Din cauza jocurilor politice ale lui Iohannis/PSD/PNL/Ciolacu/Ciucă/Servicii, vom avea o notă de plată pe care nu o vom putea duce: Ordonanța Austerității este doar începutul unor revolte economice, politice și sociale care vor urma

Nu știu ce jocuri politice au vrut să facă PSD/Ciolacu, PNL/Ciucă, Iohannis, Serviciile și toți cei care le țin “oalele de noapte” (Patul lui Procust – Camil Petrescu), dar toți aceștia au aruncat economia, țara, România, în aer. 

Toți acești analfabeți politici de mai sus, care au vrut “să și-o tragă” unul celuilat, au dus la apariția lui Călin Georgescu și a acestui cutremur politic care afectează România de sus până jos, blocând alegerile prezidențiale fără niciun rezultat, dar cu punerea la îndoială a întregului sistemul politic din România. 

Nici nu ne dăm seama acum ce costuri vom plăti din cauza jocurilor politice, ce pierderi economice vom avea (scădere economică, blocarea salariilor, darea oamenilor afară etc.), financiare (dobânzi mai mari, risc de țară mai mare etc.), sociale (ura privind opinia fiecăruia, ura dintre bogați și săraci, ura dintre salariați, directori și patroni, proteste în stradă, tensiuni sociale) și pierderi politice (este pusă la îndoială opțiunea euroatlantică a României și înțelegerile privind apartenența la UE și NATO). 

Tot acest joc politic ne costă: 

– Creșterea riscului politic și economic privind România: creșterea CDS-ului României (riscul de intrare în faliment)

– Scăderea ratingului de țară al României și aruncarea în categoria “Junk”: deja agențiile de rating au schimbat perspectiva privind România de la “Stabil” la “Negativ”, iar de aici nu mai este decât un pas pentru trecerea la scăderea ratingului de țară. 

– Dobânzi mai mari la lei și creșterea expunerii pe valută a României: în decembrie, din cauza cutremurului politic, Ministerul Finanțelor a plătit dobânzi mai mari, cu 40-50 de milioane de lei în plus, iar anul viitor, când necesarul de finanțare este cuprins între 250-300 de milioane de lei, vom plăti în plus față de dobânzile pe care ar fi trebuit să le plătim încă 1,5-2,5 miliarde de lei, adică 300-500 de milioane de euro. Cu acești bani s-ar fi putut face un spital, s-ar fi putut crea zece școli noi, s-ar fi putut construi o sală nouă de spectacole care să înlocuiască Sala Palatului; dacă extrapolăm creșterea dobânzilor cu un punct procentual pe o perioadă de zece ani, vom ajunge să plătim în plus dobânzi de 3-5 miliarde de euro. 

– Creșterea accelerată a datoriei publice: pentru că avem nevoie de o finanțare bugetară mai mare la dobânzi mai mari, creșterea datoriei publice va crește mult mai repede decât așteptările și ne vom izbi de zid mult mai repede.

– Includerea României pe lista roșie a investitorilor: unii vor pleca de tot când ne va scădea ratingul, alții vor cere dobânzi mai mari ca să rămână, alții nu vor mai veni. 

– Creșterea riscului de țară, costurile mari de împrumut ale României vor duce la scăderea valorii activelor românești.

– Scăderea Bursei: deja piața bursieră din România era percepută ca fiind supraevaluată față de bursele din jur, iar acum ceea ce se întâmplă pe scena politică și ce va urma în economie vor constitui motive pentru revizuirea așteptărilor în jos. 

– Pilonul II de Pensii, unde 8,2 milioane de români au o parte din banii de pensie, va fi afectat de scăderea valorii titlurilor de stat românești și scăderea acțiunilor la Bursă. 

– Cursul valutar leu/euro va fi sub o presiune imensă: nu se știe cât va ma putea BNR să țină cursul stabil, având în vedere tensiunile economice și financiare care vor urma. 

– Ordonanța “Trenuleț”/Ordonanța Austerității  va duce la creșterea inflației: toate impozitele și taxele vor fi transferate în costurile finale, va urma scăderea consumului, scăderea încasărilor la buget, iar finalul va fi o scădere economică în T1, T2, T3/2025.

– Scăderea economică va duce la un deficit bugetar și mai mare, ceea ce va însemna că guvernul Ciolacu 2 sau cine va fi la Palatul Victoria, va trebui să majoreze alte taxe și impozite. 

– Din cauza scăderii economice care va urma, instabilității fiscale, lipsei de credibilitate a guvernului, companiile private – atât cele românești, cât și cele străine – vor opri investițiile, vor opri angajările, vor opri majorările de salarii și vor începe să dea oameni afară (am văzut acest lucru în 2009/2010/2011/2012).

– Toate aceste măsuri fiscale vor lovi companiile în cascadă, iar economia își va reveni doar după 4-5 ani: instabilitatea economică va lovi cel mai mult în companiile antreprenoriale românești – micro, mici, mijlocii, care nu prea au capacitatea și nici banii de a face față turbulențelor economice. 

– Băncile își vor reduce creditarea din cauza majorării riscului, ceea ce va afecta cel mai mult companiile românești; guvernul nu prea mai are capacitate de a acorda garanții pentru credite, ceea ce va însemna că băncile nu își vor asuma riscuri mai mari. 

– Proiectele publice de investiții sunt puse sub semnul întrebării pentru că nu sunt bani suficienți pentru toată lumea. 

– Piața imobiliară rezidențială se va bloca și mai mult pentru că nimeni nu știe ce să facă acum, dacă să mai cumpere sau nu. Dacă dezvoltatorii nu își vând proiectele, nu mai au bani să înceapă altele noi. 

Poate o parte dintre aceste măsuri fiscale din Ordonanța “Trenuleț” ar fi fost adoptate și dacă nu am fi avut cutremurul politic. Dar problema este că în acest moment România a ajuns pe o listă roșie, punându-se la îndoială opțiunea politică. 

Toți politicienii români folosesc această expresie proastă “Câinele nu pleacă niciodată de la măcelărie”, pe ideea că investitorii străini nu vor pleca din România pentru că aici fac profit și o duc bine. Din păcate nu este așa – cea mai bună dovadă este că gigantul german E.ON vrea să plece cât mai repede și alături de el mai sunt grupuri vestice care s-au săturat de administrația politică și publică din România, de promisiunile celor care sunt la putere și de lipsa de decizii a guvernului/ministerelor/miniștrilor/autorităților publice/funcționarilor publici. 

Problema este că, deși a crescut enorm în ultimii douăzeci de ani (de la un PIB de 30 de miliarde de euro am ajuns la 350 de miliarde de euro pe an, de la un salariu mediu de 150 de euro/lună am depășit 1.000 de euro/lună), România nu este suficient de puternică pentru a gestiona intern aceste crize politice, economice și financiare. Guvernul nu se poate împrumuta numai de pe piața internă pentru finanțarea deficitului, ci are nevoie și de investitori și creditori externi, ceea ce înseamnă că trebuie să se împrumute în euro/dolari, ceea ce va duce la creșterea expunerii pe valută, la fel ca în 2008.

Investitorii/antreprenorii/patronii români, deși au făcut mulți bani în ultimii 15 ani, preferă acum să-i ducă în afară, așteptând prăbușirea activelor interne ca să le cumpere mult mai ieftin.

Iohannis a primit de la Băsescu o situație politică bună, fără îndoieli privind opțiunea românilor.

Din păcate, Iohannis va lăsa moștenire următorului președinte, cel care va veni, o Românie unde guvernul va fi contestat din cauza măsurilor nepopulare, asta dacă nu va cădea între timp, o țară instabilă politic/economic/social, cu un președinte care nu se știe ce opțiuni politice va avea, cu un establishment politic crăpat în grupulețe, fiecare preocupat “să i-o tragă” celuilalt, cu o societate din ce în ce mai divizată, gata să iasă în stradă.

Iohannis se va retrage la golf, iar toți ceilalți vor rămâne să plătească costurile acestor analfabeți politici, cu jocurile lor.

Iar aceste costuri sunt reale.