Cazul Lukoil: așa e românul, imparțial

Ședința CSM s-a terminat însă cu o sesizare către Inspecția Judiciară împărțită ostentativ echitabil pe culori politice, având ca obiect nu numai declarația lui Ponta, ci și afirmațiile președintelui Traian Băsescu prin care “a devoalat date” din dosarul Microsoft și calificarea Curții de Apel drept “pluton de execuție” de către liberalul Varujan Vosganian după condamnarea colegului său Sorin Roșca-Stănescu. Președintele Băsescu a reacționat imediat, acuzând CSM că face politică, ceea ce ll-a împins pe premierul Ponta să replice printr-o reclamație adresată ambasadelor străine pe tema periclitării de către președinte a independenței justiției.

Cu aceasta, campania electorală a fost total confiscată definitiv de comentariile politicienilor și ale susținătorilor lor din presă despre raporturile dintre taberele politice și justiție, după ce deja începuse să fie clar dominată de știrile de la DNA și ANI despre dosare de parlamentari, ex-miniștri și candidați la președinție. Cazul Petrotel Lukoil a ajuns, astfel, chiar mai productiv politic decât cazul Microsoft, pentru că în chestiune au fost de această dată acuzații de evaziune fiscală și spălare de bani la scară mare contra unei companii rusești, în contextul în care conflictul din Ucraina a tensionat la maximum relațiile dintre UE-SUA și Rusia, în vreme ce campania electorală din România candidații nu știu cum să se poziționeze mai repede drept proamericani și proeuropeni până-n măduva oaselor și să-i demonizeze pe adversarii lor drept antiamericani, antieuropeni și, cum altfel, proruși.

Intervenția premierului Ponta, motivată evident de pericolul direct pe care l-ar reprezenta pentru el în campanie închiderea Petrotel și afectarea companiilor dependente de activitatea rafinăriei ploieștene (Oltchim, Oil Terminal) le-a permis deci adversarilor lui Ponta o nouă șarjă de atacuri pe tema presupusei rusofilii a acestuia. Ponta a fost portretizat, astfel, fie ca un potențial dictator care asuprește procurorii și ar trebui să fie cercetat penal pentru obstrucționarea justiției, fie ca un amic al rușilor, care apără interesele Lukoil fiindcă vrea să scoată România din UE și s-o apropie de Rusia și China.

Ulterior, criticile au căpătat o altă turnură, după ce președintele Traian Băsescu a prins prilejul spre a-și arăta din nou în public vitejia antirusească, anume spre a sublinia că între el și Ponta, el e singurul politician curajos și față de Moscova, și față de investitorii ruși din România. Președintele i-a invitat în termeni direcți pe cei de la Lukoil să plece din România dacă nu respectă legea și a invitat guvernul să răspundă la șantajul Lukoil cu naționalizarea Petrotel, spre a acoperi gaura provocată la bugetul statului de evaziunea fiscală descoperită de procurori la Lukoil.

Scandalul s-a încheiat între timp, odată cu repornirea rafinăriei de către Lukoil, dar episodul va rămâne să conteze ca unul important în campania electorală, chiar dacă important doar prin nivelul lui de zgomot și nu pentru că ar fi schimbat cumva părerile deja formate ale alegătorilor despre politicienii lor preferați.