de care am beneficiat mai mult de un deceniu s-a spulberat în câteva luni, iar cursul și dobânzile la lei redeveneau ținte de atac pentru piețele financiare.

8. Revenirea extraordinară și câștigarea alegerilor prezidențiale de către Nicușor Dan – un proeuropean și olimpic la matematică – ne-a readus în atenția întregii lumi financiare din întreaga lume, fiind din nou în primul ecran atât la Bloomberg cât și la Financial Times.

9. Rezolvarea crizei fiscale, a deficitului bugetar, de către noul președinte Nicușor Dan ne-a adus din nou în prim-plan, în condițiile în care România a devenit cel mai mare jucător din regiune, chiar în fața Poloniei, pe piața datoriei în euro. Toți investitorii se uită la acest lucru, se uită la riscul asociat, se uită la dobânzile la care se împrumută România.

10. Dacă toate știrile de mai sus despre România, cu excepția câștigării alegerilor de către Nicușor Dan, ne-au aruncat pe o listă roșie, de avertizare, e bine să încheiem cu o știre pozitivă, cu coperta din luna mai din Vanity Fire, una dintre cele mai cunoscute reviste de la Hollywood și din industria de entertainment mondială, care îl are în prim-plan pe Sebastian Stan, un român plecat în SUA de mic și care a ajuns unul dintre cele noi staruri de film, ceea ce este o foarte mare realizare. Pentru el, dar și pentru România, o țară pe care o amintește în story-ul din Vanity Fair.

Cam așa a aflat lumea mondială despre noi, despre ce se întâmplă la noi.    

(cristian.hostiuc@zf.ro)